Special

Din tribună: Chelsea vs Burnley 2-3, minunea de pe Bridge

Chelsea vs Burnley 2-3 a fost marele șoc al primei etape din Premier League. Costi Soare, fanul român al lui Burnley, a văzut meciul din galeria oaspeților de pe Stamford Bridge și, după ce și-a revenit din șocul acelei după-amieze uluitoare, ne-a povestit experiența lui. Cu mai puțin de oră înaintea debutului de meci, Costi a postat pe Facebook, în grupul de fani Premier League din România, această fotografie, cu mesajul…

A fost unul dintre cele mai intense meciuri pe care le-am trăit vreodată pe un stadion. Un carusel de emoţii a ajuns cu bine la destinaţie, cum probabil nici cei mai înfocaţi fani ai The Clarets îşi puteau imagina.

Ziua a început cum nu se putea mai „bine”: trezirea la 4 dimineaţă şi fugă la gara. Chiar mă gândeam pe drum spre tren că „atâta deranj pentru o înfrângere la multe goluri” (mizăm pe un 4-0 pentru albaştrii). Dacă va întrebaţi ce m-a împins să fac deplasarea asta, răspunsul e simplu: dorul de a rămâne fără voce şi de a cunoaşte oameni random cu care poţi să împărtăşeşti atâtea amintiri frumoase, legate de fotbal sau nu. Şi nu în ultimul rând: susţinerea necondiţionată faţă de echipa, chiar dacă vara asta a fost cam monotonă, şi pe alocuri îngrijorătoare.

Revenind la povestea zilei de sâmbătă, aş putea să fac un întreg articol despre trenurile britanice şi viteză lor (inferioară francezilor, dar totuşi am ajuns la Londra – 300km distanţă de locuinţa mea – în 2h 25 min). Ajuns în Londra am luat-o la goana în spiritul „Let’s visit London în one day!” (very bad idea, nu încercaţi). Am reuşit să vizitez câteva atracţii importante, că pregătire pentru ce urmă la prânz.

Pe măsură ce se apropia meciul, am zis că trebuie să urmez ritualul binecunoscut al oricărui suporter: berea în pub înainte de meci. Aşa că m-am întâlnit cu un prieten la o bere şi am desfăcut pe toate părţile meciul ce urmă în câteva ore.

Dând povestea puţin pe repede înainte, am ajuns şi la stadion. Stamford Bridge e vechi de peste 125 de ani, dar renovat la cele mai înalte standarde în mai multe etape. Ceea ce bate la ochi, este lipsa de uniformitate a tribunelor, dar mai ales hotelul care se ridică deasupra Shed End, care da un aspect puţin ciudat vederii aeriene a stadionului. După ce m-am învârtit în jurul arenei pentru a vedea stadionul din toate unghiurile, am intrat în sectorul oaspeţilor. Mai era o ora până la meci şi lumea era liniştită. Momentan.

Uşor uşor se strânge lumea şi începe meciul. Începutul da sperate micuţei echipe din Lancashire, fiind destul de echilibrat. Apoi vine minutul 14, o intrare foarte dura a lui Cahill la Defour şi arbitrul nu face decât să aplice regulamentul: cartonaş roşu pentru căpitanul lui Chelsea şi atmosfera s-a animat şi mai mult între noi. S-a jucat destul de liniştit până în minutul 24 când Vokes primeşte o centrare de la Matt Lowton şi reia în plasa cu un voleu semi-reuşit. Toată lumea şi-a adus imediat aminte de episodul Liverpool din martie, când Barnes a deschis scorul şi Liverpool a câştigat „urat”, după cum a spus şi Klopp, şi, aş adaugă eu, nemeritat.

Înapoi la meciul nostru. „No nay never” şi „We’re Longside Burnley” se auzeau din adâncul plămânilor celor peste 2500 de fanii ai lui Burnley. Atacuri fără idei ale lui Chelsea au urmat pentru încă 15 minute.

Apoi au venit cele mai surprinzătoare şi intense 5 minute pe care le-am trăit într-un meci în Anglia. Minutul 39: Un-doi superb între Cork şi Ward şi acesta din urmă marchează unul din cele mai frumoase goluri ale începutului de sezon. Nici nu am apucat să ne răcim vocile când acelaşi Vokes(wagen) primeşte o centrare perfectă de la „Zidane” Defour şi se face 3-0. TREI LA ZERO pentru Burnley!!!

Foto: Costi Soare.

În clipă aia mi-am jurat că o să am încredere în echipa asta mereu. Ne uităm unii la alţii şi nu ne venea să credem. La 1-0 simţeam speranţa unui rezultat pozitiv, la 2-0 deja era uluire, dar la 3-0 deja nu mai sunt cuvinte să descriu ce simţeam. Lumea era atât de bucuroasă încât unii chiar unii începuseră să plângă (fani ai lui Burnley, nu Chelsea). În pauză s-a cântat non-stop, atât la standurile de bere, cât şi pe stadion. Ne uităm unii la alţii şi încercăm să ne explicăm ce se întâmplă. Încă nu realizăm ce rezultat istoric aveam în faţă noastră cu 45 de minute rămase. Ceea ce s-a întâmplat în acele 45 de minute va rămâne cu siguranţă în istoria lui Burnley şi, de ce nu, în istoria Premier League. Îmi aduc aminte de cuvintele lui Martin Tyler din 2012, de la meciul City-QPR: „I swear you’ll never see anything like this ever again!”. Sunt curios ce reacţie ar fi avut la golul de 0-3.

Apoi începe repriză a două şi Chelsea porneşte tăvălugul. Toată lumea tremură de emoţie, pentru că victoria era atât de aproape, încât nu concepeam să plecăm acasă fără cele 3 puncte. Teamă se instalează uşor uşor, pe măsură ce Chelsea îşi apropie liniile de poartă lui Heaton. În minutul 69, Morata reia simplu cu capul de lângă un Tarkowski îngheţat şi se face 1-3. Emoţiile creşteau exponenţial cu apropierea minutului 90. Totuşi, la 10 minute după golul lui Morata se întâmplă ceva ce porneşte din nou vocile celor 2500 de frumoşi nebuni veniţi de la peste 300km depărtare: Fabregas este eliminat pentru al doilea galben şi misiunea albaştrilor devenea din foarte grea în aproape imposibilă. Dar de ce să stăm noi liniştiţi pe final? În minutul 88 Luiz transformă o pasă frumoasă a lui Morata. 2-3 şi se anunţau aproximativ 6 minute în care pulsul fanilor The Clarets nu avea să scadă sub 200.

Minutul 90 aduce faza care ar fi putut să ne calmeze definitiv. Lovitură liberă relativ central poziţionată de la 20m. Execută Brady. Mingea pleacă din gheaţă lui şi zboară perfect către poartă lui Courtois. Din păcate bară se interpune între minge şi fericirea celor 2500 de fanii oaspete şi a inimilor lor atât de încercate în ultimele 45 de minute.

Mai sunt încă 4 minute care parcă durează cât 4 ani. Chelsea se aruncă cu toată echipa (rămasă) şi încearcă să doboare apărarea fragilă din repriză a 2-a a lui Burnley. Se stă mai mult pe jos şi pe la margine. Vine şi minutul 94 când Alonso are ultima mare ocazie a meciului. Fundaşii resping cât îi ţin sufletul şi în acel moment emoţiile noastre ating apogeul: arbitrul fluieră finalul şi lumea izbucneşte în urale. Se cânta încă vreo 5 minute alături de echipa. Aveam în faţă noastră protagoniştii etapei şi ai celei mai mare surprize din această. Meciul va intră cu siguranţă în istoria echipei, doborând atâtea recorduri şi uluind o lume întreagă. Rezultatul era cu atât mai important cu cât Burnley nu a obţinut decât o victorie în deplasare sezonul trecut, iar Chelsea nu mai pierduse în prima etapă din 1998!

Foto: Costi Soare

Câteva curiozităţi după acest meci (sursa):

  • Este pentru prima oară când campioană en-titre a Premier League primeşte 3 goluri în meciul de deschidere al sezonului.
  • Burnley câştigă pentru prima dată meciul sau de deschidere din Premier League.
  • După Leicester, este prima dată când campioană pierde meciul din prima etapă a sezonului următor.
  • Vokes este primul jucător al lui Burnley care marchează în 4 meciuri consecutive din Premier League.

Fără să realizez încă ce s-a întâmplat în ultimele 2 ore, mă îndrept spre centru pentru a mai face puţin sightseeing până la trenul de întoarcere. Fiind îmbrăcat cu vizibil cu însemne ale lui Burnley, am fost oprit de foarte mulţi fani pe stradă şi felicitat pentru victoria uriaşă (majoritatea fani Arsenal sau Tottenham, dar chiar şi unii fani resemnaţi ai lui Chelsea).

După încă aproximativ două ore și jumătate am ajuns acasă şi am urmărit rezumatul meciului. Istoric! Magnific! Ireal…

Ce avem cu toţii de învăţat din meciul asta (inclusiv eu): Oricât de greu ar fi şi de oricât de imposibil ar părea, trebuie întotdeauna să avem încredere în echipa noastră. Cine ştie…?

Pentru Burnley urmează meciul cu West Brom, care a devenit unul extrem de greu din pricina victoriei de sâmbătă. Toată lumea se aşteaptă că echipa să confirme şi nu va fi deloc uşor pentru băieţii lui Sean Dyche.

Come on, you Clarets!!!

Urmărește-ne pe Facebook, Twitter și pe canalul de Youtube  pentru a fi la curent cu tot ce contează în Premier League!

Tags

Tackle

Grupul de fani Premier League România a fost fondat în Mai 2015, când o mână de oameni entuziaști și-au unit forțele pentru a aduce publicului din România analize, știri despre echipe, transferuri și rezultatele cluburilor din Premier League. Acolo a început Tackle.ro.

Citește și

One Comment

  1. Super! Felicitari! Nimic nu bate cronica unui meci vazut la fata locului .. si ce meci! Andre Gray Who? 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close