
În ziua de azi, când ne gândim la rolurilor jucătorilor de pe teren, au apărut o multitudine de termeni care descriu profilul fotbaliștilor sau sarcinile pe care aceștia le au de la antrenori. Au apărut noțiuni noi precum Regista sau Mezzala, iar termeni precum 9 Fals au intrat deja în mainstream. Dacă ai luat contact cu fotbalul britanic în anii ’90, e aproape imposibil să nu fi auzit măcar o dată comentatorii descriind un jucător ca fiind box to box midfielder. E o noțiune atât de prezentă în discuțiile de fotbal din prezent și care, atunci când o auzi, te trimite imediat cu gândul la stadioanele din Anglia.
Definiție
box-to-box
\ bäks tu̇ bäks \
Termenul mijocaș box-to-box (prescrtat uneori BBM sau B2B) se referă la acei mijlocași centrali care ară terenul în lung și în lat, au abilități excelente atât fizice cât și tehnice, fiind eficienți atât pe faza de apărare cât și pe cea de atac.
Origine
Spre deosebire de hat-trick sau dugout, termenul de mijlocaș box-to-box nu are un punct clar în istoria fotbalului în care a fost folosit pentru prima dată. Evident, noțiunea box-to-box ar avea un echivalent la noi în vorba ”de la un careu la altul”, dar nicio traducere nu-i poate face dreptate. După cum scria Tom Williams în Do you speak Football?, box-to-box e mai mult un arhetip englezesc.
”Players like Duncan Edwards, Bryan Robson and Steven Gerrard helped to romanticise the notion of the valiant midfielder who tramples every blade of grass in pursuit of victory.” (Tom Williams în Do you speak Football?)
Deși era o perioadă în care rigoarea tactică era ceva necunoscut, probabil printre primii jucători care ar putea fi considerați că au fost mijlocași box-to-box sunt mijlocașii centrali din așezarea 2-3-5, la finalul secolului 19. 2-3-5-ului a urmat apoi celebra așezare WM a lui Herbert Chapman, acolo unde mijlocașii erau împărțiți între cei cu sarcini defensive și cei cu sarcini ofensive, făcând aproape imposibilă apariția de noi mijlocași box-to-box.
Mijlocașul box-to-box modern a apărut odată cu popularitatea sistemului 4-4-2 dezvoltat de Alf Ramsey, în care toți cei patru mijlocași aveau cerința de a fi abili pe ambele faze de joc. Nu putem să nu menționăm nici Fotbalul Total al olandezilor sau Milanul lui Sacchi, ambele tactici bazându-se foarte mult pe mijlocași compleți (Neeskens sau Ancelotti).
Mijlocașii box-to-box pot să ”bage materiale”, pot să recupereze mingea, să avanseze cu mingea la picior, să ofere pase filtrante și să tragă bine la poartă. Însă probabil principala lor calitate e condiția fizică, sau mai degrabă acel natural fitness pe care unii jucător par să-l aibă nativ.
Box-to-box încotro?
Începând cu mijlocul anilor 2000, noțiunea de a câștiga mijlocul terenul a devenit tot mai importantă în fotbal, iar în dorința de a avea un mijlocaș central în plus, așezarea 4-4-2 a fost preferată tot mai puțin de antrenori, aceștia preferând tot mai mult 4-2-3-1 sau 4-3-3. Deși avem destule exemple (Chelsea la primul mandat al lui Mourinho) de echipe care evoluau în 4-3-3 cu mijlocași box-to-box, renunțarea la 4-4-2 a tăiat inevitabil din elanul răspândirii acestui rol în fotbal. Mijlocașii sunt acum etichetați tot mai des ca fiind fie ”închizător”, fie ”creator”.
Paul Ince, Patrick Vieria, Steven Gerrard, Frank Lampard, Yaya Toure, Aaron Ramsey, Gini Wijnaldum sunt câțiva din mijlocașii de profil care au impresionat în Premer League de-a lungul timpului. Cine ar mai intra în această listă? Te așteptăm în comentarii.
surse:
- Inverting The Pyramid: The History of Soccer Tactics, Jonathan Wilson;
- Tom Williams în Do you speak Football?;
- quora.com;
- sursa foto: grantland.com;
Dacă îți place ce citești pe Tackle.ro:
- Abonează-te la newsletter-ul nostru săptămânal, prin e-mail.
- Urmărește-ne pe Facebook, Instagram, Twitter și Youtube.
- Ascultă podcast-ul Tackle Show pe Apple Music, Spotify, Anchor.fm sau pe Google Podcasts.