Islanda – România 2-1: Ungurii scapă de noi?

Deși nu a părut așa, eu consider o surpriză faptul că Islanda ne-a eliminat și nordicii se pot felicita pentru o evoluție exemplară. Ce s-a întâmplat de fapt în Islanda?

Presiunea face victime

Unul din factorii cei mai importanți ai înfrângerii, cred, a fost presiunea mare la care mulți membri ai echipei noastre, inclusiv selecționerul, nu au făcut față. Mirel Rădoi învață și ne-a demonstrat în trecut că învață repede. De aceste greșeli este nevoie, poate, ca etapă de maturizare, pentru ca în viitor să le evităm. De ce am spus de presiune? La Rădoi, de exemplu, consider că s-a grăbit să facă trei schimbări la pauză. Un antrenor care pregătește bine un joc nu are voie să facă trei schimbări la pauză (chiar dacă are voie un total de cinci). A fost un gest de semi-amatorism. Plus că toate schimbările au vizat atacul și au fost post pe post. Nu a schimbat deloc tactica de joc, deși era clar că factorul principal al dificultăților în ofensivă era așezarea perfectă în teren a nordicilor.

Consider că Rădoi s-a grăbit, a cedat presiunii și a dat vina pe oamenii din atac în loc să caute o soluție tactică. Și în plus cred că ar fi trebuit să le dea șansa celor trei din ofensivă să înceapă altfel repriza secundă, să vadă efectul speech-ului de la pauză asupra lor. De multe ori un discurs rațional poate revitaliza o echipă în pauza dintre reprize. Cei care au intrat după pauză nu mi s-a părut că au început altfel, ci tocmai la fel de timorați ca ceilalți trei flăcăi care au jucat în prima repriză. Jucătorii din teren au părut și ei un pic presați de un meci în care, să fim sinceri, am fost favoriți. Au greșit multe pase simple și au arătat nesiguri. Manea, de exemplu, a greșit de la prima atingere de balon, oferind mingea islandezilor într-o situație care ar fi trebuit să devină mult mai periculoasă, doar lipsa tehnicității nordicilor făcând să scăpăm cu fața curată.

Vechea gardă

Rădoi ne-a impresionat ca antrenor la echipa de tineret, unde a avut rezultate deosebite cu o generație deosebită. Acei jucători au fost promovați în masă de Contra la prima echipă însă au eșuat sub un selecționer care nu a știut să gestioneze schimbul de generații, generând conflicte. Rădoi se descurcă cu acest aspect însă din cauza experienței negative a lui Contra pare să păstreze mulți din jucătorii generației trecute. Acești jucători fac parte dintr-o generație obișnuită cu mediocritatea și acest lucru se vede.

De exemplu nu înțeleg alegerea portarului. O analiză foarte simplă ne-ar arăta că Ionuț Radu este alegerea mult mai potrivită. Atât el, cât și Ciprian Tătărușanu, sunt rezerve la cele două echipe emblemă din Milano: AC Milan, respectiv Inter. Tătărușanu este însă o rezervă a unui portar tânăr și este acolo doar în caz că titularul se va accidenta și nu va mai reuși probabil să ajungă titular la vreun club mare în viitor, cariera sa fiind cel mai probabil încheiată. De cealaltă parte, Ionuț Radu este rezerva unui portar bătrân și este la Inter în vederea înlocuirii pe termen mediu sau lung a acestuia, Inter având încredere în el pentru viitor. A fost titular anul trecut la Genoa, fiind unul dintre cei mai buni portari din campionatul italian, în timp ce Tătărușanu a fost rezervă și la Lyon, înainte să ajungă la Milano.

M-am bucurat când Vlad Chiricheș s-a accidentat și cred că și Tătărușanu ar fi trebuit lăsat acasă, iar parte din vina la primul gol e și a lui, un gol din poziția aia la colțul scurt fiind, dacă mă întrebați pe mine, gol de portar. Mediocrii din vechea gardă nu au nimic special și ar trebui să facă loc generației următoare, poate până și Stanciu, care deși are evoluții bune la club și a marcat și de multe ori la națională, jocul lui nu m-a mai entuziasmat de pe vremea când evolua la FC Vaslui.

Islanda

Cu toate aceste greșeli enumerate mai sus, cred că echipa noastră ar fi avut totuși un rezultat bun dacă nu am fi dat de o echipă cu o omogenitate atât de bună și o disciplină și o organizare aproape perfecte. Antrenorul suedez al islandezilor a reușit să profite de experiența mare a unei echipe care a fost surpriza campionatului european trecut, i-a așezat perfect în teren și totul le-a ieșit perfect.

Ai noștri nu au reușit să găsească spații decât foarte rar. Și, culmea, una din singurele faze în care am reușit să depășim prin pătrundere verticală în careu a fost oprită de islandezi cu ajutorul mâinii. Ar fi fost penalti și probabil 2-2. Într-un meci în care întâlnești o echipă care se închide atât de bine, asemenea faze sunt extrem de importante.

Și am mai avut și dezavantajul terenului străin pentru că acest dezavantaj nu este reprezentat numai de prezența publicului ostil care de această dată a fost în număr foarte redus din cauza perioadei problematice în care ne aflăm. Terenul și felul în care gazdele își pregătesc acest teren are o influență asupra felului în care joci. Mingea nu a circulat ușor și sunt sigur că nu a fost o coincidență. Pițurcă obișnuia să se folosească de starea gazonului la nenumărate meciuri, ca element tactic. Deplasarea, cazarea, toate au un efect asupra performanțelor din teren. Un retur la București cred că ar fi dat un alt deznodământ calificării echipei noastre și ar fi transformat un 1-2 în deplasare într-un rezultat ok. Dar să nu căutăm prea multe scuze.

Capul sus

A fost o seară nefastă, dar cred că speranțele pe care ni le-am pus în tinerii noștri care au făcut valuri anul trecut în Italia sunt justificate. Avem mult talent și o mentalitate diferită la tinerii jucători, o mentalitate promovată și împărtășită de selecționerul actual. Ianis Hagi, spre exemplu, a arătat de ce îl cheamă Hagi și sclipirile lui tehnice au adus un plus în ofensivă. Inclusiv lovitura liberă din care am obținut penalti a urmat unei sclipiri tehnice ale lui. Centrarea a venit tot din piciorul lui. A încercat constant să surprindă apărarea adversă cu pase executate cu o tehnică deosebită însă așezarea în teren a islandezilor nu i-a permis să creeze faze de gol.

Îmi păstrez speranța și aștept prezența la echipa mare a unor jucători ca Florinel Coman, Ionuț Radu, Tudor Băluță, Ionuț Nedelcearu, Alex Pașcanu, Florin Ștefan sau Adrian Petre, deși ultimul trece printr-o perioadă dificilă datorată echipei de club, care își bate joc de el. Singurul jucător care m-a entuziasmat din cei care nu vin de la tineret este Alexandru Crețu. Acesta a jucat excelent și a recuperat foarte mult la mijlocul terenului. Este un mare câștig pentru echipă pentru viitor.

P.S. Oare ungurii se bucură de Islanda? Că pe noi nu ne-au mai bătut de aproape 40 de ani.

Show CommentsClose Comments

1 Comment

  • Michu
    Posted 10/09/2020 at 10:21 pm 0Likes

    Patriotism sau nu, românii nu au fost favoriți niciun minut. Și asta nu au spus-o doar cotele pariurilor dinaintea meciului, ci și evoluțiile lor din ultimii 6 ani, generația si investiția făcută în infrastructura pornind de la nivelul educației în sport și ore de sport care la noi lipsesc cu desăvârșire. Articol bun și structurat frumos, dar ne cam imbatam cu apă rece și în loc sa fim realiști pana la capăt, venim cu idei fals-optimiste. Vor urma două generații de ratați ( nu vine nimic din urmă), suntem la cel mai slab nivel fotbalistic din ultimul secol și ce-i mai rău nu a venit încă. Sănătate și trăiască pilele și relațiile de la nivelul centrelor de copii. Semnat un fost junior FC Argeș

Leave a comment