Dacă te-ai născut din anii ’80 încoace și, măcar pentru o clipă, ai iubit fotbalul, e foarte probabil ca numele care te-a făcut să te bucuri de cel mai frumos joc din lume este cel al lui Gică Hagi. De ce nu Gheorghe? Pentru că nu poți avea un prieten al cărui nume să nu-l alinți, de drag.
Despre cariera lui Gică Hagi putem scrie multe, multe povești. Fotbalul l-a dus de pe maidanele din Săcele, din județul Constanța, până pe Santiago Bernabeu, trecând prin Regie. A ajuns la Steaua sub formă de împrumut, pentru un singur meci (Supercupa Europei din 1986), a înscris golul victoriei în acel meci și nu s-a mai întors niciodată. Este singurul român care jucat vreodată pentru Real Madrid și unul dintre marii fotbaliști care au îmbrăcat tricoul ambilor giganți ai Spaniei. Gică Hagi a mers mereu mai departe și ajuns pe Parken, din Copenhaga, unde a ridicat trofeul cupei UEFA, încoronându-se drept Rege nu doar pentru fotbalul din țara lui, ci și peste Mare, în Turcia. Însă cele mai frumoase amintiri rămân cele de la echipa națională.
Lui Gică Hagi i-a oferit debutul pentru Tricolori, la 18 ani, însuși Mircea Lucescu, într-un amical cu Norvegia, în august ’83. Doar un an mai târziu, pe Windsor Park, din Belfast, tânărul fotbalist marca primul său gol la națională și deja, în 1985, puștiul începea să primească banderola de căpitan. Dacă Mondialul italian din ’90 a fost scena pe care Hagi s-a prezentat lumii fotbalului cu adevărat, decarul României a intrat în istoria fotbalului la World Cup, strălucind pe stadioanele din California și marcând cel mai frumos gol din istoria Cupei Mondiale, în poarta Columbiei. Acel gol e cel pe care și-l amintește toată planeta, dar cel mai important gol din cariera lui Hagi a fost altul…
Pe 10 septembrie 1997, la 13 ani fără două zile de la golul său de debut, Gică Hagi se afla în fața unui meci înaintea căruia naționala României nu avea mari emoții. Adversarul care venea pe vechiul stadion Ghencea era Islanda, iar unsprezecele de start trimis de Anghel Iordănescu era:
Bogdan Stelea – Didi Prodan, Toni Doboș, Gică Popescu, Dan Petrescu – Costel Gâlcă, Dorinel Munteanu, Gică Hagi (c) – Ilie Dumitrescu, Adrian Ilie, Gică Craioveanu
Ce emoții să ai cu Islanda? Erau alte vremuri… Hagi deschidea scorul după 7 minute, Petrescu făcea 2-0 la pauză, iar Gâlcă risipea orice dubii, după o oră și ceva de joc. Era 3-0 și România se antrena pentru Coupe du Monde. În minutul 80 însă, o lovitură de la 11 metri îi oferea lui Gică Hagi ocazia de a deveni golgeterul all-time al echipei naționale. Iuliu Bodola deținea recordul de 31 de goluri, încă dinaintea celui de Al Doilea Război Mondial, din 1939. Hagi avea 30. Portarul islandez și 40.000 de suporteri din tribunele Templului, au fost martorii istoriei scrise de stângul unui puști din Săcele.
Două săptămâni mai târziu, când naționala se pregătea pentru meciul crucial împotriva Irlandei, Gică Hagi și-a pierdut tatăl. Mentorul său, cel despre care vorbește în fiecare interviu, a apucat să-și vadă băiatul drept golgeter al echipei naționale. În meciul cu Irlanda, nebărbierit și tras la față, Hagi a reușit să-și adune talentul și concentrarea pentru un gol fabulos, plecat din stângul său la o lovitură liberă. Era tocmai acel tip de execuție pe care-l reușise și la Mondialul american, când marca în poarta lui Cordoba, o minge care aproape că îngheța în zbor și hipnotiza portarul.
Golul de la Dublin, în poarta irlandeză, marcat pe 11 octombrie 1997, a fost cel care l-a transformat pe Hagi în unic golgeter al echipei naționale a României. Hagi a jucat pentru România la trei Campionate Mondiale si la trei turnee de Campionat European, încheindu-și cariera cu 35 de goluri marcate în tricoul Tricolorilor, ca golgeter all-time, fiind egalat, între timp, de Adrian Mutu.
Regele însă… rămâne tot el, ultimul mare playmaker din Est.
Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit, alătură-te comunității de fani Premier League din România. Newsletter-ul nostru vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp.