Armenia 3-2 România – Șoc și groază

Dacă spuneam ieri de Adrian Mutu că de pe o poziție de conducere se face susceptibil criticii celor care ”știu mai bine”, Mirel Rădoi va înfrunta un adevărat calvar mediatic după acest meci. Felul în care antrenorul nostru abordează meciurile atrage critici și atunci când câștigă partida, iar numărul de oameni din fotbal care îi vor aștepta demisia după acest meci va fi probabil mai mare ca niciodată.

Cine nu are valoare?

Șocul rezultatului este mare și cred că putem ușor trage din nou concluzia că nu avem valoare. Dar hai să ne uităm și la cine nu are valoare. De când a început campania, Rădoi a fost în continuu criticat și subminat de mulți foști jucători și comentatori sportivi, moderatori de emisiuni care parcă sunt dirijați de cineva să încline opinia publică și să creeze conflict. În unele emisiuni mi se pare chiar penibil felul în care aceștia reacționează și conduc discuția către conflict, și mi se pare amuzant cum, spre exemplu, Ilie Dumitrescu încearcă, contrariat, să vorbească precum un om normal.

Discuțiile și felul complet lipsit de logică prin care se ajunge la titluri pentru ziare, cum se scot din context declarații, sau cum sunt luate doar părțile din discursul unor anumiți invitați care se potrivesc cu părerea celor care decid ce se scrie, ei bine asta e cu adevărat lipsit de valoare. Dacă vrem să vobim de lipsa de valoare, de ce să nu începem cu presa? Incompetența la nivelul presei, formatoarea noastră de opinie, este primul punct slab al echipei naționale. În loc să educe sau să ajute oamenii să aibă reacții cerebrale, presa face surf pe valurile de sentimente care cred ei că domină cititorii. Ca să aibă click-uri, să poată curge banii de la plătitorii de reclame.

Apoi avem oamenii care se ocupă de carierele jucătorilor, agenții, patronii, care participă fără jenă la circul mediatic uneori. Valoarea acestor oameni care ar trebui să ajute jucătorii să își îndeplinească potențialul este cel mult sub-mediocră.

Atmosferă de conflict interior

Spuneam că uneori moderatorii unor emisiuni conduc discuția către conflict, către critică mai mult sau mai puțin logică. Se poate oare ca acest conflict să fie dirijat de cineva? Dar întrebarea este cine și de ce se află în conflict?

Înainte de a încerca să răspund la întrebarea asta, vreau să pun o altă întrebare. Cum este posibil ca un jucător ca Alexandru Crețu să joace foarte bine în primele meciuri în care a fost prezent la echipă, iar apoi evoluțiile sale să aibă o calitate din ce în ce mai proastă? Cum se face că Pușcaș la naționala de tineret avea un joc combinativ excelent cu Ianis Hagi, știa să lovească cu capul foarte bine, să pună pericol și să iasă în evidență din rolul de pivot, iar la echipa mare, deși a avut un început bun, la rândul lui a jucat din ce în ce mai slab? De ce avem impresia că mulți jucători regresează după ce ajung la echipa mare și nici un antrenor nu reușește să îi salveze?

Îmi aduc aminte de o declarație de acum mulți ani a lui Răzvan Lucescu în care denunța un joc foarte dur de interese care a împânzit echipa națională și a spus că acesta a fost motivul pentru care a părăsit echipa, chiar după un meci în care am jucat entuziasmant. Cum e posibil ca în mandatul său echipa să joace slab până în momentul în care Lucescu se decide să plece, iar după ce anunță demisia, echipa joacă incredibil și surclasează Bosnia cu 3-0? Cine avea acele interese de care vorbea Lucescu jr.? E vorba de conducătorii de club care pun presiune ca jucătorii lor să fie titulari? E vorba de agenții de jucători care să aibă același interes? Este vorba de o mafie mai largă și mai complicată decât ne putem imagina? Nu știu, însă ceva nu este normal în anturajul echipei naționale și în atmosfera care se crează.

Asta îi afectează pe jucători, pe antrenori etc. Rădoi a cedat tot mai mult și a fost ”convins” să facă anumite alegeri, în ceea ce privește selecția, în ceea ce privește titularii ș.a.m.d. Poate că există anumite căpușe care trebuie înlăturate chirurgical. Dar cine joacă rolul chirurgului aici? Situația poate fi complicată și dacă există aceste interese, este evident că și unii jucători pot fi implicați într-un anumit joc de .. nu știu .. intimidare?

Problema apărării

O analiză bazată pe sentiment mai mult decât pe orice altceva, mă face să spun că ori ne lipsește liderul din apărare, ori el nu este loial lui Rădoi. Am scos în evidență rolul unui jucător calm care să organizeze jocul defensiv în articolele despre echipa de tineret. Marius Marin a fost exemplul de acest tip de lider la meciul cu Olanda. La echipa mare nu pare să avem pe cineva. Vlad Chiricheș a avut din nou o evoluție haotică, părând depășit de rolul pe care îl are, la fel cum s-a întâmplat și cu Macedonia. Nesiguranța sa, sau poate neîncrederea în tactica lui Rădoi, subminează jocul defensiv al echipei. În plus cred că ar fi nevoie de un jucător defensiv impunător în fața apărării, care să coordoneze lupta de la centrul terenului. Alexandru Crețu a intrat și el foarte rău în meci, demoralizat de atmosfera din echipă sau nu.

După meciul cu Germania am fost contrariat de improvizația continuă Ovidiu Popescu de pe banda dreaptă a apărării. Spuneam că Vali Crețu sau Vasile Mogoș ar fi variante mai bune, iar având în vedere valoarea estimată a acestor jucători, Mogoș ar fi varianta cea mai bună. Ei bine, parcă Rădoi m-a ascultat și l-a băgat în teren. Ca să văd și eu de ce nu l-a ales în celelalte meciuri și să îi dau dreptate că poate Ovidiu Popescu a fost soluția cea mai bună. M-aș avânta acum să spun că poate Crețu ar fi făcut treabă mai bună, dar mai bine nu mă avânt.

Când vine vorba de portar, avem tendința să ne îndrăgostim de Niță. Parade peste parade, comentatorul strigă în continuu ce mare portar avem. ”Echipa națională are din nou portar”; ”ne-am găsit portarul după retragerea lui Tătărușanu” etc. Am tot respectul față de omul Florin Niță. Este un băiat cu atât de mult bun-simț, muncitor și dornic de a servi echipa cât mai bine. Dar vreau să scot în evidență un lucru, și anume faptul că cei mai buni portari ai lumii sunt aceia la care mingea nu ajunge foarte des, și nu neapărat datorită colegilor lui, ci mai ales datorită lui și a felului cum îi coodonează pe aceștia. Calitatea comunicării este un atribut esențial pentru un portar în ziua de astăzi și un factor important la felul cum îți arată apărarea. Iar la felul cum am arătat noi, nici portarul nostru, și nici liderul cu banderola de căpitan nu au reușit să ne coordoneze.

Dacă există sau nu trădători nu știm, dar cert este că ori coordonatorii nu își fac treaba, ori colegii lor nu îi ascultă. Impresia este că oricine ar juca în apărare, tot nu vom evolua cum trebuie și ne întrebăm unde este problema, pentru că toți jucătorii noștri din apărare joacă în apărări care funcționează mult mai bine la echipele de club. Ciudat, nu?

Jucătorii lui Hagi

O analiză statistică a evoluției echipei de tineret de la EURO U21 a arătat că jucătorii crescuți de Gică Hagi la Viitorul Constanța au avut cele mai mari contribuții la jocul echipei din întregul turneu. La acest meci cu Armenia, cele două goluri au fost marcate de un alt jucător crescut la academia lui Gică, și anume Alexandru Cicâldău. Academia de la Constanța rămâne un punct de reper, chiar dacă echipa mare a lui Gică nu mai are rezultatele la care ne așteptăm.

Cicâldău aproape că ne-a salvat, făcând 2-1 pentru noi după ce am fost conduși cu 1-0. După cum mergea jocul, părea că armenii obosiseră și nu mai făceau față fizic. Dar pe final a părut că și noi am pățit același lucru și armenii nu au mai părut deloc obosiți, atacând în valuri. Desigur că eliminarea lui George Pușcaș a fost un moment de cumpănă, dar ar trebui să fim capabili să jucăm și cu un om în minus în fața unei echipe ca Armenia. Gestul lui Pușcaș a fost un gest de amator, absolut de neînțeles.

Lecția de la Armenia și Macedonia

Cele două echipe din grupa noastră au reușit două performanțe la care eu visam să le reușim noi. Mi-am dorit să învingem Germania pentru a dovedi că valorile puse pe capul jucătorilor din Vest sunt mult prea umflate. Ei bine, Armenia ne-a bătut pe noi, care avem un lot de 10 ori mai valoros ca al lor, iar Macedonia a făcut ceea ce pentru noi pare o minune, după felul în care s-au desfășurat meciurile din ultima săptămână. Pe terenul Germaniei, Macedonia a învins cu 2-1! Noi i-am bătut pe macedoni și grupa noastră de calificare se complică foarte mult.

Ar trebui să învățăm din asta și să ne dăm seama că problema nu este la valoarea jucătorilor când vine vorba de ratarea calificărilor noastre. Haideți să avem o presă neorientată pe profitul din click-uri, haideți să scăpăm de căpușele care ne cauzează hemoragii grave și haideți să facem o selecție corectă, bazată pe valoare și o echipă care lucrează bine împreună. Haideți să doborâm și noi sacul cu bani.

Rădoi

Selecționerul se află într-o situație grea. A intrat și singur în această situație, făcând anumite greșeli în ultimele două meciuri care ar putea indica faptul că nu a trecut cu bine de războiul cu presa. În același timp nici nu prea are pe cineva la el în staff care să îl ajute când are probleme. Nicolae Dică nu mi se pare un antrenor strălucit și este un personaj lipsit de autoritate, care ar trebui să îi învețe pe ai noștri cum să atace. Dacă Rădoi rămâne eu aș spera să înceteze a mai încerca să împace și capra, și varza, și să lucreze cu jucătorii care sunt convinși 100% de sistemul lui.

Hai România! Hai odată!