Oscar Wilde a avut inspirația să spună că “Rugby-ul este un sport pentru bătăuși, jucat de domni, iar fotbalul un sport pentru domni, jucat de bătăuși”. De ce introducerea asta? Pentru că i-am dat dreptate omului cu spusele lui când am citit că fotbalul a avut parte de o premieră în Premier League.
Ai auzit de Jermaine Pennant dacă fotbalul face parte din subiectele tale de interes personal. Dacă nu, îți spun eu, pe scurt, că a fost un fotbalist profesionist, că a jucat la cluburi cu nume din Anglia, precum Arsenal, Leeds Utd sau Liverpool FC; că la națională a jucat pentru U21. Băiat bun cu apucături de băiat rău, cum ar zice Hagi al nostru, s-a urcat într-o bună zi la volanul mașinii sale. N-ar fi nimic anapoda până aici. Doar că Jermain al nostru avea permisul suspendat, asigurare la mașină nu avea, fapt ce constituie infracțiune în Anglia și peste toate, consumase și alcool. Zici că a vrut să vadă dacă îl prinde cineva…
La vremea când făcea minunăția asta, Pennant juca la Birmingham City sub formă de împrumut de la mult mai cunoscuta Arsenal. Zbucium mare în presa de scandal: cum un jucător, care e un exemplu pentru copii, să facă așa ceva? Judecat, omul a primit pedeapsă de 3 luni cu exe, cum ziceam pe vremea lui Dragnea. Doar că, iar a ieșit scandal. O Asociație, care stă cu lupa pe ăștia de beau și se urcă la volan, a ieșit în public și a făcut tărăboi. Vezi Doamne, că oamenii care nu “joacă meci” sau nu sunt persoane publice, în situații asemănătoare iau pedepse de 6 luni. Că ce, că așa și pe dincolo. In fine, îi știți pe englezi cum se aprind.
Omul nostru a intrat puțin la răcoare. S-a comportat cuviincios și a fost scos după o lună, cu o condiție: să nu prea plece din zona casei, că altfel se intoarce la mititica. Și ca să fie siguri, i-au atașat și o brățară, nu la mână, la picior. Zis și făcut. Fotbalistul aproape liber… a cerut să facă ce știe. Adică să joace fotbal. A primit verde!
Și uite că a venit ziua meciului. 2 Aprilie 2005. Birmingham juca acasă cu Spurs. Arbitru, Howard Webb. El avea și furculița și cuțitul și toate tacâmurile, adică el decidea dacă îi permitea lui Pennant să joace. A făcut-o și, cum managerul Steve Bruce a ales să-l titularizez pe Jermaine Pennant, jucător proaspăt ieșit din închisoare, suporterii de pe St. Andrew’s au avut parte de o premieră în Premier League: primul jucător care a intrat pe teren cu o brățară de supraveghere! 56 de minute a rezistat Pennant, iar meciul s-a încheiat 1-1.
În Anglia, nu a fost primul care a făcut-o, a fost unul mai rapid ca el, Gary Craft, în 2000. Doar că bad boy-ul ăsta juca la Ipswich în Football League, deci mai aproape de amatorism decât de topul fotbalului.
Vorba umblă că băieții de la Asociația aia cu interzisul băutului la volan încă protestează. Acum, lăsând gluma la o parte, nu vă urcați la volan băuți. Nu fiți ca Jermaine!
Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit, alătură-te comunității de fani Premier League din România pe Facebook, abonează-te la newsletter-ul nostru, care vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp, și urmărește-ne pe Facebook, Instagram, YouTube și Discord.
M-am trezit în lumina ochilor lumii, ies pe o uşa ca să deschid o alta, trăiesc clipa ca să uit trecutul, prefer viitorul ca pe o scuză, încep să număr cuvinte lăsate în paginile scrisorilor mele, iubesc pe cel de lângă mine la fel de mult cum mă iubeşte el, trec şi las de la mine pentru că “aşa e bine”, văd secunde de viaţă pe care doar eu le simt, uit să ridic ochii din albul hârtiei pentru că aici mă simt liber, las creionul să urce în sus şi în jos, aici sunt şi pro sunt şi contra, aici nu sunt român, nu sunt european, sunt om cu bune dar şi cu rele, sunt eu cu mine cu Universul meu. Aici eşti tu, aici e mama, aici e tot ce simt, ce îmi place, aici nu mă deranjează nimeni, aici e totul verde, aici îţi simt buzele roşi şi obrajii calzi, aici plâng fără să mă justific, aici nu mă analizează nimeni, sunt eu şi doar atât; nu dau explicaţii, nu încerc să fiu mai bun, şi nici alţii nu sunt mai buni cu mine, nimeni nu se pretinde a fi prietenul meu, sunt eu într-o lume aproape perfectă. Aici e casa, aici e masa, e plânsul, e râsul, e fericirea mea, aici e mingea, e golul ce m-a făcut să plâng de fericire, aici nu-s prins în offside, aici nu e loc de minciună şi promisiuni, aici e prima noastră ieşire, aici e DA-ul nostru, aici e gânguritul şi suspinul Iubirii noastre. Mă las purtat de gânduri şi văd simţirile mele, e lumea mea, e lumea noastră, sunt tone de vise servite în miez de zi, sunt emoţii întinse pe felia fericirii. Mulţumesc scrisului şi gândului că există un colţ unde sunt eu, aşa cum vreau eu sa fiu!
Un comentariu la “2 aprilie 2005: primul fotbalist care a jucat cu brățară de supraveghere în Premier League”
“joacă meci”. Excelent!!!