Sferturile Ligi Campionilor – Preview (I): Bayern și restul lumii

După rollercoasterul emoțional prin care ne-a trecut pauza internațională, revine Liga Campionilor cu ultimele și cele mai tari faze ale competiției. În fiecare an, înainte de începerea sferturilor de finală, găsesc a fi un moment bun pentru a-mi exprima pronosticul final despre echipa favorită la trofeu. În acest an, nu a existat nici un moment în care am considerat că Bayern nu este această favorită.

Supremația germană și problema Lewandowski

Argumente împotriva unui nou titlu pentru bavarezi ar putea fi cu ușurință formulate. În primul rând, ei vor trebui să depășească pe Paris Saint Germain fără omul lor principal de gol, Robert Lewandowski. Ar putea părea ca o mare problemă pentru nemți, însă felul cum funcționează aceștia ca grup va fi arma principală, și a fost arma principală și până acum, împotriva oricărui adversar. Lewandowski a fost doar vârful de lancie și a și profitat de jocul de echipă al colegilor săi.

În istoria competiției europene de cel mai înalt nivel, s-au distins în diferite momente echipe care au reușit să își impună supremația pe continent. De multe ori o asemenea supremație a fost celebrată prin câștigarea trofeului Cupei Campionilor Europeni/Ligii Campionilor Europeni de 2-3 ori la rând. Real Madrid a reușit să se impună în primele 5 ediții, dar și între 2016-2018, Ajaxul lui Rinus Michels și al românului Ștefan Kovacs a dominat în anii 70, la fel ca Bayern München și Liverpool. La finalul anilor 80 am avut Milanul lui Arrigo Sacchi. Aceste cluburi au reușit printr-o identitate de campioni foarte puternică, să domine ani la rândul competiția continentală. Ei bine, proiectul de la FC Bayern München cred că ar merita pe deplin să aibă o asemenea perioadă de supremație.

Ideea echipei a fost pusă la punct de marele Jupp Heynckes, care dacă nu ar fi fost înlocuit cu Pep Guardiola, ar fi reușit probabil să cucerească cel puțin un al doilea trofeu. Înaintea retragerii a mai încercat o dată să aducă echipa pe culmile de glorie ale Europei, dar a fost oprit de supremația primului antrenor de origine franceză care cucerește trofeul, Zinedine Zidane. Au fost anii Realului, un Real Madrid construit și gândit de Jose Mourinho, folosit de Carlo Ancelotti și desăvârșit de Zidane. În prezent, Hans Dieter Flick reușește să aducă o continuitate în idei la clubul german și să inspire jucătorilor spiritul puternicei identități bavareze, la fel cum o reușea și Heynckes. Cine le poate opri campania pentru al doilea trofeu consecutiv?

Real Madrid – Zidane în impas

Deși Zidane este omul potrivit la locul potrivit, el nu are un Zidane în teren momentan și nici un Raul Gonzalez sau un Luis Figo, un David Beckham, un Ronaldo Nazario sau măcar un Cristiano Ronaldo. Spuneam într-un articol anterior că Real Madrid depinde de personaje de tip erou. Și momentan nu au un erou în echipă. Sergio Ramos este un lider în apărare, dar nu poate oferi identitatea de care echipa are nevoie în compartimentul ofensiv. Florentino Perez este conștient de situație și pare să fie foarte activ pe frontul transferurilor, unde mai multe ținte s-ar putea materializa în această vară.

Karim Benzema este omul care încearcă momentan să îndeplinească rolul omului de gol și o reușește uneori, însă nu deține grandoarea de care avea parte Real Madrid cu alți jucători din trecut. Rămâne de văzut dacă acest erou va reuși să se arate în acest sezon, sau abia la vară. Echipa din capitala Spaniei va fi printre favoritele la trofeu atât timp cât Zidane va fi la echipă, are nevoie însă de o sclipire impunătoare.

Liverpool și sezonul haotic al lui Klopp

Pentru Liverpool, motivarea pare a fi un element care dispare din discursul lui Jürgen Klopp atunci când echipa lui a urcat deja pe anumite culmi în trecut. Dortmund a fost sus cu el și apoi a căzut dur, acum la fel pare și Liverpool să pățească. Spre deosebire de Dortmund, la Liverpool Klopp se descurcă mult mai bine în Liga Campionilor decât în campionat și pare că echipa se motivează mult mai bine în această competiție unde forma de moment, din ziua meciului, este mult mai importantă decât anduranța.

Antrenorul german are în continuare capacitatea de a surprinde, rămâne un strateg foarte imprevizibil și greu de învins. Echipa este la fel de puternică și, dacă reușește să găsească motivația necesară, va reuși să pună probleme mari oricărui adversar. Pare că gigantul doarme, dar vom vedea dacă este așa sau nu.

Chelsea – noua mașină nemțească din circuit?

Thomas Tuchel nu a fost niciodată un antrenor care să impresioneze printr-o statură impunătoare. De multe ori pare a fi un băiețaș de tipul lui Ole Gunnar Solskjaer, care vrea să se joace cu cei mari. Startul fulminant pe care se pare că îl are cu echipa din Londra poate fi înșelător, însă un lucru nu poate fi deloc înșelător: felul în care l-a executat pe Diego Simeone și a lui echipă, Atletico Madrid, lider în Spania de la începutul campionatului și unul din favoriții mei la trofeul european. Este singurul rezultat care mă face să trag un semnal de alarmă în ceea ce îl privește pe neamț.

Dacă a fost sau nu un accident rămâne de văzut, însă pentru mine Tuchel rămâne încă un prichindel printre bărbați, care nu are nici acea aroganță și siguranță de sine în privire, care o vedem la antrenorii care știu ce înseamnă să fii un învingător precum Mourinho, Heynckes etc, dar nici acea înțelepciune și rezonanță în voce, cum au antrenori ca Klopp sau selecționerul brazilian Tite.

Ceea ce merită menționat este că din punct de vedere al compatibilității sale teoretice cu clubul lui Roman Abramovic, Tuchel este o soluție gândită nesperat de bine. Magnatul rus a trecut deja prin experiența omului bogat care investește orbește în proiecte pe care nu le înțelege și se apropie poate de maturitate în ceea ce privește strategia de a conduce un club de fotbal. Lipsa unui element special la neamț este însă în continuare o problemă și nu văd echipa lui cucerind Liga Campionilor. Este chiar posibil ca FC Porto să le creeze probleme încă din sferturi.

Manchester City – eterna favorită

Pep Guardiola se află la clubul din Manchester deja de 5 ani și lucrurile sunt mai neclare ca niciodată. La începutul sezonului, Pep a acuzat o pierdere a identității în jocul echipei, punând rezultatele slabe pe seama acestui fapt. Echipa a revenit având o serie impresionantă de meciuri consecutive câștigate în Premier League, dar anumite semne de întrebare rămân. Este proiectul lui Guardiola pe pantă ascendentă sau a fost doar o resuscitare care să o aducă la un nivel pe care l-a mai atins și în alte sezoane?

Chiar el spunea că ar fi pe undeva incorect ca echipa lui actuală să câștige Liga Campionilor, el considerând formule din sezoanele trecute mult mai îndreptățite la trofeu. Proiectul de implementare a identității fotbalului din La Masia la clubul arabilor din Manchester pare să nu prindă rădăcini. Numai dacă citim ultima propoziție cu atenție, ne dăm seama că ceva nu pupă acolo la City, și nu va pupa poate niciodată (trofeul urecheat).

Paris Saint Germain – chinurile arabilor

Pentru oamenii cu banii din Paris, fotbalul este o enigmă. Poate că până azi se întreabă de ce nu s-au înțeles Neymar cu Edinson Cavani, de ce nu a funcționat echipa cu Tuchel pe bancă, de ce nu s-au apropiat de trofeu decât o singură dată, și totuși a părut atât de departe chiar și de acolo din finală, succesul suprem. Sunt niște întrebări care nu vor căpăta ușor un răspuns și nu văd cum Mauricio Pochettino va rezolva problema imprimării unui sine unitar echipei într-un timp atât de scurt. Pochettino nu a cucerit un mare trofeu în cariera sa și poate există un motiv pentru asta.

Până și cea mai mare performanță a sa a fost realizată într-un meci în care a recunoscut că nu înțelege cum și de ce a câștigat – acea semi-finală de coșmar pentru iubitorii fotbalului în care cea mai frumoasă echipă a Ajaxului pe care am văzut-o în timpul vieții mele, s-a prăbușit sub propria greutate, tinerii olandezi pierzând aproape inexplicabil un avantaj de 3 goluri într-o partidă pe care păreau să o controleze fără probleme.

Antrenorul argentinian al Parisului are în față un prim proiect cu pretenții uriașe, iar primele semne că acest proiect îl depășește se arată din campionatul național unde tocmai a pierdut meciul direct cu contra-candidata principală la titlu, iar Parisul ar putea rata din nou titlul național care i-a mai fost furat o singură dată în ultimii 8 ani, de un anumit Mbappe cu a lui echipă de atunci, AS Monaco.

Echipa emblemă a Franței a fost , să recunoaștem, întotdeauna o echipă greu de condus, o echipă complicată dominată de o identitate foarte rafinată, în mijlocul unei societăți latine foarte arogante, dar în același timp visătoare, romantice și cu un gust rafinat pentru frumos. Ar putea părea mediul perfect pentru un antrenor ca Mourinho sau Zidane, dar și jucătorii și mai ales patronii care fac strategia clubului trebuie să se regăsească în acest mod de a fi specific regiunii. Dimensiunea clubului este aproape filozofică, iar până acum nu a reușit nici un antrenor în istorie să aducă trofeul acasă la inventatorii competiției.

