Analiză

Dureri de cap pentru Germania fotbalistică. Bayer Leverkusen este eliminată din Europa League!

Două calde și două reci pentru echipele germane care au disputat meciuri în cupele europene la mijlocul acestei săptămâni. Bayern a reușit o prestație consistentă și un rezultat bun pe Anfield, Eintracht Frankfurt își continuă aventura europeană în timp ce Bayer Leverkusen este eliminată din Europa League iar Schalke 04 își refuză din prea multă teamă accesul la un posibil miracol. Iată rezultatele:

UEFA Champions League – Optimi / tur

  • Liverpool FC – Bayern München 0-0
  • FC Schalke 04 – Manchester City 2-3 (2-1)
    • Aguero 1-0, Bentaleb (pen) 1-1, Bentaleb (pen) 2-1, Sane 2-2, Sterling 2-3

UEFA Europa League – 16imi / retur

  • Eintracht Frankfurt – Shakhtar Donetsk 4-1 (2-0)
    • Jovic 1-0, Haller (pen) 2-0, Junior Moraes 2-1, Haller 3-1, Rebic 4-1
  • Bayer 04 Leverkusen – FK Krasnodar 1-1 (0-0)
    • Suleymanov 0-1, Alario 1-1

Dincolo de satisfacția sau dezamăgirea rezultatelor ne putem opri asupra unor amănunte care scot în evidență ce a fost bine și ce a fost rău în evoluția reprezentantelor fotbalui teuton în aceste partide.

Plusuri

Niko Kovac. Vehement contestat de fanii lui Bayern și privit cu reticență de microbiștii neutri, din cauza sincopelor din Bundesliga sau a gestionării defectoase a relației cu greii din vestiarul campioanei Germaniei, antrenorul croat a oferit un răspuns cu greutate marți seara pe Anfield. Este constatat deja faptul că Niko Kovac nu e genul de antrenor care să țină ca orbul de bâtă de un sistem sau de o filosofie de joc pe care să o propună în teren indiferent de context sau adversar. Însă chiar și așa e greu atunci când ești antrenorul unei echipe cu pedigree-ul bavarezilor să reziști presiunii de a încerca să domini jocul, de a-ți arăta mușchii și de a oferi o partitură în concordanță cu imaginea clubului.

În acest context tehnicianul Bayernului și-a păstrat luciditatea și a identifcat perfect punctele tari și cele slabe pe care le are la acest moment echipa sa. Kovac știe că Bayernul de astăzi nu mai poate domina jocul cu suveranitatea din anii trecuți pentru că o parte a titularilor sunt îmbătrâniți sau uzați iar o altă parte prea neexperimentați la acest nivel; știe de asemenea că în fața unui trident ofensiv de mare viteză așa cum este cel al lui Liverpool e sinucigaș să joci cu o linie de apărare așezată foarte sus în teren ținând cont că atât Hummels cât și Sülle sunt jucători lenți.

Bayern a propus pentru meciul de pe Anfield o partitură în care s-a bazat în primul rând pe aglomerarea defensivă, pe dublaj și uneori chiar triplaj la gurile de foc ale echipei lui Klopp. Un alt ingredient important a fost posesia. Kovac a judecat corect temându-se de forța pe care și-o autogenerează Liverpool atunci când e lăsată să pună presiune constantă pe careul adversarilor. Bavarezii au ținut de minge cât de mult au putut, printr-o posesie lentă, încercând să pună cât de multe minute se puteau între atacurile cormoranilor. Insistența de a începe acțiunile de atac prin pase, chiar dacă riscantă în multe momente, a avut rostul ei. Liverpool nu și-a regăsit în niciun moment ritmul de heavy metal iar acest joc a adormit în bună măsură chiar și fierbintele Anfield, mult mai apatic decât în alte meciuri mari.

Atacanții lui Eintracht Frankfurt. Vulturii contină visul european și o fac în mare stil, înșirând ca victime, una după alta, echipe cu nume în fotbalul continental. După Olympique Marseille și SS Lazio, bătute temeinic și acasă și în deplasare de parcă ar fi fost alde Hannover ori Nürnberg, Eintracht a eliminat un alt nume important: Shakhtar Donetsk. Scorul de 4-1 cu care s-au impus elevii lui Adi Hütter ar putea lăsa impresia că partida a fost un galop de sănătate însă lucrurile n-au stat deloc așa, ba chiar la un moment dat, pe la mijlocul reprizei secunde, echipa germană a tremurat serios pentru calificare. A fost salvată însă de tripleta de killeri din atac, Jovic – Haller – Rebic, toți trei trecându-și numele pe lista marcatorilor deși doar primii doi au fost titulari și doar francezul a bifat toate cele 90 de minute.

Pe fondul unui meci echilibrat, Jovic a deschis scorul la prima șansă serioasă, printr-un gol marcă înregistrată: șut cu dreptul, din prima, sub bară; o execuție de atacant adevărat care atunci când se află în careu apasă pe trăgaci. Apoi a ieșit la rampă francezul Sebastian Haller care a transformat cu un calm imperial o lovitură de la 11 metri. Impozantul vârf al vulturilor a considerat însă că un gol din penalty ”nu se pune” și a ieșit din nou la rampă în repriza secundă. În cel mai greu moment al echipei sale, la scorul de 2-1, când ucrainienii atacau în valuri și loveau bara de două ori, Haller concretizează într-o manieră de mare fotbalist un contraatac blitzkrieg: preluare cu dreptul pe lângă portar și finalizare cu stângul, totul într-o fracțiune de secundă și cu o eleganță desprinsă parcă din arta spadasinilor lui Alexandre Dumas. Cireașa de pe tort o va pune Ante Rebic care, intrat în locul lui Jovic, va închide tabela și va risipi orice emoție pentru fanaticii suporteri ai vulturilor.

32 de goluri în acest sezon de Bundesliga și 12 în Europa League au marcat împreună cei trei mușchetari din ofensiva elvețianului Adi Hütter care nu și-a putut ascunde nici astăzi entuziasmul la vederea execuțiilor elevilor săi. În aceste condiții, faptul că tripleta are cumulată o cotă de piață de peste 100 de milioane nu e o surpriză. Dimpotrivă aș anticipa că pe măsură ce Eintracht va înainta în competiție (și la ce a arătat până acum în Europa are toate șansele să o facă), valoarea celor trei va crește substanțial.

Minusuri

Bayer Leverkusen. De când a plecat de la Ajax, pe care a dus-o în finala Europa League, lui Peter Bosz nu-i priește Europa. După un sezon dezamăgitor cu Borussia Dortmund în Champions League, tehnicianul olandez a revenit în competiția pe care a câștigat-o doar pentru a fi eliminat cu Bayer Leverkusen de FK Krasnodar.

Fără a discredita echipa rusă, care a etalat un joc frumos și spectaculos, mai ales în retur, ”aspirinele” au toate motivele să își reproșeze ratarea calificării. Ambele meciuri au fost controlate de echipa germană care a avut posesia, inițiativa și ocaziile mai mari dar n-a reușit să concretizeze pe tabela de marcaj. Aseară lupii tineri ai Bayerului s-au întrecut în erori și execuții tehnice ratate, cu precădere în ultima treime: foarte multe pase greșite, ezitări în situații care cereau decizii rapide, dueluri pierdute, combinații ratate, șuturi anemice ori defectoase. Singurul jucător cu adevărat periculos al gazdelor n-a fost nici mult mediatizatul Bailey și nici tinerii internaționali Brandt sau Havertz ci argentinianul Lucas Alario, blocat în careul mic de portarul advers în prima repriză pentru ca în partea a doua să trimită în bară la cea mai mare ocazie a echipei sale.

Nici Peter Bosz nu a fost mai inspirat. Dacă acea vorbă cu ”antrenorul mare se vede la schimbări” este adevărată, olandezul ar avea motive să își chestioneze priceperea la acest nivel. E adevărat că banca lui Leverkusen nu era foarte ofertantă ofensiv în condițiile accidentării lui Bellarabi dar Bosz a ”reușit” să își bată singur cuie în talpă cu introducerea lui Baumgartlinger în locul lui Havertz. Pe lângă faptul că austriacul e un jucător mai defensiv decât cel înlocuit, fostul mijlocaș al lui Mainz, după câteva pase greșite a ratat un tackling la marginea careului echipei sale iar lovitura liberă a fost impecabil transformată de Suleymanov. Egalarea imediată a lui Aranguiz a mai oferit de doi bani speranță pentru finalul meciului dar Leverkusen n-a mai reușit să își creeze nicio ocazie mare și părăsește competiția cu capul plecat.

Joshua Kimmich. O nominalizare suprinzătoare ținând cont că fundașul dreapta al Bayernului a avut o prestație foarte bună pe Anfield cu numeroase intervenții importante în duelurile cu atacanții lui Liverpool. Însă tocmai aceste reușite ale tânărului fotbalist german vin să sublinieze aspectul negativ care i-a adus lui Kimmich nominalizarea în acest top.

Aceste intervenții de care Bayernul ar fi avut atâta nevoie în retur, nu vor putea fi văzute pe Fußball Arena din München. Internaționalul german a încasat un cartonaș galben stupid în minutul 32 și va fi suspendat pentru manșa secundă. De ce stupid? Din trei motive: pentru că faultul a fost făcut la 30-40 de metri de poarta propre în condiții de atac pozițional, pentru că duelul avea loc într-o zonă laterală aproape de linia de tușă neimplicând astfel un pericol iminent și pentru că intervenția lui Kimmich, una cu piciorul ridicat, este tehnic mult sub standardul încercărilor de deposedare cu care ne-a obișnuit bavarezul.

Momentul de rătăcire îl afectează pe Kimmich dar afectează și echipa deoarece fundașul dreapta este unul dintre titularii incontestabili ai campioanei Germaniei iar rezerva Rafinha, deși un jucător respectabil, nu are calitățile de a suplini pe deplin această ”gaură” în fața unui adversar de calibrul lui Liverpool.

3. Schalke 04. Minerii au trecut pe lângă șansa de a realiza cu adevărat ceva istoric în fața lui Manchester City și, ce este mai trist, au ratat acest moment pentru că nici măcar nu au încercat să îl transfere din potențial în concret. Cu 2-1 pe tabelă, 50.000 de suporteri în spate și un om în plus pe teren, băieții lui Tedesco s-au speriat și în loc să dea lovitura de grație unui adversar de calibru dar aflat într-o zi extrem de proastă, au încercat să țină de rezultat. Și au pierdut.

E corect să punctăm faptul că Schalke nu a avut un rol determinant în partida de miercuri. Golurile au venit ca urmare a unor penaltyuri comise din neglijență aproape neforțată de jucătorii lui Guardiola iar echilibrarea meciului a fost cauzată tot de atitudinea oaspeților care după rapida deschidere a scorului au oprit motoarele iar apoi n-au mai reușit să reîncingă mașinăria decât pe final. Cu toate acestea, așa cum după cadoul de la golul egalizator Schalke a știut să profite de apatia și degringolada adversarului, ieșind din catacombe, făcând pressing agresiv și atacând poarta adversă, cu atât mai mult erau în poziția să o facă după eliminarea lui Otamendi.

Schalke nu avea nimic de pierdut. Înaintea meciului toate discuțiile se desfășurau pe coordonatele ”la ce scor bate City”; despre șanse la calificare nici nu putea fi vorba. Și cred că nici la 2-1, realist vorbind, minerii n-ar fi fost în poziția de favoriți pentru retur. De ce n-au încercat să forțeze încă un gol care chiar ar fi dat foc luptei pentru calificare? De ce s-au temut să riște? Ce li se putea întâmpla mai rău decât să fie surprinși, egalați sau chiar înfrânți… adică deznodământul pe care-l aștepta toată lumea? Schalke a ales să apere un avantaj pe care l-a primit aproape cadou, fără să își aducă propriul aport la o victorie istorică, iar în final a fost deposedată și de ceea ce a avea. Pentru că așa cum fotbalul pedepsește aroganța celor mari care la 1-0 și-au tratat adversarul de sus, tot același fotbal îi pedepsește pe cei fricoși.

Astăzi, la ora 13 Eintracht Frankfurt, își află adversarul din optimile Europa League iar peste două săptămâni are loc prima manșă a confruntării. Tot atunci Borussia Dortmund va încerca să realizeze o misiune imposibilă, aceea de a remonta un 0-3 copleșitor în fața lui Tottenham. Pe Westfallen Stadion însă orice este posibil deoarece Zidul Galben nu-și pierde niciodată speranța.

Sursă informații statistice: transfermarkt.com, Sursa foto: spiegel.de, kicker.de, bilde.de, dw.com.

Dacă îți place ce citești pe Tackle.ro, ne găsești și pe Facebook, Instagram, Twitter, Youtube și Soundcloud.

Tags

Giuliano Junc

Arădean fiind am copilărit pe stadionul UTA-ei unde am învățat cu adevărat ce însemnă fotbalul. Sunt fan al fotbalului german și suporter 1.FC Köln. După ani de zile în care urmăresc tot ce mișcă în această zonă îndrăznesc să cred că am ce transmite astfel încât poate și alții să descopere farmecul fotbalului teuton. Mărturisesc și o simpatie ”externă” pentru Arsenal FC.

Citește și

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close