Profil de antrenor: Ce urmează pentru Tottenham după numirea lui Conte?

La doar o singură zi de la demiterea lui Nuno Espirito Santo din funcția de antrenor principal, Tottenham Hotspur l-a anunțat astăzi pe Antonio Conte drept succesor al mandatului de doar patru luni pe care fostul antrenor portughez l-a avut pe banca londonezilor. Nuno Espirito Santo a fost instalat în funcție pe 1 iulie 2021 și a condus echipa timp de 17 partide în toate competițiile. După un început de Premier League entuziamant în care a obținut trei victorii în primele trei meciuri fără să primească gol, performanță care i-a adus titlul de Managerul Lunii August, jocul echipei sale a scăzut rapid. Au venit înfrângeri drastice, 3-0 cu Crystal Palace, 3-1 cu Arsenal, 1-0 cu West Ham și mai ales, ultimul său meci, 3-0 cu Manchester United. Soarta lui Nuno Espirito Santo a fost  pecetluită.

Fabio Paratici, directorul general al celor de la Tottenham și fost principal în birourile celor de la Juventus mai bine de zece ani, care a încercat aducerea antrenorului italian la Spurs încă din vară, a reușit să îl convingă pe Conte să preia echipa. Cine este Antonio Conte, care este filosofia sa de joc și cum urmează să arate Tottenham sub conducerea sa?

Cine este Antonio Conte?

Antonio Conte este un antrenor italian născut în 1969 la Lecce care și-a început cariera de fotbalist la echipa locală din orașul său natal. A evoluat ca mijlocaș și a devenit unul dintre cei mai importanți fotbliști din istoria lui Juventus. A fost căpitanul echipei, câștigător de UEFA Champions League cu Bătrâna Doamnă și campion în Serie A de cinci ori cu Bianconerii. S-a retras din cariera de fotbalist în 2004, ca un an mai târziu să-și înceapă povestea de antrenor. A debutat ca secundul lui Luigi de Canio la Siena în 2005, iar antrenor principal a devenit în iulie 2006, atunci când a preluat echipa de Serie B, Arezzo. Au urmat apoi Bari, Atalanta, Siena, iar în 2011 a ajuns antrenorul celor de la Juventus. A câștigat trei trofee de campion ale Italiei și două Supercupe în cei trei ani de mandat la echipa din Torino. A fost numit selecționer Italiei în 2014 și timp de doi ani a fost la cârma Squadra Azzurra. A renunțat la poziția sa în martie 2016 ca doar după câteva luni să ajungă antrenor în Premier League.

Pe 4 aprilie 2016, Chelsea îl confirma pe Conte drept noul antrenor al echipei. Italianul își făcea cunoscut numele în fotbalul englez cu stil, reușind să egaleze recordul celor de la Arsenal, obținând 13 victorii consecutive în campionat ca mai apoi să devină primul antrenor din istoria campionatului care câștigă trei titluri consecutive de Managerul Lunii în Premier League. Câștiga campionatul în acel sezon și stabilea un alt record impresionant, Chelsea fiind prima echipă ce înregistra 30 de victorii din 38 de meciuri programate. În următorul sezon și-a trecut în palmares și trofeul FA Cup dar părăsea echipa din Londra în iulie 2018 după ce termina pe locul cinci în Premier League și rata calificarea în Uefa Champions League. După un an de pauză a revenit în Italia, la Inter, acolo unde în al doilea său sezon a reușit să aducă titlul pentru echipa din Milano și a oprit seria de nouă campionate câștigate de fosta sa echipă, Juventus.

Filosofia de joc a lui Antonio Conte

Antonio Conte este adeptul unui stil direct de joc exprimat într-un sistem cu trei fundași centrali, cinci mijlocași și doi atacanți. La Juventus, Chelsea și Inter, echipele unde a obținut cele mai mari performanțe ca antrenor, Conte a implementat cu succes sistemul 3-5-2, fiind printre puținii antrenori moderni care a ales să își păstreze intacte principiile de joc indiferent de clubul unde a antrenat. Ca și exprimare în teren, echipele sale se bazează pe o apărare solidă, pe un pressing agresiv, pe o atenție sporită în recuperarea posesiei și pe o tranziție pozitivă cât mai fluidă și rapidă spre poarta adversarului. Este printre puținii antrenori care folosește un cuplu de atacanți în detrimentul variantei cu un singur vârf autentic, rolurile celor doi atacanți fiind complementare.

Dacă analizăm evoluția cuplului Romelu Lukaku – Lautaro Martinez din perioada lui Conte la Inter putem observa rolurile bine definite pentru cei doi fotbaliști. Lukaku a primit rolul de target man, de pivot, fiind scoase în evidență calitățile fizice ale belgianului, în timp ce poziția lui Martinez a fost aceea de vârf mai avansat pe teren, zona de acțiune pentru argentinian fiind mult mai aproape de interiorul careului advers.

Tot din perioada Inter putem remarca rolurile primite de cei trei mijlocași centrali, acolo unde au fost preferați trei jucători de travaliu în detrimentul unor fotbaliști preponderenți creativi. Un exemplu perfect pentru susținerea acestei idei este perioada lungă de adaptare de care Christian Eriksen a avut nevoie pentru a pătrunde printre titularii aleși de Conte. Regăsim în majoritate aceleași caracteristici la cei trei fotbaliști, Brozovic, Barella, Vidal, care au prins cele multe minute sub comanda antrenorului italian: dispoziție la efort, abilitatea de a face atât faza defensivă dar și abilitatea de a asigura o tranziție cât mai sigură și rapidă a balonului și o prezență fizică ușor peste medie.

Un alt rol important în sistemul folosit de Conte îl au și mijlocașii laterali, fotbaliști care primesc rolul de extreme. Una dintre pozițiile pe care Conte le-a întărit și chiar le-a aglomerat prin transferuri arată importanța jucătorilor de bandă în filosofia sa. Disponibilitatea la efort se numără printre principalele caracteristici căutate pentru respectivul rol, o dualitate aproape perfectă între faza defensivă și cea ofensivă fiind obligatorie. Mijlocașii de bandă constituie una dintre principalele modalități de construcție și chiar de finalizare pe fază ofensivă iar prestațiile impresionante ale lui Achraf Hakimi din perioada Inter sunt exemplul perfect pentru acest rol.

Cum o să arate Tottenham sub comanda lui Antonio Conte?

Sosirea lui Conte la Spurs oferă o perspectivă interesantă atât pentru suporterii clubului dar și pentru întreg fotbalul englez. În primul rând haideți să discutăm ce înseamnă acest lucru la nivelul birourilor ca apoi să ne uităm și la nivelul gazonului.

La nivel de conducere, antrenorul italian este cunoscut pentru seriozitatea și profesionalismul său în aceași măsură cu condițiile impuse conducerii care îl angajează. Pentru Tottenham, numirea sa este o lovitură și de imagine și un statement legat de planurile și obiectivele clubului londonez. Într-o perioadă a fotbalului în care găsim des sintagmele performanța cere timp sau reconstrucția unei echipe durează, Tottenham iși aduce un antrenor care știe să câștige rapid. Instalarea lui Conte pe banca tehnică este pentru fanii echipei dovada că actuala conducere dorește să lupte de la egal la egal cu principalele candidate la Premier League. Spurs se angajează să investească în transferuri pentru un antrenor care a părăsit Inter, proaspăt campioană a Seria A în mandatul său, pentru că nu a fost capabilă să îi satisfacă nevoia de investiții constante în jucători. Cuplul Paratici – Conte nu este la primul rendez vous, relația celor doi având consumat cu succes primul episod în perioada Juventus. Rolul lui Paratici este determinant în acest moment în relația președintelui clubului Daniel Levy cu noul antrenor, Paratici fiind și principalul susținător al aducerii lui Conte la Spurs. Premisele unei relații sănătoase există prin acest liant numit Paratici iar episoadele controversate ale lui Levy de până acum par puțin mai improbabile.

Coborâm cu liftul și ajungem la nivelul gazonului pentru a întelege mai bine cum o să se transforme Tottenham prin sosirea lui Antonio Conte. Antrenorul italian găsește o echipă aflată într-un punct sensibil din mai multe puncte de vedere. Fie că ne referim la telenovela Harry Kane, acolo unde principala vedetă a echipei și-a manifestat în vară dorința de a părăsi clubul, iar după ratarea transferului performanțele atacantului englez au devenit mediocre, fie că ne referim la golden boy-ul echipei, Dele Alli, căzut în anonimat, sau strict la rezultatele slabe obținute de Spurs în ultimele etape, situația echipei nu este tocmai roz. Venirea lui Conte reprezintă și un ultimatum pentru toți fotbaliștii din lot, antrenorul italian fiind unul dintre cei mai drastici oameni din branșa sa când vine vorba despre jucătorii care nu au ca principal interes binele echipei.

Ca sistem de joc urmează tranziția de la sistemul 4-2-3-1 folosit în mandatul lui Nuno Espirito Santo la 3-5-2-ul lui Antonio Conte. Tottenham are un lot destul de numeros, iar Conte poate să găsească încă de acum jucătorii compatibili filosofiei sale de joc. Cu Dier, Rodon, Romero, Davidson Sanchez, Davies sau Tanganga pe postul de fundaș central, Conte are suficiente variante pentru a evolua cu trei fotbaliști în această poziție. Personal, cred că trio-ul Dier, Romero, Sanchez are cele mai mari șanse de a se dovedi capabil, pentru următoarea perioadă, să se plieze în filosofia defensivă implementată de antrenorul italian.

Linia de mijlocași o să înceapă de la Pierre-Emile Højbjerg, fotbalistul danez fiind de departe cel mai apropiat ca și specificații de rolul căutat în poziția respectivă de Conte. Tanguy Ndombele alături de Harry Winks sau Oliver Skipp sunt variantele cele mai plauzibile pentru cele două locuri rămase în linia de trei mijlocași centrali. Giovani Lo Celso, un fotbalist cu veleități mai degrabă ofensive, pare mai mai mult o variantă de rezervă pentru situațiile în care echipa trebuie să forțeze pe plan ofensiv. Dele Alli rămâne pe locul său de pe banca de rezerve, mijlocașul englez urmând să intre în malaxorul antrenamentelor infernale obișnuite de Antonio Conte. Găsim toate premisele unui ultim sezon pentru Alli la Spurs, performanțele jucătorului dar și situația mentală fiind departe de conexiuni pozitive cu noul antrenor. Pentru mijlocașii de bandă, Conte găsește și aici niște variante cu potențial. Atât Sergio Reguilón cât și Emerson Royal sunt fotbaliști ce se potrivesc rolului de extremă, cei doi jucători fiind capabili să contribuie la ambele faze de joc, defensiv și ofensiv. Aș vrea să îl menționez aici și pe Matt Doherty, fotbalist ce poate din nou să devină o soluție pentru Tottenham. Remarcat în perioada Wolverhampton, acolo unde a ieșit în evidență în rolul de extremă dreapta, fotbalistul englez a dezamăgit de la sosirea la Spurs însă odată cu venirea lui Conte poate beneficia de o revitalizare a formei sale prin importanța caracteristicilor sale.

În atac lucrurile arată cel mai bine din prisma soluțiilor găsite. Cuplul Kane-Son este unul dintre cele mai solide parteneriate ofensive din lume în acest moment, statisticile realizate în perioada lui Jose Mourinho la Spurs de către cei doi fiind o dovadă în plus pentru pontețialul lor. Harry Kane a demonstrat că poate juca cu succes rolul de pivot și servant principal al echipei, în timp ce Son excelează la capitolul finalizare. Antonio Conte trebuie doar să refolosească rolurile celor doi din perioada Mourinho pentru a avea completă piesa de puzzle din ofensiva echipei. Totuși, Conte are de lucrat la moralul lui Kane, relația jucătorului cu actualul său club fiind principala problemă a randamentului scăzut pentru atacantului englez din acest sezon.

O situație delicată rămâne în jurul unor jucători cheie sau a unor transferuri recente efectuate de Tottenham. Lucas Moura, un cult hero pentru suporterii lui Spurs, nu pare profilul jucătorului ce poate să fie titular în sistemul lui Conte. Mă aștept ca Moura să fie o primă rezervă pentru cei doi oameni din față, iar fanii vor trebui să accepte noua poziție a brazilianului. Rămân semne de întrebare importante referitoare la Steven Bergwijn sau Bryan Gil, doi jucători ofensivi de bandă având poziții neutilizabile în sistemul lui Conte. Viitorul lor la club pare incert în acest moment, noul antrenor fiind un tehnician care lucrează mai degrabă cu un material finit și care nu are o inclinație pentru dezvoltarea sau reprofilarea fotbaliștilor.

Ca exprimare în teren, echipa o să învețe să sufere. Sună ciudat, dar atât perioada lui Conte la Inter cât și lotul sensibil din puncte de vedere valoric și mental preconizează un stil de joc care nu o să dicteze ritmul unei partide ci o să sufere prin posesia și atacurile adversarilor. Iar misiunea lui Conte e să-și învețe fotbaliștii să accepte și să absoarbă această presiune ca ulterior să o transforme printr-un joc fluid și direct în ocazii de gol pentru echipa sa. Tottenham poate să devină cu adevărat o echipă reactivă care poate specula la maxim greșelile și lacunele din jocul adversarilor. Prin validitatea cuplui de atac Kane – Son, Conte poate să își distribuie atenția asupra apărării, jocul defensiv fiind prima cărămidă pe care antrenorul italian trebuie să o securizeze.

Concluzii

Pentru o echipă care nu a mai cunoscut performața de la plecarea lui Mauricio Pochettino și care, în ultimii doi ani, a dezamăgit atât ca joc dar mai ales ca inspirație în alegerea antrenorilor, numirea lui Antonio Conte poate să fie un șoc. Venirea unui antrenor care a câștigat titlul de campion la ultimele trei echipe de club pe care le-a antrenat nu reprezintă obligatoriu cheia succesului, însă validează pretențiile de performanță ale unui club. Dacă ne uităm la loturile celor de la Juventus, Chelsea sau Inter și actuala echipă a celor de la Tottenham observăm că Antonio Conte are în față poate cel mai inferior lot valoric în comparație cu fostele sale echipe și probabil cea mai grea misiune pe care a avut-o în carieră.

Conte este un consumator de fotbaliști, un manager ce pune un mare accent pe pregătirea fizică a jucătorilor săi, un antrenor care a demonstrat că timpul nu este o barieră în calea succesului. O barieră poate să fie Guardiola, Klopp sau Tuchel, Premier League fiind azi o competiție mult mai puternică decât era în urmă cu trei ani, sau Serie A din ultimele sezoane. Rămâne doar ca timpul, această resursă neutilizată de Conte, să ne demonstreze că el poate să fie cheia universală a succesului în fotbal.