În ultima jumătate de deceniu, Southampton FC a fost catalogat de mulți drept un club model în Premier League. Încă de la promovare, trupa din Hampshire a terminat fiecare sezon peste așteptări, a scos la lumină tineri de perspectivă din academie și a fost mai mult decât inspirată cu transferurile. În ultimul an, Sfinții par că au dat chix. De la transferuri și până la banca tehnică, rezultatele au întârziat să apară. Iar astea cam erau atuurile lor. Cu 9 etape rămase, Southampton a căzut până pe locul17 și, fie că vor să accepte sau nu, sunt una din candidatele la retrogradare.
Black Box-ul de pe St.Mary’s
În iunie 2017, pentru a treia vară din ultimele patru, Southampton FC a numit un nou antrenor pe bancă. De data aceasta, Mauricio Pellegrino l-a înlocuit pe Claude Puel. Vara lui 2018 îi va găsi pe Sfinți cu un alt antrenor. Pellegrino, dat afară și el luni seară, a fost al patrulea manager al clubului în ultimii trei ani, după Mauricio Pochettino, Ronald Koeman și francezul Puel, care acum este atât de apreciat la Leicester.
Deși pentru noi cei din exterior, aceaste mutări induc ideea unei lipse a stabilității, cei din interiorul clubului afirmă că prin modul în care filosofia Southampton Football Club este concepută, se tinde la limitarea puterii de decizie a antrenorului echipei mari, tocmai pentru a nu împiedica progresul clubului atunci când acesta va pleca.
Conform unor date pubicate de FA în vara trecută, în precedentele două sezoane, 136 de antrenori și-au părăsit posturile în primele patru divizii ale fotbalului englez. Practic, de la începutul sezonului 2015-2016, în medie, un club a avut 1,5 antrenori care fie au demisionat, fie au fost concediați. Sezonul trecut, în medie, antrenorii au rezistat în funcție doar 1,16 ani – cea mai mică medie din istorie! Conștienți că în condițiile actuale nu pot avea continuitate, conducerea de pe pe St. Mary’s s-a întrebat cum poate să construiască o echipă valoroasă pe termen mediu-lung dacă în fotbalul de azi, managerii vin și pleacă.
Pentru conducerea lui Soton, răspunsul vine în atribuțiile reduse pe care i le oferă antrenorului. Pe St Mary’s, antrenorul nu este o figură omnipotentă sau una care ia decizii cruciale în viața clubului din afara terenului de joc. Stabilitatea și planificarea sunt asigurate de alte părți.
Les Reed, fost antrenor la Charlton (la Southampton din 2010), a fost vice-președinte și în prezent este director executiv și membru în board-ul clubului. Reed e acel tip de manager general cum găsim la cluburile din sporturile de peste Ocean sau la multe cluburi de fotbal de pe bătrânul continent. Această abordare îi permite lui Southampton să poată executa un plan pe termen lung, în pofida unor timpuri în care antrenorii se schimbă frecvent.
Southampton a cultivat în mod deliberat un sistem care tinde să reducă importanța managerului și dependența de acesta, asigurându-și continuitatea ideilor, dincolo de orice tehnician. La Staplewood, baza de antrenament din orășelul Marchwood ce a costat de 40 milioane de lire sterline se află Black Box-ul clubului. Această cameră secretă, devenită legendă, la care are acces doar cei din conducerea clubului, e locul în care se fac planurile de viitor ale Sfinților.
„One of the mistakes many clubs make is they don’t commit to a strategy and move the goal posts all the time. The Black Box enables us to present a lot of information in a way that keeps everything clear, on message, structured. The black box contains a live database of data and video highlights from European leagues that the club monitor. The rationale is simple: to allow Southampton to identify suitable players to sign.” Ross Wilson, Director of Football Operations la SFC vede în Black Box cheia succesului clubului, dar într-un fotbal atât de dezvoltat și de competitiv, mai e o astfel de bază de date un avantaj în 2018?
Black Box-ul, un pariu greșit?
Oricât de bun ar fi Black Box-ul, la cât de de ridicat e gradul de competivitate în Premier League, un sezon gestionat prost te poate costa. Nu mi-a plăcut când în 2012, conducerea de pe St Mary’s l-a dat afară pe Nigel Adkins, cel care o promovase pe Southampton din League One în Championship și apoi în Premier League, cum urăsc să vad de fiecare dată când o nou-promovată își dă afară antrenorul ce a dus-o în primul eșalon doar pentru că începutul este unul fără rezultate.
Ce s-a întâmplat însă de la venirea lui Pochettino nu poate fi contestat. Pentru 4-5 ani de zile, clubul a fost un model pentru echipele mici din Anglia, atât pentru ceea ce se întâmpla pe teren, cât și prin activitatea de recrutare, acolo unde Sadio Mane, Graziano Pelle, Virgil van Dijk, Dusan Tadic sau Mario Lemina au fost adevărate afaceri.
Lallana înlocuit de Tadic, Shaw înlocuit de Bertrand, Lambert înlocuit de Pelle, toate au părut transferuri geniale ale conducerii Sfinților. Boufal nu a mai avut impactul lui Mane, iar Hoedt nu e nici măcar aproape de Van Dijk. Mai mult, în avanposturi, deși clubul avea la dispoziție serviciile unor atacanți versați precum Shane Long și Charlie Austin, dar și unul creativ precum Manolo Gabbiadini, în ianuarie s-a apelat la un panic-buy veritabil.
Deși evoluează într-un sistem cu un singur vârf de atac, un al patrulea atacant a fost adus la echipă, Guido Carillo de la AS Monaco, pentru peste 20 milioane euro. Deși e titular meci de meci, argentinianul încă nu a marcat, iar golgeterul echipei este tot Austin, cu doar 6 goluri.
Un sezon chinuitor
De la revenirea în Premier League, nu am mai văzut-o pe Southampton chinuindu-se atât de mult pentru a aduna puncte, cum a făcut-o în acest sezon, cu Mauricio Pellegrino pe bancă. Jucătorii de bază sunt ieșiți din formă, deciziile antrenorului sunt de multe ori ciudate și neagreate de către spectatori, încrederea în conducere e sub semnul întrebării, fanii sunt dezamăgiți de ceea ce văd, iar atmosfera de pe St Mary’s e una sumbră. Demiterea lui Pellegrino a părut inevitabilă în contextul fotbalului actual, în care antrenorul este primul sacrificat când lucrurile merg prost.
Calitatea unor jucători precum Tadic sau Gabbiadini, experiența unora precum Bertrand sau Yoshida îi pot menține pe Sfinți în Premier League, însă sezonul prost al lui Southampton e un semn de alarmă pentru cei de pe St. Mary cât și pentru orice altă echipă de mijlocul clasamentului din Anglia. În direcția in care se îndreaptă Premier League, se creează un model în care, în afara Big 6, orice club care pierde cateva meciuri la rând, intră în zona nisipurilor mișcătoare și de acolo orice se poate întâmpla.
sursa foto: skysports.com; surse informații: bleacherreport.com.
Urmărește-ne pe Facebook, Twitter și pe canalul de Youtube pentru a fi la curent cu tot ce contează în Premier League și nu numai.
Alex works in the IT Industry, he's an avid reader who likes to find beauty in football. He supports Arsenal FC. Based in Iasi, Romania, he's a coffee lover and a fan of almost everything that has a guitar and a British accent. @alexxx_avr.
