De multe ori, în analizele partidelor de fotbal, rezultatul de pe tabelă ia mințile celor care discută despre partida în cauză. Dacă o echipă câștigă, auzim laude și doar păreri de bine despre cum s-a descurcat în meci, iar dacă o echipă pierde, este criticată aspru. Dar să tragi concluzii despre un meci doar din prisma rezultatului de pe tabelă e injust și e de multe ori o formă superficială și la îndemână de a analiza un meci, dacă nu vrei să-ți bați capul și să vezi ce s-a întâmplat cu adevărat în teren.

Analizele din studiourile televiziunilor de sport de la noi sunt poate cel mai bun exemplu pentru cum rezultatul final dictează discursul analiștilor din platou, deși lucrurile au stat altfel în „iarbă”. Victoria Angliei cu Țara Galilor a fost cel mai bun exemplu despre cum un rezultat pozitiv schimbă percepția asupra jocului echipei.

Sistem de joc nou

După ce în primele două partide, Gareth Southgate a trimis același prim unsprezece dispus într-un 4-2-3-1, pentru partida cu Țara Galilor, selecționerul Three Lions a surprins, alegând o așezare 4-3-3. O formație de joc cu un singur pivot (Declan Rice) și doi „interi” (Henderson și Bellingham) poziționați 10 metri mai sus în teren. Phil Foden a fost folosit în banda dreaptă și Marcus Rashford în stânga. Un sistem de joc care se bazează mult pe triunghiurile de joc și în care trio-urile dintre fundaș lateral, inter și extremă (Shaw – Bellingham – Rashford și Walker – Henderson – Foden) ar fi trebuit să colaboreze mai mult, mai ales că cei din benzi sunt colegi la echipele de club.

sursa: fifa.com

A fost un 4-3-3 al Angliei care a avut o linie de mijloc în oglindă cu cea a Țării Galilor, iar asta s-a văzut în lipsa de spectaculozitate a meciului și mai ales a primei reprize, ceva oarecum firesc având în vedere miza de la mijloc.  Singurele „abateri” de la un 4-3-3 destul de rigid au fost urcările lui Jordan Henderson și aparițiile sale în banda dreaptă, acolo unde Gareth Southgate a încercat să realizeze o superioritate numerică.

 

 

 

 

 

 

 

Aceleași probleme

Doar că deși pe hârtie un 4-3-3 oferă posibilitatea unui fotbal mult mai fluid, limitele jucătorilor de la mijloc s-au văzut și acum, la fel ca la partida cu Statele Unite ale Americii. Jucătorii lui Southgate au jucat un fotbal liniar, la siguranță, dând senzația că nu vor să-și asume riscuri sau nu au calitatea necesară să rupă ritmul, să verticalizeze sau să facă diferența prin ieșire din pressing cu mingea la picior. Asta a dus la o construcție de joc anostă, în care mingea ajungea în bandă și revenea la fundașii centrali.

Talentul jucătorilor a adus eventual victoria

A fost nevoie de acțiunile personale și execuțiile lui Phil Foden și Marcus Rashford pentru ca Anglia să spargă gheața. La pauză, Southgate le-a cerut jucătorilor săi ofensivi de bandă să schimbe părțile terenului, iar asta l-a făcut pe Foden să evolueze într-o poziție cu care s-a familiarizat în ultimii doi ani la Manchester City și care pare să-i priască. Atipic pentru un stângaci care joacă în banda stângă, Phil Foden intră mult în centru, deschide jocul și are în bagajul tehnic acel factor surpriză care lipsește atât de mult într-o națională care pare de multe ori mult prea liniară. Acțiunea sa personală de la începutul reprizei secunde a dus la primul gol și a deschis jocul. La 0-1, galezii aveau inevitabil să iasă la joc, iar de aici lucrurile au devenit mai simple pentru Anglia care a avut spații care au fost ușor de speculat de cei din avanposturi.

Anglia lui Southgate nu are fluiditatea din jocul de pase al Spaniei sau Braziliei și din ce a arătat în grupe, jocul colectiv pare ușor de anihilat de o echipă „scurtă” care presează agresiv și nu lasă spații între linii. Dar asta nu înseamnă că lucrurile stau dramatic pentru Harry Kane & co. Oricât de șubredă ar părea o defensivă cu Harry Maguire și John Stones în centru, ca echipă, Anglia face tranziția negativă rapid și se așează bine în teren în defensivă. Iar când ai în față jucători care pot specula pe contraatac, poți produce surprize în fazele eliminatorii în care fiecare meci e de totul sau nimic.

Poate că naționala lui Southgate nu e echipa care să domine adversarii așa cum te-ai aștepta văzând cotele jucătorilor pe transfermarkt, dar prudența din joc poate fi un semn de echilibru, cam ceea ce le-a lipsit naționalelor Angliei din trecut, când entuziasmul și hype-ul exagerat făceau că selecționata Three Lions să nu aibă picioarele pe pământ.

Pentru englezi, în optimi urmează Senegal, un adversar care le poate pune probleme pentru că stilul de joc al trupei lui Aliou Cisse va fi unul incomod, cu agresivitate în linia de mijloc și contre rapide prin care Ismaila Sarr îl poate expune pe Luke Shaw.

Toate articolele despre Cupa Mondială de pe Tackle.ro se găsesc aici.

Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit,  alătură-te comunității de fani Premier League din România pe Facebook, abonează-te la newsletter-ul nostru, care vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp, și urmărește-ne pe FacebookInstagramYouTube și Discord.

Alex works in the IT Industry, he's an avid reader who likes to find beauty in football. He supports Arsenal FC. Based in Iasi, Romania, he's a coffee lover and a fan of almost everything that has a guitar and a British accent. @alexxx_avr.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *