Previziuni din presezon: Manchester United – Când mai vine anul Diavolului în zodiacul Premier League?

United a fost în sezonul care tocmai a trecut, echipă de semifinale. Un statut care cred că s-a potrivit de minune cu imaginea pe care a proiectat-o în întreaga stagiune în toate competițiile. Evoluții entuziasmante, urmate de meciuri slabe, dezamăgitoare, lipsite de pragmatismul necesar pentru a trece de adversar în situații limită. Acest minus a fost datorat atât lotului de jucători, cât și antrenorului. Ambele părți au prezentat aceleași carențe.

Dar dacă ne uităm din exterior la performanțe, notăm cam așa:

• Locul 3 în Premier League, în spatele campioanei Liverpool și a fostei campioane Manchester City (de departe cele mai bune echipe în ultimele stagiuni);
• Semifinală de EFL Cup, eliminată de Manchester City (câștigătoarea cupei);
• Semifinală de FA Cup, eliminată de Chelsea;
• Semifinală de Europa League, eliminată de Sevilla (câștigătoarea turneului).

N-am spune că e un sezon tocmai rău, nu? Mai ales dacă ținem cont că Solskjaer e la primul său sezon întreg la cârma echipei. Omul care aducea trofeul Champions League pentru Diavoli în ’99 din postura de atacant bine plasat venit de pe bancă, califică aceeași echipă 20 de ani mai târziu în competiția cu refren lălăit, tot de pe bancă. Dar să nu uităm că sticla de șampanie trebuie împărțită cu un anume portughez care a dat campionatul peste cap din iarnă încoace și a transformat echipa radical. Este evident că fanii așteaptă trofee de la un club de statura lui United, dar un obiectiv important a fost atins și, foarte important, s-a putut observa o evoluție a echipei.

Primul 11 al lui Manchester United în sezonul trecut

Echipa favorită a lui Ole (după numărul de minute în Premier League) arată cam așa:

David De Gea – Aaron Wan-Bissaka, Victor Lindelöf, Harry Maguire, Luke Shaw – Scott McTominay, Fred – Daniel James, Andreas Pereira, Marcus Rashford – Anthony Martial.

Aruncăm un ochi pe formația de mai sus și observăm că lipsesc Pogba, Fernandes, Greenwood. Dacă în cazul lui Bruno e evident numărul de minute mai scăzut (se află la club abia din ianuarie 2020), pentru Pogba trebuie menționate accidentările care l-au ținut departe de teren (39 de meciuri în toate competițiile). Cât despre Greenwood, noul vârf de lance de pe Old Trafford, acesta a prins 31 de partide în Premier League, însă doar 1.311 minute, având astfel o medie de puțin peste 42 de minute la fiecare meci. Cu toții știm că unui atacant îi poate lua chiar și 90 de minute să marcheze, dar asta nu l-a împiedicat pe proaspăt convocatul la naționala Angliei să înscrie 10 goluri (+ 1 assist).

Ole’s at the wheel ! (?)

Ole a încercat să imprime un joc ofensiv, profitând de viteza pe care o au jucătorii din lotul său (Wan-Bissaka, James, Rashford, Greenwood, Martial). Cu o apărare consolidată măcar pe jumătate prin aducerea lui Maguire, care a și fost desemnat căpitan, echipa s-a putut concentra mai mult pe portarul advers decât pe cel propriu. De Gea a avut poate cel mai slab sezon de când joacă pe Teatrul Viselor, dar are tot sprijinul fanilor și mai ales al antrenorului (unii ar spune prea mult sprijin, întrucât spaniolul a fost titularizat chiar și în competițiile în care Sergio Romero era indiscutabil numărul 1, stârnind controverse).

De fapt, nu ăsta este marele merit al lui Solskjaer?

Faptul că a readus spiritul de echipă în sânul vestiarului, că a promovat un fotbal plăcut, practicat de jucători tineri și cu toate transferurile potrivite ca o mănușă ?

A spus cineva transferuri?

Cu cine să începem? Toată presa urlă despre venirea lui Donny van de Beek și pe bună dreptate. Mijlocașul olandez de 23 de ani a fost adus pe suma de 39 de milioane de euro, plus bonusuri (contract pe 5 ani), în condițiile în care, conform transfermarkt, valoarea sa de piață este de 44 de milioane de euro. O afacere foarte bună, care se pare că a fost mult influențată de Solskjaer prin convorbirile telefonice purtate cu fostul jucător al lui Ajax despre importanța pe care o va avea în club și în special contribuția la stilul de joc pe care Ole încearcă să-l imprime echipei. Un mijlocaș care știe să facă de toate la centrul terenului, Donny îi va da bătăi de cap antrenorului pentru primul XI. În mod ideal, cu toții ne gândim la trio-ul Pogba-van de Beek-Fernandes. Dar sunt atât de mult opțiuni acolo, încât va fi greu dacă olandezul nu se adaptează foarte repede: Matic, McTominay, Fred, Mata sau chiar Andreas Pereira. Nu este exclus să vedem și o despărțire a unuia dintre cei menționați până la finalul perioadei de transferuri (5 octombrie).

De asemenea foarte important, trebuie menționată revenirea lui Dean Henderson la clubul-mamă, după un sezon extraordinar între buturile lui Sheffield United. Săbiile au terminat pe 9, la doar 5 puncte de un loc de cupă europeană. Henderson a jucat un rol vital în atingerea acestei performanțe de către o nou-promovată. Apreciat de toată lumea din insulă, pare înlocuitorul perfect al lui De Gea pe termen lung: este tânăr (doar 23 de ani), are aceeași înălțime ca spaniolul (ok, David are un centimetru în plus, dacă mărimea într-adevăr contează), posedă reflexe senzaționale și este un tip disciplinat atât în teren, cât și în afara lui. Rămâne de văzut dacă nu cumva îl scoate la pensie anticipat.

Din păcate pentru Romero, oricât de profesionist s-a comportat și oricât de bine și-a făcut treaba când a fost nevoie de el, are parte de competiție prea dură și probabil că a sosit timpul ca el să plece la o echipă la care să fie titular. Merită acest lucru și sunt convins că o poate face chiar în Premier League, mai are câțiva ani buni în el.

Situația lui Chris (zis Mike) Smalling este în continuare una incertă, în special pentru că Harry Maguire nu a învățat un vechi proverb grecesc: Un minut de răbdare, zece ani de pace.

Smalling a impresionat în capitala Italiei, iar erorile și nesiguranța arătate de Lindelöf în multe momente ale sezonului par să indice că englezului (dar și Diavolilor) i-ar prinde bine o repatriere. Dar să fie totuși, Chris, omul din defensivă care să ridice echipa mai sus de locul 3 ? Părerea mea este că nu.

Alexis Sanchez a plecat definitiv la Milano, Cameron Borthwick-Jackson la Oldham Athletic, Joel Pereira împrumutat la Huddersfield (chiar că nu mai era loc pentru încă un portar, a se citi mai sus), iar Tahith Chong împrumutat la Werder Bremen, unde are șansa de a demonstra că merită să fie băgat în seamă pentru fotbalul practicat și nu pentru faptul că putea fura lejer locul unui actor care avea un cățel pe cap într-o reclamă la berea Bud:

Mai rămâne Ighalo, care a primit permisiunea de a rămâne în Anglia până la 31 ianuarie 2021. Jucătorul adus din China s-a prezentat suficient de bine raportat la așteptările cu care a venit la club, insuficient, totuși, pentru un contract pe termen mai lung. Încă nu a înscris în Premier League pentru Diavoli, cupele au fost mai pe placul nigerianului.

Cum va arăta United în sezonul următor – prim 11 probabil

• De Gea – va fi o luptă strânsă cu Henderson, dar cel puțin pentru început, nimeni nu-i poate lua locul lui „Dave Saves”;
• Aaron Wan-Bissaka – fără dubii aici. AWB a avut un sezon excelent, plin de recuperări, completate de aportul pe faza ofensivă care a crescut văzând cu ochii;
• Victor Lindelöf – Dacă nu vine nimeni nou pe acest post, iar Smalling rămâne la pizza și paste, atunci jucăm cu Victor;
• Harry Maguire – cu sau fără Grecia, e cel mai bun fundaș al nostru. Cât despre statutul de căpitan, mai vorbim;
• Luke Shaw – încă așteptăm sezonul în care să putem striga „DA, pentru asta l-am luat pe Shaw”. Brandon Williams debordează de energie, dar mai are de învățat la capitolul tactică;
• Paul Pogba – cel mai talentat jucător din lot;
• Bruno Fernandes – cel mai inteligent jucător din lot (pe Mata îl excludem din numărătoare);
• Donny van de Beek – piesa lipsă de la mijloc;
• Marcus Rashford – a pierdut puțin din eficacitatea în fața porții, ar putea lucra și la penalty-uri, dar este un jucător pe care United se va baza mulți ani de acum înainte;
• Anthony Martial – a fost mai letal, mai nr. 9 în 19/20. Continuarea pe aceeași pantă ascendentă nu poate decât să fie un mariaj perfect cu echipa;
• Mason Greenwood – cu Mason e simplu: dacă va juca în cât mai multe partide, va deveni golgheterul echipei (pariul meu e minimum 25 de goluri în toate competițiile, dacă e titular meci de meci, fără absențe lungi).

Previziune din presezon: cât de sus pot să urce Diavolii?

Având în vedere lotul, dar și viziunea lui Ole, Manchester United va fi în sezonul viitor aproximativ aceeași echipă ca în sezonul precedent, dar cu îmbunătățiri. Plusurile vor fi experiența, care va aduce cu sine pragmatismul și consolidarea relațiilor de joc.

Puncte forte – mijlocul. Cu Bruno Fernandes, van de Beek, Pogba, dar și McTominay, Matic, sau chiar Mata, pare zona cea mai bine acoperită atât în teren, cât și pe bancă. Multă creativitate, un mix bun de vârste și dorință de afirmare. Nici atacul nu e rău deloc, însă probabil va mai fi nevoie de un atacant pur sânge pentru a completa tripleta din ofensivă, indiferent care ar fi ea (Rashford, Martial, Greenwood, Sancho?).

Puncte slabe – din nou apărarea. Dacă postul de portar are 2 candidați foarte buni, iar de Gea simte presiune pentru prima dată de când a venit pe Old Trafford, în mijlocul apărării situația nu e deloc rezolvată. E imposibil să câștigi Premier League cu oricare 4 fundași din lotul actual al lui United. Dar după cum s-a putut observa chiar la rivala Liverpool, un singur fundaș central ar putea echilibra balanța, în maniera în care a făcut-o și Bruno, la mijlocul terenului, unde pur și simplu a adus claritate și a țesut o rețea bine închegată între linia mediană și atac.

În opinia mea, United va termina undeva la sudul orei exacte în fotbalul englez, dar la nord de ultima poziție din care se vede constelația Ligii Campionilor. Exact, locurile 2-3. Cu toate că un Top 4 mai clar ca în sezonul ce stă să înceapă rar mi-a fost dat să văd de când privesc miracolul Premier League.

Liverpool, Manchester City, Manchester United și Chelsea vor fi aproape sigur cei mai buni 4 navigatori, cel mai probabil exact în ordinea în care i-am strigat. Asta pentru că Chelsea are de instruit câțiva marinari noi, iar unii vor înțelege mai greu comenzile în engleză.

Jucători de urmărit la FPL, de la Manchester United

Bruno Fernandes, evident – cine bate atât de multe (și atât de bine) penalty-uri la o echipă care, culmea, mai și primește multe lovituri de pedeapsă? Bruno, la cei £10.5m, pare o opțiune potrivită pentru toată lumea. Are tot arsenalul potrivit unui mijlocaș: lovituri libere, pase decisive, șuturi de la distanță, executant de cornere și să nu uit de penalty-uri. Apropo, Donny pentru asta a venit: e jucătorul care a obținut cele mai multe penalty-uri pentru Ajax în ultimii 2 ani!

Greenwood – asta dacă nu va fi ținut pe bancă de £120 milioane transferate într-un cont galben-negru din Germania. Dacă da, atunci mergem pe mâna lui Tony Martial.

Wan-Bissaka – £5.5m este un preț decent pentru un fundaș de la care aștepți și câteva pase de gol. Nimeni nu poate concura cu TAA sau chiar Robertson, dar ca să nu dai toți banii doar pe 2 păsări, AWB e soluția.

United nu a luat nici un trofeu în sezonul 19/20 și a terminat la 33 de puncte în spatele marii rivale Liverpool, care s-a apropiat la doar un titlu distanță. Dar Diavolii au câștigat ceva ce s-a diminuat în era post-Ferguson, 2 lucruri extrem de importante: speranța și încrederea fanilor. A fost primul sezon în care am văzut o doză mai mare de încredere acordată antrenorului, chiar dacă lucrurile nu au mers ca pe roate. Primul sezon în care am văzut cu adevărat fotbalul care ne place, practicat de jucători care ne plac: tineri și o parte din ei, formați de către club.

Solskjaer a readus o parte din spiritul echipei în care obișnuia să intre în minutul ’70 și cu care a fost învățat. El așa cunoaște Manchester United. Și așa conduce echipa. Cu pasiune.

Ole’s at the wheel,
Tell me how good does it feel?!

Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit,  alătură-te comunității de fani Premier League din România. Newsletter-ul nostru vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp.