Queens Park Rangers – stuck in the middle și departe de Premier League

Scriam în trecut despre Londra, această capitală a fotbalului mondial, cu 15 echipe profesioniste de fotbal, câteva zeci de echipe semi-profesioniste și alte câteva sute de echipe de amatori, orașul care a dat în 2019 trei din cele patru finaliste ale cupelor europene. Ei bine, nu toate cluburile din Londra o duc la fel de bine. Dacă ne uităm la vestul orașului, în 5 mile sunt înghesuite 4 formații, dar una dintre ele pare să nu mai strălucească așa cum o făcea în trecut. E vorba despre Queen Park Rangers. On and off the pitch, vremurile nu par foarte roz pentru clubul londonez. Iar viitorul e și mai nesigur în contextul actual generat de coronavirus, context care afectează economiile lumii.

Așadar, mai sunt The Mighty QPR atât de migty?

Prima siglă a QPR a fost o replică a stemei cartierului Hammersmith din Londra

Scurtă istorie a clubului Queens Park Rangers

Echipa din vestul Londrei a apărut în 1886, din fuziunea a două echipe locale (una din ele datând din 1882, de aici anul care apare pe emblema clubului) și și-a luat numele de la zona de unde veneau jucătorii de atunci, parcul Queens, puțin mai la nord de stadionul de azi. QPR și-a trăit momentele de glorie în anii ’60-’70, cu o Cupă a Ligii în 1967 și un loc 2 în prima ligă în 1976. Și dacă până în 1996 QPR a jucat constant în prima divizie britanică, de atunci doar în 3 sezoane am avut ocazia să vedem echipa londoneză în Premier League, toate după 2011, odată cu ownership-ul malaezian.

Poate un caz unic în Londra, cei de la QPR au schimbat peste 20 de stadioane pana sa se instaleze definitiv pe Loftus Road in 1963, arena de 18.439 de locuri. Stadionul pe care l-ai putea confunda din lateral cu o clădire de birouri din anii ’70 e situat în cartierul Shepperd’s Bush, o zonă cu mulți australieni și neo-zeelandezi – de aici și numărul mare de fani ai QPR la antipozi.

Nu e atât de evident că treci pe lângă un stadion atunci când ajungi la Loftus Road

Recent times și schimbările de ownership

Problemele celor de la QPR au apărut în anii 2000, cu evoluții slabe pe teren (echipa ajungând până în al treilea eșalon) și o datorie de 18 milioane de lire, care au adus clubul aproape de faliment, in 2007. Dar în puncul acesta lucrurile încep să se schimbe. QPR e cumpărat de patronii din Formula 1 de la acea vreme, Bernie Ecclestone și Flavio Briatore, lângă care au venit Alejandro Agag, magnatul Lakshmi Mittal și cumnatul său, Amit Bhatia. Sezonul era 2008-2009 iar speranțele de Premier League ale fanilor începuseră să prindă contur, mai ales că noul management anunțase un New Deal, un plan pe 4 ani pentru a ajunge în prima ligă din nou.

Doar că lucrurile au început cum nu se putea mai prost. Cu o emblemă nouă, jucători noi, manageri schimbați la câteva luni și Briatore care voia să facă echipa din tribune, prin SMS (sună familiar?), tensiunile cu fanii au fost rezultatul natural al unui management controversat. Puteți vedea toate astea în The Four Year Plan, un documentar extraordinar din culisele perioadei Briatore, despre cum să NU conduci un club de fotbal. (îl găsiți pe Amazon Prime, unde aveți 30 de zile trial gratuit). Ce-i drept, cu toate controversele din jurul lor, ownerii s-au ținut de cuvânt și în 2011, cu 88 de puncte, QPR revenea în mult visatul Premier League.

