Cum a inventat un francez Campionatul European de fotbal

Campionatul European de fotbal se joacă, o dată la patru ani, încă din 1960, fiind cea mai importantă competiție pentru echipe naționale organizată de UEFA. În cei 60 de ani de existență, 10 națiuni au câștigat EURO: Uniunea Sovietică, Spania, Germania, Franța, Italia, Olanda, Cehoslovacia, Danemarca, Grecia și Portugalia. Naționala României a participat la 5 dintre cele 15 turnee finale de Campionat European, reușind o singură dată să iasă din faza grupelor, în anul 2000, adică exact de când n-am mai fost copii. În rândurile de mai jos explorăm originile turneului pe care astăzi îl cunoaștem drept EURO.

Istoria nu retine cu exactitate cand a fost propusă pentru prima oară ideea unui Campionat European de fotbal, dar asta nu înseamnă decât că avem mai multe de povestit. Fotbalul are reguli scrise încă din 1863 și știm că, nivel de club, se joacă în mod organizat din 1871, dar atunci avusese deja loc primul meci din istorie între două echipe naționale: Anglia – Scoția, în 1870.

Deși ar fi fost de așteptat ca prima competiție de anvergură între țări să aibă loc chiar pe continentul de unde fotbalul si-a început drumul spre lumea largă, în Europa găsim câteva turnee mici, regionale jucate între 4-5 echipe naționale până să fie luată în serios ideea unui Campionat European de fotbal. Încă din 1884, țările britanice au avut un turneu propriu, căruia i-au urmat, după 1900, competiții regionale în Europa Central, în zona țărilor Baltice și chiar în Balcani, unde România se întrecea cu Bulgaria, Turcia, Grecia și Yugoslavia pentru Cupa Balcanilor. Nu exista, în primele decade ale secolului 20 o dorință sau o viziune pentru Campionatul european de fotbal.

Nici apariția Federației Internaționale de Fotbal (FIFA) în 1904 nu a coagulat energia unor administratorilor fotbalului de pe Bătrânul Continent. O primă propunere pentru un turneu continental în Europa, venită, se pare, de la liderul fotbalului olandez al vremurilor, pe nume Wilhelm Hirschman, nu a avut tracțiune. Pur și simplu nu au răspuns federațiile naționale provocării de a stabili țara regină (la fotbal) a unui continent care avea să fie curând măcinat de Primul Război Mondial.

Anii au trecut, rănile războiului s-au închis, în felul lor, și iată-ne ajunși în perioada interbelică… tot fără un campionat european. În 1926, anul în care Germania și Uniunea Sovietică semnau Tratatul de la Berlin, declarându-și neutralitatea în cazul unui atac a unei terțe părți, selecționerul naționalei de fotbal a Austriei propunea un turneu continental pentru sportul care avea să cucerească întreaga planetă. Nici de data asta nu avea să devină realitate ideea asta, pentru că nu exista încă o organizație oficială a fotbalului european. Și nici nu avea să existe una… timp de încă aproape 30 de ani. Din fericire însă, în toată vremea asta, Campionatul European care nu se jucase vreodată avea deja un ambasador în persoana francezului Henri Delaunay, iar el este chiar personajul principal al poveștii noastre.

La începutul secolului XX, Delaunay, parizian născut într-o familie înstărită, era unul dintre cei care începeau să simtă fiorul fotbalului. L-a jucat pe teren, a fost și arbitru, însă la 24 de ani deja era presedintele unui club parizian, numit Étoile des Deux Lacs, dispărut între timp. Pasiunea lui Delaunay însă, nu a dispărut, ci… a pus temelia unui imperiu.

Nefiresc lucru, mai ales în acele vremuri, ca un francez să admire ceva ce se întâmplă peste Canalul Mânecii, în Anglia, dar asta nu l-a oprit pe Delaunay sa fie printre cei 75.000 de spectatori care au asistat la finala Cupei Angliei din 1902, jucată între Southampton si Sheffield United.

Evenimentul avea să-l marcheze nu doar pe francez, ci si fotbalul francez, pentru ca, 15 ani mai tarziu, in 1917, Cupa Charles Simon lua ființă. Azi cunoastem aceasta competitie sub un alt nume: Coupe de France. Delaunay, devenit intre timp unul dintre cei mai influenti oficiali din fotbalul francez, a importat modelul Cupei Angliei în Franta. Și acesta asta fost doar inceputul.

Delaunay a fost primul secretar general al Federatiei Franceze de Fotbal, astfel ajungând într-o pozitie de putere chiar în fotbalul mondial, nu doar în cel din hexagon. A fost reprezentatul Frantei în comitetul FIFA și unul dintre primii sustinatori ai ideii unei Cupe a Campionilor Europeni înca din anii ’20, apoi a unui Campionat Mondial de Fotbal, turneu a cărui primă ediție s-a jucat în 1930.

Pecetluirea ideii unui turneu european avea să mai astepte încă 28 de ani. Pâna în 1954, următorul punct important în călătoria noastra, 5 turnee finale de Mondial s-au jucat, un Al Doilea Război Mondial a devastat planeta, dar Delaunay nu a renunțat să-si urmeze viziunea de a organiza un campionat de fotbal al națiunilor de pe Bătrânul Continent.

Ideea unui Campionat European de Fotbal a avut oponentii sai in anii 50. Ottorino Barassi, presedintele federatiei italiene de fotbal, considera ca o astfel de competitie ar putea aprinde pasiunile nationale, probabil având in minte Al Doilea Razboi Mondial, însă sportul niciodată nu a mers in acea directie fatidica.

Ajungem la anul 1954. Primul model de televizor color era lansat în Statele Unite, începea prima campanie de vaccinare împotriva poliomelitei, Germania de Vest adera la NATO după o tentativă eșuată de unificare cu Germania de Est și Ernest Hemingway câștiga Premiul Nobel pentru literatură. În același 1954, ia ființă UEFA, cu Henry Delaunay ca prim secretar general și, doar un an mai târziu, în 1955, începe prima ediție a Cupei Campionilor Europeni, turneul cluburilor care consolidează noua organzație europeană. Tot în 1955, omul care a avut ideea Campionatului European de Fotbal, Henri Delaunay, se stingea la Paris.

Pe 2 martie 1955, la congresul UEFA de la Viena se discută și se agreează, în principiu, organizarea unui campionat european de fotbal, însă nu sunt puse la punct detaliile. Următoarea întâlnire are loc pe 8 iunie 1956, iar propunerea Angliei, Ungariei, Belgiei, Austriei și Spaniei, aceea a unui turneu de tip cupă, cu un singur meci în fiecare rundă, este respinsă. Chiar dacă Henry Delaunay se stinsese, tot un Delaunay avea să preia frâiele organizării primului EURO.

Pierre Delaunay, fiul lui Henri, a fost ales să-i continue munca tatălui său, atat ca secretar general al Federatiei Franceze de Fotbal, cât si ca lider al UEFA si reprezentant al Frantei in comitetul permantent al FIFA. În 1957, el a condus discuții preliminare între membrii UEFA, înaintea congresului care avea să fie decisiv pentru nașterea campionatului european de fotbal. Pe 20 martie 1957, la Koln, Pierre Delaunay obține un acord de la reprezentații Austriei, Poloniei, Spaniei și Greciei pentru un format EURO cu un turneu eliminatoriu, jucat cu duble manșe, pe o perioadă de doi ani, urmat de un turneu final cu 4 echipe calificate, care urmau să joace semifinalele și finala. Formatul este cel pe care congresul UEFA de la Copenhaga, din iunie 1957, avea să-l aprobe, cu condiția ca 16 echipe să se înscrie în preliminarii.

Delaunay-fiul este cel care, în 1958, vede cu ochii visul tatălui său: anunțul oficial al primului turneu final de Campionat European de fotbal. Trofeul Campionatului European poarta numele lui Henri Delaunay, iar prima ediție avea să se joace în 1960, gazda fiind, cine altcineva, Franta!

Surse: UEFA.com & The Complete History of the European Championship (Robert Fielder).

Dacă ți-a plăcut ce ai citit pe Tackle.ro, abonează-te la newsletter-ul nostru, care vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp. Și dacă, la fel ca noi, abia aștepți meciurile de la EURO 2020, trăiește turneul alături de noi aici.

Concursul de pronosticuri Tackle.ro – #EuroTackle