18 octombrie 1908 – Primul Derby della Madonnina

Ce au avut în comun un diplomat britanic de la sfârșitul secolului XIX și un muncitor în industria textilă din Nottingham? Răspunsul ne este familiar: pasiunea pentru fotbal. Alfred Edwards , vice-consulul Regatului Unit în Milano și Herbert Kilpin, care se mutase, din Anglia în Italia pentru a găsi un loc de muncă mai bine plătit, aducând cu el jocul de fotbal, au fondat împreună clubul pe care astăzi îl cunoaștem drept AC Milan, dar care în 1899, când a luat ființă, se numea Milan Foot-Ball and Cricket Club. În 1908, în urma unei dispute interne legată de aducerea unor jucători din străinătate, grupul care susținea internaționalizarea echipei milaneze, a fondat un nou club, pe care l-au numit, simplu: Football Club Internazionale. Inter, cum îl știm până în zilele noastre. Nu aveau să treacă decât câteva luni până când cele două echipe au jucat primul lor meci, una împotriva celeilalte, în ceea ce avea să devină cunoscut în lumea întreagă drept Derby della Madonnina. S-a întâmplat pe 18 octombrie 1908.

Călătorul ocazional care ajungea pe peronul gării din Milano, într-o dimineață de sâmbătă în octombrie 1908, ar fi rămas, probabil, cu amintirea unui grup bizar de bărbați care se strânsese pe peron. Toți purtau pantalonii scurți, tăiați deasupra genunchilor și tricouri cu dungi verticale: o parte în roșu și negru (rossoneri), ceilalți în negru și albastru (nerazzurri). Trenul avea să-i ducă spre Chiasso, pe malul lacului Como, la granița dintre Italia și Elveția, unde urmau să joace într-un turneu de foot-ball (denumirea oficială adoptată de fondatorii englezi ai fotbalului italian). Cei de la Milan câștigaseră precedentele două ediții ale Cupei Chiasso și mergeau după al treilea trofeu, dar gustările de drum n-au fost decât cele obișnuite, în frunte cu salamul.

Întreg turneul s-a jucat într-o duminică de 18 octombrie. Cele 6 echipe înscrise au jucat calificări de dimineață și, pentru că organizatorii au constatat că nu ar fi fost suficient timp să joace două semifinale și, în plus, era complicat să joci două semifinale cu doar 3 echipe, s-a decis să se tragă la sorți o echipă calificată direct în ultimul act. Aceea a fost Internazionale, iar Milan a trebuit să învingă echipa locală, Chiasso, pentru a avea ocazia să joace împotriva foștilor lor colegi în finală.

Două reprize a câte 25 de minute s-au jucat în finala de la Coppa Chiasso, în 1908, între Milan și Internazionale, cu ambii antrenori fiind pe teren: Gerolamo Radice apăra poarta rossoneri-lor, iar Virgilio Fossati juca în linia defensivă a nerazzurri-lor. Dublă campioană a Italiei în două dintre precedentele 3 sezoane, Milan a marcat de două ori, prin atacantul Pierino Lana (devenit un simbol al echipei în următorii ani) și apoi prin experimentatul Luigi Forlano (ce avea să se stingă pe front, în Primul Război Mondial, câțiva ani mai târziu). Inter a replicat prin Carlo Payer, dar meciul s-a terminat 2-1 și Milan a încasat suma de 400.000 de Franci Elvețieni (aproximativ 360.000 de Euro astăzi!).

Nu a fost însă timp de prea multă serbare a succesului, pentru că ambele echipe aveau un tren de prins înapoi spre Milano unde, a doua zi era luni și fotbaliștii de weekend avea locuri de muncă sau școli la care să ajungă!

În încheiere, notăm și liniile de start ale celor două echipe din primul Derby della Madonnina, pe 18 octombrie 1908:

• Milan: Radice (antrenor & căpitan), Glaser, Sala, Bianchi, Steltzer, Meschia, Lana, Madler, Forlano, Laich, Colombo.
• Inter: Campelli, Fronte, Zoller, Yenni, Fossati (antrenor & căpitan), Stebler, Capra, Payer, Peterly, Aebi, Schuler. 

Surse: La Gazzetta dello Sport (articol publicat în ediția print din 18 octombrie 2018), Storiainter.com.

Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit, alătură-te comunității de fani Premier League din România pe Facebook, abonează-te la newsletter-ul nostru, care vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp, și urmărește-ne pe Facebook, Instagram, YouTube și Discord.