Tony Fernandes și-a dat seama că un club de fotbal nu e un business atât de ușor de condus

 

Din 2011 intră în scenă omul de afaceri malaezian Tony Fernandes, care în schimbul a 35 de milioane de lire cumpără acțiunile lui Briatore și Ecclestone, familia Mittal păstrând 33% din acțiuni. Dar, așa cum e explicat în Soccernomics, de cele mai multe ori, antreprenorii care investesc în fotbal fac adesea același greșeli: cumpără cluburi și promit să le conducă ca pe niște afaceri iar apoi dispar dupa cateva sezoane. „Am dat-o în bară”, recunoștea malaezianul, proprietar în același timp al gigantului AirAsia, în cartea amintită mai sus. Acesta mai adăuga, în 2013:

Two things are different from AirAsia. One is I can control almost everything in AirAsia. You can do whatever you want in football, but it’s up to the eleven guys on the pitch at the end of the day, right?

The second thing is, you have a very vocal bunch of shareholders, called fans. Everyone has an opinion. The plans get thrown out of the window when you start losing. The excitment you get when you win a football game is unbeliveble. The downside is that when you lose you want to kill yourself.

Pe scurt, pare că toți proprietarii care au trecut pe la QPR în ultimii ani au ceva în comun: cu toții au neglijat fanii, iar asta se vede în asistențele în scădere. Din 2018, Fernandes și malaezianul Ruben Gnanalingam, deținători ai 97% din club, au făcut un pas înapoi și l-au lăsat la conducerea clubului pe Amit Bhatia, din familia Mittal, iar lucrurile pare că s-au stabilizat de atunci.

Finanțele lui QPR – subiectul sensibil

Toată această frenezie a cheltuielilor dezastruoase din ultimii ani, așa cum recunoștea și Tony Fernandes, a dezechilibrat și mai mult conturile clubului. Practic, în disperarea de a ajunge în Premier League, QPR a reușit să piardă foarte mulți bani. La nivel maxim, în 2014, pentru a urca înapoi în Premier League, Queens Park Rangers a plătit salarii de 75 milioane £ având venituri de doar 38.6 milioane £ (un raport wagest to revenue, între salarii și încasările clubului, de 195%).

Așa arată balanțele clubului în ultimii 10 ani, ani în care s-au acumulat datorii impresionante

Toate astea au culminat cu penalizarea QPR pentru încălcarea fair-play-ului financiar, pentru trei sezoane cumulate, așa că în 2018 clubul a primit din partea EFL o sancțiune record, 42 de milioane de lire (17 milioane £ amendă, 3 milioane £ pentru plata costurilor legale ale EFL și alte 22 de milioane £ din datoria către investitori fiind convertite în acțiuni).

În ultimii ani se pare că balanțele clubului s-au mai echilibrat, ownerii malaezieni învățându-și lecția. Dacă în perioada 2012-2015 clubul a acumulat pierderi de 180 de milioane £, cheltuielile au fost reduse treptat, ajungând azi aproape de încasările clubului. Doar că înghețarea actuală a sezonului aduce și mai multă incertitudine.

Este stadionul o limitare pentru Queens Park Rangers?

Aflat lângă studiourile BBC și lângă cel mai mare centru comercial din Londra, Loftus Road sau mai exact Kiyan Prince Foundation Stadium (denumire oferită unei fundații care poartă numele unui fost jucător al QPR) e încă un stadion old-fashion cu o atmosferă de comunitate de cartier. Dar lipsa spațiului efectiv pentru alte dezvoltări care ar putea mări veniturile clubului a tot fost adusă în discuție de management-ul QPR, aceștia repetând că viitorul nu e sustenabil în limitele actualului stadion.

O idee a fost construirea unui stadion în locul Linford Christie Stadium, arenă pentru atletism, la doar 1.5 mile spre nord de actualul Loftus Road. Municipalitatea cartierului Hammersmith & Fulham, care deține terenul, a lansat o consultare publică pentru a obține părerile rezidenților, dar deși aceștia sunt în favoarea unui nou stadion, întrebările legate de tipul unei noi arene (cu pistă sau fară) sau natura investiției (publică, privată sau un parteneriat) au blocat pentru moment orice proiect. Oricum, așa cum am văzut și în cazul celor de la West Ham United, idea relocării nu e de fiecare dată cheia tuturor problemelor.

Loftus road e micuț și fără spațiu fizic să permită dezvoltări viitoare

Din punct de vedere al tribunelor, istoric stadionul celor de la QPR nu prea s-a umplut și asta arată ca un nou stadion ar fi util mai ales pentru spatiile comerciale. Și pentru că vorbeam de rivalitatea cu echipele din vestul Londrei, Chelsea și Fulham au acaparat de ani buni popularitatea din această zonă a orașului, mai ales dupa anii 2000, prin rezultatele sportive. Dar mai recent chiar Brentford, devenită o prezență constantă în Championship din 2014, reușește să atragă din ce în ce mai multă atenție și spectatori la meciuri. Dovada – The Bees urmează să lase micuțul lor Griffin Park în 2020 pentru un stadion nou nouț de 17.250 de locuri, la doar 1 milă distanță.

Pare că din punctul de vedere al asistențelor, rivalele din vestul Londrei o duc mai bine

Echipa și banca tehnică

În ultimii ani de Championship, Queens Park Rangers a fost mai degrabă abonată la jumătatea de jos a clasamentului (iar sezonul 2019-2020 nu face excepție). Asta și pentru că instabilitatea și-a spus cuvântul. Cu 11 manageri în 10 ani, nu putem vorbi despre o strategie pe termen lung la QPR (doar Harry Redknapp a ajuns la 100 de meciuri pe bancă în toată perioada asta), iar numele mari care au ajuns pe banca QPR au plecat de multe ori la fel de repede precum au sosit, fie că se numeau Mark Hughes, Neil Warnock sau Steve McClaren.
Cât despre jucători, dați-mi repede un nume de la QPR? Căpitanul? Cel mai bun marcator? Știu, nu e evident, pentru că rotația a fost foarte mare. A trecut vremea în care magicianul Adel Taarbat dribla jucătorii adverși și aducea promovarea în Premier League. Din cauza situației financiare QPR a fost în ultima vreme mai mult un club care a vândut jucătorii cu potențial, iar nerespectarea fair-play-ului financiar a venit și cu un embargo pentru transferuri, în iarna lui 2019. Iar fiecare antrenor nou venit a încercat să aducă jucători noi. Numai pentru sezonul 2019-2020 au venit 12 jucători noi și alți câțiva sub formă de împrumut. Ce-i drept, strategia a fost semnarea jucătorilor liberi de contract dar și promovarea talentelor crescute de club, măsură ce a crescut interesul fanilor – cumva, tot răul spre bine.

Rezultatele concrete? De la revenirea în Championship din 2015, visul play-off-ului a fost departe, iar QPR a fost adesea mai aproape de League One

Așa arată clasările QPR în ultimii 10 ani. 3 sezoane de Premier League și ultimii ani în mijlocul Championship..
Ce concluzii am putea trage?

Viitorul cluburilor medii e poate cel mai în pericol zilele astea, mai ales al celor din Championship, cu un raport de salarii-venituri foarte dezechilibrat și dependente în mare parte de banii patronilor în lupta către tărâmul promis, Premier League. Și dacă business-urile alternative ale patronilor susțineau pierderile din fotbal, azi pare că toate economiile globului vor fi afectate de criza provocată de coronavirus. Tocmai când QPR părea să se însănătoșească, oprirea fotbalului a lovit clubul însă mai tare decât era de așteptat.

Dar problemele celor de la Queens Park Rangers nu țin doar de contextul actual, s-au adunat în timp. De la performanțele fotbalistice, la limitările stadionului, audiențele în scădere și competiția cluburilor din vestul Londrei. Peste toate astea, greșelile de management care au creat dezechilibre financiare, culminând cu penalizarea primită de la EFL care a dus la un buget de recesiune. Iar recesiunea a însemnat cheltuieli mai mici, salarii mai mici, dar o distanță și mai mare de locurile de play-off.

Așadar, este Queens Park Rangers condamnată la Championship? Rămâne de văzut. Pentru un club de aproape 140 de ani, nu pot decât să îi doresc să treacă cu bine peste toate și abia aștept să îi revăd pe băieții în alb-albastru pe teren.

Blue skies sau nori deasupra celor de la QPR? Rămâne de văzut 😊

Surse: Game of the People, Financial Football News, Soccernomics (2018, Simon Kuper, Stefan Szymanski).  Surse foto: The Guardian, The Telegraph, site-ul oficial QPR.

Show CommentsClose Comments

Leave a comment