Liga Campionilor în varianta express – Sferturile de finală

Atalanta v PSG

Prima partidă a sferturilor le pune în față pe Atalanta și pe Paris Saint Germain. Amalgamul de vedete adunate de arabi la Paris sub egida unui antrenor care nu li se potrivește găsesc că este foarte posibil să sufere o surprinzătoare și rușinoasă înfrângere în față surprizei plăcute a fotbalului european de anul asta, Atalanta. Dacă fotbalul italian ne-a obișnuit cu tactici foarte defensive și nespectaculoase, Atalanta pare să fie o echipa scoasă din era romantică a fotbalului, când a marca de 4-5-6 ori pe meci nu era ceva neobișnuit. Marele dezavantaj într-un duel cu Atletico ar fi însă acela că Atletico știe foarte bine să taie elanul echipelor superofensive, vezi recenta dublă cu Liverpool. Însă să nu uităm că Atalanta a reușit să fie o echipă cu multe goluri într-un campionat în care multe echipe știu să contracareze pe cei care vor să joace frumos.

RB Leipzig v Atletico Madrid

Plină de neprevăzut, această ediție a Ligii nu a ezitat însă să răsplătească munca unor granzi care au luat deciziile cele mai înțelepte în ultimii ani și au construit proiecte durabile. Cel mai constant și mai puternic proiect este, în opinia mea, cel de la Atletico Madrid. Deși echipa a trebuit să se regrupeze după pierderea lui Griezmann, aceasta a făcut o figură fenomenală eliminând campioana europeană, Liverpool, în optimi. Stilul antrenorului Simeone, de tipul unui general sud-american asemănător unui adevărat Simon Bolivar, urmat cu pasiune și sacrificiu de soldații săi până la moarte, pare să fi construit o echipă care poate învinge pe oricine.

Nu degeaba, deși la o echipă care nu se numără printre cele de lux ale competiției, Simeone este cel mai bine plătit antrenor de fotbal din lume, primind aproape dublu față de numărul doi în lume, Guardiola. Este probabil un vot de încredere al conducerii în abilitățile de lider ale sud-americanului și o motivație perfectă pentru el să se autodepășească. A fost la câteva minute de a câștiga competiția acum șase ani, a pierdut la penalty-uri acum patru ani, a fost eliminat poate de prea multe ori de Realul lui Zidane, și anul trecut de un Juventus în apogeu; anul acesta experiența trupelor lui Simeone, unitatea indestructibilă a grupului sub acesta și impulsul primit după eliminarea actualei campioane cred că îi vor oferi în sfârșit trofeul suprem după 11 ani de muncă la clubul madrilen.

Adversara directă a lui Atletico în sferturi este o altă echipă surprinzătoare, și anume Leipzigul lui Nagelsmann. Acest extrem de tânăr antrenor (32 ani) pare să fie șeful noii generații de antrenori nemți, deși este impropriu spus „generație”, având în vedere că majoritatea antrenorilor de top nici nu își aveau începute carierele la această vârstă. A bătut multe recorduri, printre care și cel de „cel mai tânăr antrenor care se califică în fazele eliminatorii ale Ligii Campionilor”. Cu toate acestea, promițătorul neamț este abia la primul an cu Leipzig și ar fi o surpriză mult prea mare să îl învingă pe Simeone. Avantajul său major constă însă în faptul că nu prea este cunoscut încă pe plan european. Mourinho a realizat o dată în trecut o asemenea surpriză cu Porto. Iar Mourinho este chiar una din victimele lui Nagelsmann din acest sezon, pierzând fără să înscrie gol în față neamțului.

Barcelona v Bayern Munchen

Barcelona are în continuare o problemă pe banca tehnică, fiind greu de găsit un lider care să poată să aibă sub control personalitățile uriașe pe care succesul acestui club le-a creat în ultimul deceniu jumate. Și mai ales un lider care să înțeleagă filozofia catalană. În mod ironic, cel mai așteptat duel din sferturi, Barcelona – Bayern, pare și cel mai dezechilibrat.

