Englezii fac mișto des de soccer-ul american, dar în 92 de ani de când există Cupa Mondială, naționala Statelor Unite ale Americii a învins-o o dată pe naționala Angliei, a remizat de două ori și n-a pierdut niciodată în meciurile directe. În același timp, pentru englezi a fost al 12-lea 0-0 la un turneu de Cupă Mondială, un record în istoria competiției.

Ieșirea din pressing

Cu Iran a fost suficient ca doar unul din mijlocașii centrali să facă legătura dintre apărare și atac. Jude Bellingham a jucat perfect rolul de mijlocaș box-to-box, coborând excelent la marginea propriului careu, reușind să lege jocul și să elibereze apărarea de un pressing necoordonat al iranienilor, pentru ca apoi să apară și în treimea adversă.

Cu SUA, pressing-ul agresiv și inteligent al americanilor a arătat limitele Angliei lui Southgate și de ce naționala Three Lions e departe de echipe ca Spania, Franța sau Brazilia când vine vorba de calitatea mijlocașilor centrali de a fi rezistenți pressingului și de a păstra posesia și a face progresie în momentele sub presiune. Oricât de multe calități ar avea Declan Rice pe postul de mijlocaș central defensiv, englezul nu e în top când vine vorba de press-resistance și asta se vede când vrei să construiești iar adversarul te presează agresiv. Dacă vrei să practici un fotbal fluid, ai nevoie ca toți mijlocașii centrali să aibă aceste calități.

Harry Kane a coborât tot mai mult în încercarea de a oferi mai multe soluții celor cinci care inițiau fazele de construcție, Trippier, Shaw, Maguire, Stones și Rice, dar asta l-a făcut pe Mason Mount (un jucător capabil să scape cu mingea la picior dintr-un pressing agresiv) să dispară într-un no man’s land. Pe un grafic al poziției medii a jucătorilor în teren, jucătorul lui Chelsea apare cel mai avansat în teren, o poziție deloc preferată pentru un mijlocaș creativ căruia îi place să fie cu fața la joc.

Schimbările au venit prea târziu, echipa având nevoie de mai mulți oameni capabili să primească bine mingea cu spatele la poartă, să țină de minge și să ajute ca liniile să avanseze 20-30 metri mai „sus” în teren. Jack Grealish e foarte bun la asta, iar o alegere firească ar fi fost Phil Foden pentru centru sau flancul opus, doar că Southgate a mizat surprinzător pe Marcus Rashford pentru banda dreaptă.

Nici pressingul n-a fost la înălțime

Au fost multe momente în care Harry Kane a părut destul de pasiv atunci când americanii aveau mingea, în timp ce Bukayo Saka și Sterling erau „pasați” ușor datorită faptului că aceștia nu erau susținuți îndeajuns de bine de lateralii Trippier sau Shaw.

E ușor, tentant și superficial să dai vina pe Rice, Kane sau alți jucători pentru jocul prost de vineri seară, dar adevărul e că rădăcina problemelor Angliei a fost la nivel colectiv, acolo unde, ca grup, jucătorii lui Southgate au dat senzația că nu se află pe aceeași „pagină”, fie că a fost vorba de pressing-ul făcut, fie că a fost vorba de ieșirea din pressing.

Americanii au impresionat prin organizarea tactică și prin disciplina și risipa de efort făcută de Tyler Adams (care a amintit de prestațiile lui Ngolo Kante) și colegii săi. Senzația e că a fost un punct bine meritat de americani și nu două puncte pierdute de englezi. Cât despre cel de pe banca naționalei SUA, Gregg Berhalter (fost fundași la Crystal Palace), cu siguranță vom auzi de el în Europa.

Toate articolele despre Cupa Mondială de pe Tackle.ro se găsesc aici.

Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit,  alătură-te comunității de fani Premier League din România pe Facebook, abonează-te la newsletter-ul nostru, care vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp, și urmărește-ne pe FacebookInstagramYouTube și Discord.

Alex works in the IT Industry, he's an avid reader who likes to find beauty in football. He supports Arsenal FC. Based in Iasi, Romania, he's a coffee lover and a fan of almost everything that has a guitar and a British accent. @alexxx_avr.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Un comentariu la “Anglia la Mondial: Pressing-ul americanilor arată limitele Angliei”