Dacă fotbalul ar fi jucat de mașinării lipsite de emoții, Unai Emery ar fi deja campion al Europei. Nivelul său de analiză, atenția la detalii și obsesia pentru strategie ar fi suficiente pentru a cuceri Liga Campionilor.
Dar fotbalul nu este matematică rece.
Fotbalul trăiește din emoții, din relații, din chimia dintre vestiar și antrenor. Iar aici pare că Emery se lovește din nou de aceeași barieră ca în trecut.
La Aston Villa, semnele unei deconectări emoționale sunt vizibile. Emery încearcă să repare orice problemă prin analiză video, prin scheme, prin planuri de joc calculate la secundă. Însă relația dintre un manager și jucătorii săi nu se poate reconstrui doar cu laptopul. Uneori, mai puțină teorie și mai multă empatie pot face diferența.
Poate că o fisură s-a produs acum doi ani când Jacob Ramsey, crescut în club, a fost lăsat în plan secund pentru a-i face loc noului venit, Rogers. Sau atunci când Rashford și Asensio, abia veniți sub împrumut, au primit imediat privilegiul de a executa penalty-uri și lovituri libere. Sau când Malen abia semnase un contract pe termen lung și a fost lăsat în afara listelor pentru Liga Campionilor pentru a face loc celor veniți sub formă de împrumut.
Poate că ruptura s-a adâncit când Watkins a fost lăsat pe bancă în favoarea lui Rashford în ambele manșe din sferturile Ligii cu PSG.
Sau când își face în mod repetat jucătorii „lazy” la conferințele de presă. Sau când pleci repetat resemnat la vestiare înainte de fluierul final al meciurilor.
Toate aceste decizii, luate pentru a câștiga ce e în viitorul apropiat, transmit jucătorilor un mesaj rece și nu-i fac să simtă apreciați.
E un risc major ca vestiarul să se simtă alienat, redus la simple piese de schimb într-o mașinărie condusă de Emery. Așa a pățit și la Arsenal, unde nu a reușit să gestioneze partea emoțională a grupului. Dacă nu învață din acea experiență, pericolul e ca povestea să se repete la Villa.
Și totuși, există o șansă. Emery este un constructor, un antrenor capabil să creeze echipe competitive. Dacă reușește să depășească acest moment de tensiune și să găsească o punte emoțională cu jucătorii săi, Aston Villa poate continua drumul ascendent alături de el.
Dar pentru asta, trebuie să lase deoparte pentru o clipă analizele și statisticile și să se uite oamenilor din vestiar în ochi.
Alex works in the IT Industry, he's an avid reader who likes to find beauty in football. He supports Arsenal FC. Based in Iasi, Romania, he's a coffee lover and a fan of almost everything that has a guitar and a British accent. @alexxx_avr.
Un comentariu la “A pierdut Unai Emery vestiarul la Aston Villa?”
Watkins e blazat, bate in 30 de ani si nu se mai intrevede pentru el un transfer mai sus. Rogers are capacitatea sa fie sclipitor, dar are nevoie de libertate si sa fie odihnit in ultimii 30 de metri, nu sa alerge bezmetic intre cele doua careuri. Suprinzator la ”Good ebening” e faptul ca flancurile lui nu produc deloc ocazii sau pericol, nu stiu daca e strategie sau inabilitate.