Și ajungem la Bayern, care cred că are la cârmă cel mai bun și potrivit antrenor de la Heynckes încoace. De fiecare dată când vorbesc de Bayern, toate comparațiile le fac cu Heynckes, el fiind etalonul din ultimii ani pentru succesul acestui club. Flick își dorește, se pare, să îl depășească. Pentru Bayern ar fi extraordinar. Procentajul de victorii de la venirea fostului secund al lui Low de la națională, este amețitor: 90% – absolut incredibil pentru oricare din granzii Europei. Heynckes la cel mai bun mandat a avut 78%. Dacă adăugăm faptul că îi cunoaște în amănunt pe cei mai importanți membrii ai echipei de la națională și faptul că a cucerit alături de ei titlul mondial în 2014, ne dăm seama că Barcelona, care este încă în căutarea propriei identități, nu ar trebui să aibă nici o șansă în față superputerii bavareze.

Dintre toate echipele rămase în competiție, Bayern este cea mai periculoasă pentru visul lui Simeone de a cuceri titlul continental, iar acestea două se pot întâlni chiar în finală. Ce finală ar fi! Un nou episod al duelului latino-germanic pentru supremația în sport.

Manchester City – Lyon

Guardiola a reușit cu Manchester City, ceea ce nimeni nu a mai reușit până acum. Și anume să îl elimine pe antrenorul Zidane din Liga Campionilor. Pare greu de crezut că un antrenor are nevoie de patru sezoane în această competiție, pentru a afla ce înseamnă să o părăsești neînvingător. Nici un antrenor nu a reușit să câștige competiția în două sezoane consecutive în care a participat. Ar fi fost incredibil ca Zidane să reușească patru. Proiectul echipei care a câștigat cu el cele trei Ligi a ajuns la final iar acum francezul reconstruiește, însă nu de la zero.

Revenind la Guardiola, acesta nu aduce nici în acest an vreun argument nou, deși echipa lui funcționează încă la fel de bine. În campionatul intern a pierdut clar în fața lui Liverpool, dar asta poate însemna o motivație în plus de a salva sezonul cu un trofeu important. Problema echipei, cred eu, este în continuare o anumită incompatibilitate de mentalități între ce încearcă Guardiola să aducă de la Barcelona și ce înseamnă fotbalul britanic în general. Ce vrea el să construiască are nevoie de timp, însă și de înțelegere din partea celor conduși de el. Și aici ar putea apărea probleme. Ajunge din nou, a nu știu câtă oară, în fazele finale ale competiției, însă cred că nu va triumfa nici de dată asta.

Lyon este o echipa frumoasă, tânără, surprinzătoare, însă în general relativ inconstantă. Are și dezavantajul de a fi jucat mult mai puține meciuri oficiale decât celelalte combatante în ultimele luni, datorită anulării ultimelor zece etape ale campionatului Franței. Nu cred că Lyon va face față ritmului lui City, sau vreunei alte posibile adversare din fazele superioare, dacă s-ar califica acolo în mod surprinzător.

P.S.

Formatul competiției, dat de criză de Coronavirus, are însă și o doză mai mare de imprevizibil. Nu numai că anumite echipe pot fi descalificate în cazul în care se descoperă infecții la jucători, însă formatul de meciuri, în care se joacă un singur duel între două echipe, oferă un ușor avantaj echipelor unde domină valoarea fotbaliștilor, cum ar fi Barcelona, Paris-Saint Germain sau Manchester City. Valoarea antrenorului are un efect mai mare atunci când se joacă și meciul retur și acesta are timp să pregătească mai pe îndelete un răspuns tactic adversarului sau. Cu toate astea cred că acest efect nu va fi prea mare, iar generalul Simeone va triumfa în final.

Dacă îți place ce citești pe Tackle.ro:

  1. Abonează-te la newsletter-ul nostru săptămânal, prin Whatsapp sau e-mail.
  2. Urmărește-ne pe FacebookInstagramTwitter și Youtube.
  3. Ascultă podcast-ul Tackle Show pe Apple MusicSpotifyAnchor.fm sau pe Google Podcasts.
Show CommentsClose Comments

Leave a comment