FC Porto – frumusețea fotbalului

Brazilienii Europei sunt cu siguranță printre națiunile fotbalistice ale Europei care reușesc să încânte, prin dăruire, prin muncă, dar și prin spectacol și frumos. Puterea financiară incomparabil mai mică decât a giganților de pe continent îi plasează întotdeauna în planul secund al întrecerilor de pe bătrânul continent. Uneori reușesc însă să spargă normele. Ultimul care a reușit minunea cu o echipă portugheză a fost Mourinho. Iar în momentul de față campionatul lusitan ne oferă cel puțin o urmă de speranță că vom avea din nou de scris despre rezultate fabuloase ale echipelor acestuia. Fie că ar fi vorba de FC Porto anul acesta, sau poate Sporting Lisabona cu Ruben Amorim pe bancă, anul viitor.

Haaland – în cooperare cu Borussia Dortmund

Echipa germană a arătat multe minusuri de la schimbarea antrenorului. Strategia clubului pentru banca tehnică, de a anunța cu multe luni înainte viitorul antrenor pare să aibă o influență importantă asupra felului în care jucătorii se motivează să joace pentru Edin Terzic. Dubla cu Sevilla din Liga Campionilor a fost un show făcut de omul momentului din echipa germană, care va pleca cel mai probabil la vară. Șansele lui Dortmund în aceste faze finale ale competiției țin mai mult de noroc, dar și norocul nu poate dura prea mult.

Meciurile:

Manchester City – Dortmund, Marți, ora 22:00

Duelul dintre Guradiola și Haaland va fi interesant. Dacă City nu va mai pierde contactul cu eul propriu, cum au făcut-o la începutul sezonului, sau chiar și în Liga Campionilor cu Lyon anul trecut, probabil că vor obține o calificare facilă. Dar Haaland este cu siguranță într-o pasă foarte bună în care își va dori cu o agresivitate animalică să depășească așteptările cu echipa sa actuală.

Real Madrid – Liverpool, Marți, ora 22:00

Doi monștri sacri, doi giganți într-o finală timpurie a competiției, fiind chiar reeditarea ultimului act de acum 2 ani. Orice se poate întâmpla între acești coloși care nu par să aibă un sezon deosebit, dar care au reușit cu o ușurință relativ mare să ajungă departe în această competiție. Eu cred că vom vedea o dublă manșă foarte crâncenă, două meciuri ce merită urmărite. Deși este foarte imprevizibil care din acestea două vor avansa mai departe, tind să dau câștig de cauză spaniolilor.

Bayern München – Paris Saint Germain, Miercuri, ora 22:00

Este un meci în care văd o singură câștigătoare: Bayern. Reeditarea finalei de anul trecut va avea, în opinia mea, un rezultat mult mai clar în favoarea nemților, decât acel 1-0 limitat de amatorismul organizatorilor finalei care au ”uitat” să asigure o presiune standard mingilor. Drept urmare majoritatea paselor lungi ale bavarezilor au ieșit afară din teren. De data asta precizia va fi asigurată, iar apărarea francezilor va suferi mult mai clar și mai concret pe tabelă.

FC Porto – Chelsea, Miercuri, ora 22:00

Un alt meci foarte așteptat, Porto poate atrage atenția cu un rezultat mare și îmi doresc să o facă. La scala Ligii Campionilor, Porto joacă rolul valorii nedescoperite de transfermarkt. Și anume valoarea unei echipe, valoarea unui concept, valoarea umană a celor care nu sunt pe primele pagini ale ziarelor de sport din toată lumea. Porto ar putea merge chiar și mai departe de semifinale, dacă ar fi să ne confirme Sergio Conceicao că procentajul lui de victorii la echipa portugheză nu este singura asemănare dintre el și Mourinho.

Pronosticul final

Din analiza tuturor echipelor, pare că singurul lucru care ar putea opri pe Bayern este dificultatea cu care echipele au reușit să se impună în ani consecutivi în această competiție supremă, de când formatul i-a fost schimbat și are mai multe reprezentante din țările de top ale Europei. Dacă bavarezii nu vor reuși, Real Madrid ar putea ajunge să se încoroneze, ea fiind a doua mea favorită. Liverpool ar rămâne a treia, iar pe 4 ar fi Porto, dar din ipostaza de surpriză. Chiar dacă eliminarea lui Chelsea nu ar fi neapărat o surpriză foarte mare, câștigarea trofeului ar fi. Dar ar fi o surpriză foarte frumoasă și chiar meritată. În continuare nu îi văd pe City campioni europeni, deși dacă te uiți la valoarea jucătorilor, la timpul investit, la rezultatele din campionat, ar părea că ar trebui să fie principalii contracandidați ai nemților. Vom vedea. Se vor întâlni cu aceștia în semifinale și față de posibilul duel dintre Guardiola și fosta lui echipă, Bayern, voi avea multe de zis.

”Mia san mia” – tradus din dialectul bavarez înseamnă ”noi suntem noi”. Cred că e clar ce înseamnă să ai o identitate puternică în acest caz.

Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit,  alătură-te comunității de fani Premier League din România. Newsletter-ul nostru vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp.