Preview Liga Campionilor: Echipele britanice domină grupa

Încep acest articol de preview pentru Liga Campionilor cu o privire asupra clasamentului. Momentan o concluzie este destul de ușor de tras: echipele britanice domină grupa. Dacă știm să numărăm din doi în doi, vom vedea doar echipe britanice până pe poziția 12. Între primele 12 echipe avem șase din Anglia, două din Spania și câte una din Germania, Italia, Franța și Turcia. Chiar dacă am lua primele 16 (ca să includem toate echipele cu 7 puncte), tot am avea o dominație engleză destul de clară. Nemții și italienii ar mai avea o echipă în plus, și s-ar număra și azerii cu marea surpriză Qarabag. Dar un lucru pare destul de grăitor. Nicio țară nu are mai mult de două echipe în primele 16, iar Anglia are 6!

Rezultatele cele mai importante de etapa trecută care au condus la această situație au fost victoriile lui Liverpool, Manchester City și Newcastle. Toate au avut meciuri cu echipe din țări cu pretenții în fotbalul european. Real Madrid, Dortmund și Athletic Bilbao au fost răpuse fără prea multe drepturi de contestație.

În această etapă echipele britanice vor fi implicate în nu mai puțin de cinci dueluri de foc cu echipe din campionatele de top. Trei dintre adversare vin din top 12, iar una este chiar liderul la zi. Și ce meci va fi pe Emirates în lupta pentru primul loc între Arsenal și Bayern! Haideți să intrăm în analiză și să începem cu cele mai anticipate partide.

Chelsea – Barcelona (marți, ora 22:00)

Flashback cu Frank Lampard și Ronaldinho

Unul dintre avantajele acestui nou sistem în stil ligă este faptul că avem o varietate mult mai mare ca înainte de partide. Barcelona în faza grupelor după sistemul vechi ar fi putut probabil să aibă unul, maxim doi adversari puternici. Dar de multe ori echipele de top nu aveau adversari dintre cei mai buni în grupă. Și niciodată nu aveau adversari din aceeași urnă valorică. Pe când acum au doi din aceeași urnă și uneori adversari puternici și din celelalte. În acest sezon Barcelona joacă în grupă cu Newcastle, PSG și Chelsea. Chelsea are ca adversare Bayern, Barcelona sau Napoli. Toate aceste dueluri ne aduc aminte mai des de trecutul competiției.

Nu cred că e vreun fan fotbal care să nu-și amintească lobul nebun al lui Lampard din faza grupelor în 2006 vs Barcelona. Sau dansul lui Ronaldinho în fața lui Carvalho și apoi șutul perfect de pe loc din afara careului în primăvara lui 2005. A mai fost și controversata semifinală din 2009 în care Barcelona a trecut de Chelsea în drum spre primul trofeu cu Pep Guardiola.  Cele două echipe nu se mai întâlnesc prea des. Din 2012 încoace a mai existat o singură șaisprezecime de finală între Barcelona și Chelsea în 2018. Dar cu siguranță aceste dueluri sunt pline de spectacol. Sperăm să vedem asta și în meciul de marți. Pare cumva garantat cu tactica nebunatică a lui Hansi Flick și nebunia haotică de la echipa lui Todd Boehly.

Tactica nebunatică a lui Flick vs nebunia haotică de la echipa lui Boehly

Pe scurt, meciul e nebunie totală. Pare scenariul perfect pentru o luptă spectaculoasă cu goluri multe și fără o miză fatală. Cele două echipe se vor putea deschide unui joc spectaculos, dar nu vor forța, după părerea mea. Chiar dacă ambele au făcut pași greșiți etapa trecută, mai au destule meciuri ușoare ca să nu riște eliminarea. Premiul cel mare ar fi ca una din ele să termine în primele 8 și să evite un playoff. Pentru acest obiectiv secundar ar putea merita o luptă mai crâncenă. Așa că rămâne să vedem ce cale vor alege.

Tactica lui Flick cu linia de fund foarte sus, pare însă să dea spaniolilor de multe ori prea puține variante de abordare. Ar fi nevoie de ceva mai multă prudență, pentru a fi capabili să economisească energie. Până acum nu au făcut rabat la spectacol, și singurele momente de relaxare sunt atunci când reduc din tempo cu jocul de pase în stil tiki-taka. Cu toate astea, cel mai des Barcelona se angajează într-un joc pe contre destul de intens fizic.

Pe partea cealaltă, nebunia de la Chelsea nu este reprezentată de tactica de joc, ci de strategia de transferuri. Numărul uriaș de jucători din lot este un experiment în stil american, care nu dă semne reale de succes. Chelsea nu are o constanță deosebită în evoluții și continui să cred că motivul pentru care nu este un haos total este antrenorul Enzo Maresca. Dar asta nu înseamnă că meciurile celor de la Chelsea nu sunt spectaculoase. Mă aștept la un meci cu multe goluri și nu am nici cea mai vagă idee care echipă va reuși câte din ele.

Arsenal – Bayern (miercuri, ora 22:00)

Lupta pentru supremație

Arsenal este singurul club din grupa Ligii care nu a primit nici un gol. Mikel Arteta pare să gestioneze foarte bine lupta pe două fronturi, unde Arsenal este în pole-position în momentul de față. Are o poziție solidă în Premier League unde mulți vorbesc deja de faptul că londonezii arată ca o campioană. La fel și în Liga Campionilor, pare să domine. Partida cu bavarezii va fi însă probabil primul mare test din Liga Campionilor. Nici meciul cu Atletico nu a fost unul de neglijat, dar madrilenii nu sunt momentan în cea mai bună formă. În schimb Bayern este și vine pe Emirates cu gând rău.

Ceva îmi spune că Arsenal nu va mai scăpa fără gol primit. Deși un pic de ajutor au primit de la prostia lui Luis Diaz de ultima etapă. Unul dintre cei mai de temuți jucători de atac ai bavarezilor, vândut de Liverpool în această vară, va lipsi. Dar atacul lui Bayern tot va arăta stelar cu Harry Kane, Michael Olise sau tânăra speranță germană Lennart Karl. Există însă și un motiv pentru care acest meci e posibil să nu fie o luptă chiar atât de aprigă. La fel cum am menționat de mai multe ori, asemenea meciuri nu prea au miză. Ambele echipe au maxim de puncte și o poziție în primele opt greu de pierdut. Doar orgoliul mai poate scoate o risipă de energie mai mare din cele două echipe. Mai ales pentru Arsenal care va dori să se revanșeze pentru eliminarea din 2024.

Arsenal 2025

Anul acesta echipa lui Mikel Arteta a devenit o mare forță. Este una din echipele care se pot lupta cu ușurință pentru orice trofeu. Acest lucru nu este însă echivalent cu a câștiga cu ușurință aceste trofee. Așteptăm de ani buni primul trofeu major pentru această echipă atât de îndrăgită, sub bagheta lui Arteta. Incapacitatea de a se impune decisiv i-a caracterizat până acum și pare chiar șocant în condițiile date, că nu s-a întâmplat acest lucru.

Dacă analizăm modul în care această echipă a fost construită, vom putea trage niște concluzii interesante. Arsenal a cheltuit cu Arteta în primii 5 ani nu mai puțin de 800 milioane de euro. Pep Guardiola la City a cheltuit în primii săi 5 ani 900 de milioane de euro. De când a venit la Arsenal, pe Arteta l-au costat transferurile un total de 1,2 miliarde de euro în aproape 7 ani. În această perioadă, Guardiola a cheltuit la City exact aceeași sumă. Acum să vedem și rezultatele din primii 7 ani. La titluri Premier League Pep conduce cu 5-0. În Liga Campionilor Pep are 1-0 la trofee și și o finală în plus, în timp ce Arsenal nu a ajuns în semifinale decât în ultimul sezon. Și dacă Arsenal ar lua ambele trofee anul acesta, ar fi mult sub City la reușite.

”City câștigă doar pentru că au cheltuit exagerat de mulți bani”

Pentru cei care cred că City a câștigat trofee doar pentru că a avut bani, ați putea să vă uitați și la Arsenal cu alți ochi. Acest proiect nu a avut ceva foarte temeinic în spate. Arteta a venit cu o școală de fotbal învățată de la Pep. Foarte rar a reușit să ridice nivelul jucătorilor pe care i-a avut la club. De cele mai multe ori s-a bucurat dacă a reușit să le mențină nivelul bun la care i-a luat de la cluburile de unde au venit. În ultimele sezoane a avut parte doar de transferuri premium, demne de comparat cu Real Madrid.

Dintre Pep și Arteta, părerea mea este că Pep este cel care a construit mai inteligent și cel care a condus și mai bine vestiarul. Iar costul în bani, pentru care a fost criticat Pep atât de mult, se pare că nu a fost deloc atât de exagerat dacă ne uităm și la alte exemple. Manchester United a cheltuit 1,1 miliarde doar în ultimele 5 sezoane. Chelsea a cheltuit 1,7 miliarde în doar patru ani! Chelsea și vinde pe sume mari, dar asta nu scuză faptul că aduce jucători pe sume uriașe. Faptul că vinde mult nu face decât ca șansele ca echipa să se închege pe termen lung să scadă drastic. Poate singurul exemplu pozitiv din punctul ăsta de vedere este Jürgen Klopp la Liverpool, care în primele 5 sezoane a cheltuit doar 500 milioane de euro. În cei nouă ani a cheltuit undeva la 900 milioane de euro. Tot o sumă foarte mare, dar mult mai mică decât a competitoarelor.

Stadiul proiectului Vincent Kompany

Bayern München este cel mai bogat club german și domină fotbalul german din toate punctele de vedere. De curiozitate haideți să facem analiza finanțelor și performanțelor și la acest club. Cu mențiunea desigur că mulți consideră Bundesliga sub Premier League. Bayern a cheltuit în ultimele 5 sezoane undeva la 600 milioane de euro. Aproape de media lui Klopp la Liverpool. Iar în precedenții 5 ani a cheltuit undeva la doar 400 milioane de euro. Cu toate astea, clubul a câștigat Bundesliga de 9 ori și Liga Campionilor o dată în această perioadă.

Chiar dacă Vincent Kompany este la club doar de un an jumate, Bayern pare construită după o rețetă mult mai sănătoasă și stabilă decât este Arsenal. Există totuși și unele semne că la Bayern lucrurile par că nu mai merg după rețeta clasică. Nu este neapărat un lucru rău, dar unii ar putea acuza faptul că se pierde din identitatea echipei. Kompany pare că a creat o mașină de fotbal foarte puternică. Pare că se poate bate cu oricine, deși era să fie învinși la Union Berlin acum vreo două săptămâni. Timpul va demonstra, dar impresia momentană este că deși rezultatele par să fie de partea lui Kompany, nu cred că acesta va rămâne în istoria clubului cu succese răsunătoare.

Partida de miercuri

În partida de miercuri ne putem aștepta poate la un spectacol, dar nu cred că va fi un meci încrâncenat. Doar un orgoliu supradimensionat din partea tunarilor ar putea ridica nivelul de tensiune mai mult. Bayern vine într-o deplasare grea, la adăpost de multe puncte, mai ales după un succes important la Paris. Presiunea este minimă. Nu este exclus nici să vedem un meci cu motoarele turate la minim, deși șansele pentru asta sunt mai mici. Avem totuși o echipă din cel mai fizic campionat al lumii și o echipă cu disciplină în stil Kompany, care este probabil mai dură decât disciplina nemțească.

PSG – Tottenham (miercuri, ora 22:00)

Campioana Europei în noul sezon

Dacă ar fi să ne uităm la sezonul trecut, PSG înregistrează clar o îmbunătățire drastică. Ne aducem aminte că anul trecut au jucat până în ultima etapă calificarea mai departe. Ce ar fi fost oare dacă nu ar fi trecut de grupă? În orice caz, anul acesta nu vor mai avea emoții pentru calificare, și chiar sunt pretendenți pentru top 8. Nu este un garant pentru un sezon european de succes, după cum am văzut anul trecut. Dar este un semn pozitiv pentru echipa pariziană.

Luis Enrique face o treabă extraordinară la clubul francez, iar eu abia aștept să îi văd din nou în fazele eliminatorii ale Ligii. Prezic faptul că vor arăta din nou mult mai bine odată ajunși acolo. Indiferent dacă va fi în playoff sau direct în optimi. Probabil pentru ei ar fi mai bine să joace și playoff pentru că exercițiul meciurilor cu miză le-a făcut bine și anul trecut. Până atunci se vor recupera probabil și cei trei jucători esențiali pentru PSG până acum, accidentați de curând. Este vorba aici despre Achraf Hakimi, Nuno Mendes și Ousmane Dembele.

Thomas Frank în Liga Campionilor

Antrenorul londonezilor se află pentru prima dată pe o scenă atât de înaltă în fotbal. Beneficiind de primul trofeu câștigat de Spurs după o pauză de 16 ani, Frank ajunge în Liga Campionilor cu o echipă care a terminat pe locul 17 în Anglia sezonul trecut. Un pic scos din zona lui de confort, danezul nu se descurcă foarte rău, dar nici foarte bine. Echipa se încurcă în Europa și în meciuri mai puțin dure, iar în campionat locul 9 nu este tocmai ideal. Este totuși adevărat că este la doar trei puncte de un loc de Liga Campionilor. Iar în Europa este neînvins. Adevăratele teste europene însă abia urmează.

Calificarea în playoff cel puțin nu va fi dificilă. Încă o victorie aparent facilă la Praga ar putea să garanteze deja prezența echipei în faza următoare. De acolo însă va începe greul. Chiar și ultimele meciuri din grupă vor fi teste mai dure decât par. Dortmund acasă și Frankfurt în deplasare se pot dovedi meciuri destul de complicate. Frank nu pare momentan să dea semne să fie vreun mare strateg sau vreun lider puternic. Este genul de antrenor care lucrează cu echipe care nu se luptă pentru trofee și sunt fericite când mai ies sporadic din zona mediocrității. La Tottenham investițiile din ultimii cinci ani o pun pe același palier financiar cu marile echipe din Premier League. Cu siguranță nu va fi acceptată mediocritatea aici.

Partida de miercuri va fi probabil o victorie pentru PSG. Meciurile din grupă rămân însă supuse unei doze de imprevizibil mai mari. Și asta se datorează din nou lipsei de miză reală în partidele grele. Poate doar când ne vom apropia de finalul fazei ligii, să avem echipe mari care joacă cu cuțitul la os. Cum au fost anul trecut PSG și Manchester City.

Marseille – Newcastle (marți, ora 22:00)

Alt duel anglo-francez

Războiul anglo-francez va avea și o a doua bătălie, după cea de la Paris, pe câmpul din Marseille. Francezii au avantajul terenului propriu în ambele partide și speră la două victorii răsunătoare. Deși nivelul campionatului francez nu este considerat a fi unul deosebit de bun, Ligue 1 este unul din principalii și cei mai de succes furnizori de jucători pentru Premier League. Marseille va fi un teren foarte greu pentru Newcastle. Clubul Olympique reprezintă o comunitate cu o identitate extrem de puternică. Caracterul puternic al clubului este regăsit și la jucătorii acestuia, care uneori lasă acest caracter să genereze conflicte agresive în propriul vestiar.

Marseille are două înfrângeri surprinzătoare cu Atalanta și Sporting, așa că acest meci devine mai important decât pare. Este genul de meci în care o miză mai puternică se poate simți. Echipa franceză nu are meciuri prea ușoare până la final și probabil va lupta dur pentru o victorie contra coțofenelor. Newcastle stă mult mai bine, cu nouă puncte și calificarea la doar o victorie distanță. Speranța la top 8 ar fi poate un vis prea îndrăzneț pentru elevii lui Eddie Howe.

În Franța Newcastle va întâlni multe personaje familiare, chiar dacă nu foarte populare în insulă. Mason Greenwood, Pierre-Emerik Aubameyang, Pierre-Emile Hojbjerg sau Roberto De Zerbi sunt toți motivați la maximum să-și arate valoarea în fața unei echipe de Premier League, de unde aproape toți au cam plecat pe ușa din dos. Prezic o victorie a francezilor, și un meci foarte intens și tensionat.

Olympiakos – Real Madrid (miercuri, ora 22:00)

Ambiția grecilor

Olympiakos a fost deja umilită de Barcelona și chiar de egalul cu Pafos. Au mai pierdut la Arsenal și au remizat cu PSV. La cârma echipei se află o mai veche cunoștință a noastră de la Sevilla, Jose Luise Mendilibar. Un antrenor fără performanțe deosebite care a ieșit pe ușa din dos de la clubul spaniol. A petrecut o viață la Eibar dar nu a ieșit în evidență. Totuși în acest sezon a fost învins doar de Hansi Flick, Mikel Arteta și Răzvan Lucescu. Se va adăuga oare și Xabi Alonso la această listă? Partida se joacă în Grecia și ar fi o sărbătoare națională pentru greci să învingă. Să nu uităm și faptul că Mendilibar a condus clubul către primul său trofeu european.

Real Madrid și problema Vinicius

La Real vestiarul nu are cea mai bună atmosferă. Înaintea duelului cu Liverpool am scos în evidență că și la Real există probleme, ca și la Liverpool. Au fost învinși de un Liverpool care mai apoi a demonstrat că acea victorie nu era vreun semn de revenire. Ci probabil doar semnul că a avut un adversar care trece și el printr-o pasă proastă. Realul stă mult mai bine în campionatul național, dar și acolo mai sughiță.

Una din marile probleme ale momentului este brazilianul Vinicius. Declarația lui că ar dori să plece de la Real a cutremurat paginile de știri în această săptămână. Negocierile de prelungire a contractului s-au oprit și ele. Se pare că situația este una tensionată față de antrenorul Xabi Alonso. Vinicius este nemulțumit de faptul că uneori nu joacă sau este scos în repriza a doua de pe teren. Xabi Alonso nu pare să confirme un conflict, dar unele reacții ale jucătorului trădează clar nemulțumiri.

Diplomația și strategia lui Florention Perez

În tot acest timp, Florention Perez a declarat de mai multe ori că îl susține pe jucătorul brazilian. Acest lucru poate însă fi și doar o strategie de diplomație din partea președintelui clubului blanco. Vinicius a avut contribuții importante în ultimele sezoane, mai ales sub Carlo Ancelotti. O îndepărtare intenționată din partea lui Perez ar putea crea un conflict și cu fanii clubului.

Însă de ce ar putea Perez dori să scape de Vinicius în secret? Ideea din spatele acestei mutări ar putea avea legătură cu faptul că jucătorul nu prea se potrivește cu o cultură instituțională Madridisimo bazată pe profesionalism, disciplină emoțională și sânge rece mai ales în fața presei. Vinicius se dovedește adesea mult prea emotiv, are multe ieșiri în decor, se ceartă cu arbitrii și este în general tot ce Real Madrid nu reprezintă. Într-un final de multe ori este o pacoste de PR.

Cazuri din trecut

Nu ar fi prima dată când Perez acționează în acest fel. În trecut au mai existat cazuri ca Mesut Özil sau Angel Di Maria. Unde Perez a acționat pentru a menține o anumită cultură a brandului echipei. Este la urma urmei echipa familiei regale spaniole și acest lucru impune o anumită conduită și un anumit nivel de prezentabilitate. Vinicius intră în conflict cu acest concept iar plecarea lui ar putea fi văzută ca necesară de către Perez. Situația este delicată, însă pare că Perez se descurcă de minune în a crea condițiile în care să nu fie învinovățit pentru plecarea măscăriciului brazilian. Dacă s-ar mai alege și cu vreo 200 milioane de euro de pe urma acestei probleme, ar fi o nouă dovadă a geniului de business care este Perez.

Partida din Grecia va fi cel mai probabil o victorie pentru madrileni, dar spectacolul mai mare ar putea fi oferit de observarea dinamicii grupului blanco. Cu Real nu te plictisești niciodată.

Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit,  alătură-te comunității de fani Premier League din România pe Facebook, abonează-te la newsletter-ul nostru, și urmărește-ne pe Facebook, Instagram, YouTube și Discord.