Paris Saint-Germain l-a prezentat astăzi pe Christophe Galtier ca noul antrenor al echipei de fotbal. După Carlo Ancelotti, Laurent Blanc, Unai Emery, Thomas Tuchel și Mauricio Pochettino, conducerea parizienilor pare că face o alegere surprinzătoare, orientându-se spre un antrenor care nu e un nume uriaș, care nu are reputația de a fi un manager top class, dar care e apreciat pentru jocul practicat de echipele sale și pentru cum reușește să-și facă jucătorii să devină mai buni. Cât de surprinzătoare e de fapt numirea francezului pe banca de pe Parc Des Princes? Prestațiile sale ca manager și ca antrenor din ultimele sezoane din Ligue 1 vorbesc de la sine pentru Christophe Galtier, dar pentru francez adevăratul test va începe de azi, când va da piept zi de zi cu jucători cu personalități dificile și vedete pline de ifose.

E greu de crezut că același om care l-a apreciat și transferat pe Bănel Nicoliță în Franța a ajuns acum să aibă ca variante în avanposturi pe Messi, Mbappe sau Neymar, dar poate de aici vine și frumusețea fotbalului. „Nicoliţă întruchipează imaginea războinică şi câştigătoare pe care antrenorul Galtier vrea să o insufle echipei sale”, scria în 2011 L’Equipe.  De la Nicoliță la Neymar sau de la atitudine războinică la gleznele fine de la Paris, acesta e traseul în Ligue 1 al antrenorului Christophe Galtier și vă invităm să-l parcurgem împreună.

St. Etienne, începuturile lui Christophe Galtier

Prima experiență ca antrenor pentru Galtier a fost și cea mai de lungă durată, 8 ani stând francezul pe banca Verzilor retrogradați în acest an din Ligue 1. În Decembrie 2009, St. Etienne se afla în zona retrogradării și tocmai îl concediase pe Alain Perrin, unul din mentorii lui Christophe Galtier. La fel cum avea să reușească și cu Lille, Galtier a propus un stil de joc spectaculos, a oferit șanse de joc multor tineri, reușind totodată să salveze clubul de la retrogradare, situându-se cu un punct deasupra liniei de plutire. În echipa care se salva de la retrogradare în 2010 se remarcau doi puști, Dimitri Payet și Blaise Matuidi, care aveau să devină nume importante în fotbalul francez. Mixul dintre jucători tineri cu potențial și grupul de jucători experimentați a continuat să aducă rezultate, Galtier și St. Etienne terminând pe locul 10 în sezonul următor.

Următorul nume propus? Sezonul 2011-12 l-a propulsat pe un anume tânăr Pierre-Emerick Aubameyang, venit liber de contract de la AC Milan, în aceeași fereastră în care Galtier îl transferase pe Bănel Nicoliță cu 700 000 euro. Nu Bănel, ci Aubameyang avea să fie cel care devenea omul numărul unu al Verzilor în acel sezon. În vara lui 2012 Christophe Galtier își făcea deja un nume de antrenor care șlefuiește jucători talentați și care face ca întregul să fie mai mare decât suma părților care-l compun. Fiind mai mereu nevoit să lucreze cu un buget redus, Galtier nu a avut de ales decât să-și vadă cei mai buni jucători venind și plecând odată ce și-au arătat potențialul. Așa s-a întâmplat cu Aubameyang, dar și cu alte nume cunoscute precum Kurt Zouma, Max Gradel, Josuha Guilavogui, Faouzi Ghoulam sau Allan Saint-Maximin. Cu toate astea, Galtier n-a adus doar bani în conturile lui St. Etienne, ci a reușit să aducă și primul trofeu după o pauză de 32 de ani, câștigând Cupa Ligii în 2013.

Surpriza Lille. Football Manager in real life.

La Lille, Galtier a găsit mediul potrivit, găsind la club același „aliat” pe care-l va avea și în conducerea lui PSG, Luis Campos. Cei doi au făcut ca performanțele clubului să pară desprinse dintr-o poveste de la jocul Football Manager. Francezul o părăsise pe St. Etienne în vara lui 2017, rămânând fără club până în decembrie, când Lille se despărțise de Marcelo Bielsa. La fel ca și la St. Etienne, Galtier a preluat-o pe Lille din zona retrogradării, s-a clasat în primul sezon cu doar un punct deasupra liniei de supraviețuire și ceea ce a urmat pare de necrezut. A încheiat sezonul următorul pe locul secund, ducând echipa în Liga Campionilor. Și nu s-a oprit aici.

Galtier și scouterii clubului s-au orientat în continuare în speial către jucători tineri precum Jonathan Bamba, Mehmet Zeki Celik, Jonathan Ikone sau Soumare, dar a avut mereu grijă să compenseze lipsa lor de experiență cu prezența în lot a unora care au văzut și făcut de toate la viața lor, precum Jose Fonte. Aceștia aveau să pună umărul la sezonul magnific făcut de Lille peste doi ani, când produceau marea surpriza și câștigau titlul în Franța.

Ca și la St. Etienne, lotul s-a transformat într-un adevărat supermarket pentru cluburile cu bani din Europa, Galtier pierzându-i rând pe rând pe Nicolas Pepe, Rafael Leao, Thiago Mendes și alții. Au plecat Victor Osimhen și tunarul Gabriel, au venit Sven Botman și Jonathan David. Chiar și așa, un loc secund urmat de un loc patru sunt o mărturie a abilităților lui Christophe Galtier și Luis Campos de a construi echipe.  Schimbarea de conducere de la Lille a făcut ca drumul francezului să ajungă la Nice, acolo unde a continuat cu viziunea sa de a transfera și da încredere tinerilor cu potențial. Jean-Clair Todibo, Calvin Stengs, Pablo Rosario, Justin Kluivert sau Mario Lemina a fost aduși în sudul Franței de Galtier, care pe teren folosea același 4-4-2 din perioada Lille.

Reunirea cu Luis Campos

Va reuși asta și la PSG, unde dinamica este diferită iar presiunea și orgoliile celor din vestiar sunt mult mai mari? Mulți sunt tentați să spună că Paris Saint-Germain e o pălărie prea mare pentru Galtier, dar după atâtea încercări, conducerea parizienilor avea nevoie să încerce și altceva pentru a pune mâna pe mult dorita „Urecheată”, iar lucrurile par să se schimbe o dată cu venirea lui Luis Campos la club, omul în care noul antrenor al lui PSG are un adevărat sprijin.

În 2011, Galtier nu-și permitea să plătească mai mult de 700.000 de euro pentru transferul lui Bănel, dar un deceniu mai târziu francezul are toți banii din lume pentru a transfera pe cine vrea el. Dar ne îi aduc banii fericirea?! Chiar și cu buget nelimitat, Galtier are unul din cele mai grele joburi din fotbal, în care e judecat printr-o singură prismă, aceea de a câștiga sau nu Liga Campionilor. „It’s hard to deal with the mentality that surrounds PSG: Champions League or disaster”, cum scria azi Guillem Balague într-un tweet.

Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit,  alătură-te comunității de fani Premier League din România. Newsletter-ul nostru vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp.

Alex works in the IT Industry, he's an avid reader who likes to find beauty in football. He supports Arsenal FC. Based in Iasi, Romania, he's a coffee lover and a fan of almost everything that has a guitar and a British accent. @alexxx_avr.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată.