Concluzii după grupa de calificare a României la EURO 2020

Încă din momentul tragerii la sorți am știut că vom avea viață grea cu Suedia și Norvegia, chiar dacă oamenii din jurul naționalei au crezut că ne putem lua la trântă cu nordicii. Mai are rost să vorbim de Spania? Mereu am mizat pe faptul că Suedia și Norvegia nu sunt două naționale de top, precum Spania, dar cine suntem noi să gândim în acest fel? Avem un campionat intern inimaginabil de modest, juniorii se antrenează în niște condiții demne de Evul Mediu, iar echipa națională a devenit un colac de salvare  pentru fotbaliștii care au eșuat în străinătate.

Pentru a tăia suspansul, vă propunem astăzi 5 concluzii după această campanie pentru EURO 2020:

1. Am început prost, dar n-am acceptat niciodată acest lucru

Echipa națională și-a început aventura în Suedia, unde a suferit primul eșec din această campanie: 2-1. Angajații FRF ne-au spus că am pierdut nemeritat, că puteam egala pe final, că e doar primul meci și mai sunt multe puncte puse în joc. Bla, bla, bla… În realitate trebuia să privim acel meci ca pe un semnal de alarmă. Noi am ieșit din casă cu visul de a ajunge la EURO, dar la primul pas am dat cu capul de cutia poștală.

Lăsând la o parte victoriile cu Feroe și Malta, a venit al doilea meci adevărat din grupă, în Norvegia. Băieții lui Lars Lagerback ne-au umilit mai ceva ca-n curtea școlii, dar cumva norocul ne-a surâs și am obținut un punct la Oslo. Cumva și pe fondul unui joc relaxat al adversarilor, care se vedeau deja învingători. Jocul nostru a fost din nou extrem de modest, dar punctul acela le-a oferit tricolorilor o nouă șansă. Și am continuat să sperăm la calificare, având mereu ultima șansă, doar pentru că matematica ne-a sărit în ajutor de fiecare dată. Când a venit momentul decisiv, meciul cu Suedia, am văzut imaginea de ansamblu. Am preferat mereu să ne mințim frumos, să credem în tot felul de scenarii, iar acum vedem cum s-a ales praful de această națională.

2. Jucătorii din campionatul intern n-au loc în echipa națională

Selecționerul Cosmin Contra ne-a demonstrat că un fotbalist care „freacă” banca în străinătate va juca mereu în dauna unui care își rupe picioarele prin Liga 1. Chiar dacă avem un campionat intern extrem de slab, există jucători care trebuiau să facă pasul spre națională. Atunci când Alexandru Păun de la CFR Cluj era pe val, Cosmin Contra a preferat să-l convoace pe Gicu Grozav, de la Kisvarda. Atunci când Burcă și Miron făceau un adevărat zid în apărarea FC Botoșani, Contra a preferat să mizeze pe Moți, Dragoș Grigore sau Chiricheș. Chiar dacă Valentin Crețu impresionează la FCSB, Contra a decis să înceapă cu Mogoș și Benzar în jocurile decisive cu Suedia și Spania.

Suntem de acord că Liga 1 arată groaznic. Dar nu poți compara FCSB cu Cremonese. Iar CFR Cluj e cumva o excepție în acest moment, pentru că Dan Petrescu a reușit să-i ducă pe Bordeianu sau Păun la un nivel incredibil.

3. Nu am scăpat de nepotisme și comisioane

Contra a acceptat în finalul campaniei să cheme la lot câțiva dintre jucătorii care au impresionat în Liga 1. Printre aceștia se numără Iulian Cristea, Andrei Burcă, Constantin Budescu, Denis Alibec sau Dan Nistor. Dar cumva au fost convocați doar de dragul de a ocupa locurile libere. Chiar dacă Nistor și Budescu se distrează la această oră cu adversarii din Liga 1 și reușesc să facă diferența în fiecare meci, selecționerul a decis să-i lase pe bancă în dubla cu Suedia și Spania.

Budescu a jucat fix zero minute în cele două jocuri. Cel mai inventiv jucător din lot a privit de pe bancă, asistat de Alibec, cum tricolorii sunt măcelăriți. Denis a prins câteva minute cu Suedia, când Contra i-a spus „fă și tu ce poți”. Nistor a intrat și el în ultimele 20 de minute cu Spania, când scorul era 4-0. În locul acestora i-am regăsit în teren pe Tudor Băluță sau Ianis Hagi. Jucători buni, jucători care au demonstrat că au o anumită valoare, dar care nu trebuiau aruncați în luptă în asemenea momente. Pe lângă faptul că nu joacă la echipele lor, pasul spre meciurile internaționale de seniori nu e atât de ușor. Mai ales în fața unor adversari de acest tip. Pentru Nistor, Budescu sau Alibec impactul nu ar fi fost atât de mare. Dar se pare că și în prezent trebuie să vedem în teren anumiți jucători, pentru că așa se fac jocurile. Evident, numai echipa națională are de suferit.

4. Încă suntem în clasa a III-a

În fotbalul românesc au existat mereu certuri, scandaluri, etc. După dispariția GSP TV am crezut că am depășit acest moment și că vom putea ajunge la un nivel cât de cât adecvat pentru anul 2019. Se pare că mai avem mult până acolo. Mereu au existat tensiuni între fotbaliști și antrenori, vedeți exemplul Zlatan – Guardiola, dar la noi se ajunge într-un ridicol absolut.

După ce l-am avut pe Mitriță lăsat în tribună la Cluj, după prestația modestă din Suedia, a venit momentul ca portarul Ionuț Andrei Radu să nu fie convocat. Chiar dacă fostul căpitan de la U21 e titular incontestabil la Genoa, o simplă ceartă cu Cosmin Contra l-a făcut să vadă dubla cu Suedia și Spania din spatele televizorului. Conform informațiilor apărute în spațiul public, Contra i-ar fi promis lui Radu că va apăra în meciul retur cu Malta. Acest lucru nu s-a întâmplat, iar Radu i-a cerut explicații selecționerului. Contra ar fi avut o reacție nervoasă, după care i-ar fi transmis că el decide cine apără și cine nu. Radu ar fi vrut să plece din cantonament, dar ar fi fost întors din drum de părinții lui.

Chiar dacă oamenii din jurul echipei naționale au spus mereu că echipa e pe primul loc și toată lumea vrea să ajungă la EURO 2020, ne-am trezit cu Radu lăsat în afara lotului pentru dubla cu Suedia și Spania. În condițiile în care Tătărușanu nu apără la Lyon și Niță nu prea mai apără la Sparta Praga. Tătărușanu rămâne un zeu pentru fotbalul nostru, dar timpul trece și minutele întârzie să apară în dreptul său. Mereu a avut prestații impresionante la națională, poate fi considerat o excepție comparativ cu ceilalți tricolori care nu joacă, dar neconvocarea lui Radu e de-a dreptul scandaloasă. Nu pentru Radu în sine, ci pentru restul jucătorilor care se află în aria de selecție. Cireașa de pe tort? Băluță, ajuns la Brighton U23, începe ce titular cu Suedia și Spania. Ăsta e „farmecul” fotbalului românesc.

5. Trebuie să ne trezim

Suntem foarte aproape de a rata prezența la un Campionat European pe care îl organizăm. Superb! Poate e momentul să vedem exact care sunt problemele majore. Avem nevoie de un selecționer care să mizeze pe fotbaliști care joacă, nu pe fotbaliști care dau bine pe sticlă. Chiar dacă îl cheamă Hagi, Burcă sau Panțîru, un fotbalist care impresionează trebuie să ajungă la națională.

E clar că vom avea un nou selecționer, dar ăsta nu e neapărat un lucru bun. Avem nevoie de un om care să nu facă jocurile impresarilor și care să mizeze mereu pe cei mai în formă jucători. Naționala nu este un colac de salvare.

Mutarea jucătorilor de la U21 la seniori nu e o soluție viabilă. La prima reprezentativă trebuie să ajungă cei mai buni fotbaliști, indiferent de vârstă. Reconstrucția trebuie să pornească de jos, de la loturile de juniori, unde sunt convocați tot felul de nepoți ai oamenilor politici. Nu degeaba ne-a bătut Lituania la U19.

Prima reprezentativă va fi mereu oglinda fotbalului din țara respectivă. Degeaba încercăm să vopsim fotbalul nostru prin fel și fel de campanii de marketing. Rezultatele ne vor arăta care este adevărată noastră valoare în momentul respectiv.