Cu gândul la acest preview, mă uitam zilele trecute pe tabloul Ligii Campionilor și îmi dădeam seama câte echipe entuziasmante din Europa nu fac parte din constelația optimilor de finală. Însă asta spune unpic și despre ce înseamnă Liga Campionilor. Un sezon bun, deosebit, nu este de ajuns. Arsenal și Manchester United au renăscut sezonul acesta, iar Barcelona este într-un proces complicat de reconstrucție, ce dovedește în continuare că nu vrea să facă lucrurile ușoare pentru conducătorii clubului, deși echipa se ridică la înălțimi greu de atins în condițiile date. Întorcându-ne însă la echipele care au ajuns în această fază a competiției, avem chiar din primele minute ale optimilor un duel șoc, și va fi și primul meci pe care îl voi analiza.
Meciul săptămânii:
Paris Saint-Germain – Bayern München (marți, ora 22:00)
Identitatea clubului parizian
Încă de la începutul sezonului scoteam în evidență faptul că felul în care clubul francez este manageriat în acest an este diferit față de anii trecuți. De la implicarea petrodolarilor în clubul parizian, este pentru prima dată când se vede o teorie corectă în spatele deciziilor de management.
Conceptul se învârte în jurul unei echipe care să reprezinte identitatea franceză, o echipă emblemă pentru națiunea franceză, condusă atât din teren, cât și de pe bancă de un francez. Comunitatea locală se simte reprezentată de acești jucători, iar jucătorii, la rândul lor, ar trebui să simtă energia comunității. Pentru orice alt oraș poate nu ar fi fost la fel, dar pentru Paris, un oraș cu o cultură atât de respectată și de populară în toată lumea, nu ar trebui să fie atât de greu să inspire inclusiv străinii care par să fie acolo mai mult pentru bani decât pentru performanță.
Rolurile cele mai importante în această piesă le au Kylian Mbappe și Christophe Galtier. Ei sunt cei responsabili de succesul proiectului. Ei sunt cei care simt cel mai bine identitatea clubului și au rolul de a transmite acest lucru coechipierilor. Este un task extrem de dificil, dar multe semne arată că până acum au reușit.
Momentul adevărului pentru echipa lui Mbappe
Testul urmează astăzi și partida cu Bayern este prilejul perfect să aflăm unde se află echipa. Spun că este prilejul perfect și pentru că există dubii în legătură cu prezența pe teren a două dintre piesele centrale ale atacului parizian, Lionel Messi și chiar emblema echipei din teren, Kylian Mbappe. Dacă mințile greilor din vestiarul lui PSG sunt aliniate sau nu, se va putea vedea într-un meci important în care doar Neymar ar fi pe teren.
Deși probabil Messi va începe titular, iar ultimele vești ne dau speranțe să îl vedem chiar și pe Mbappe, partida este cu siguranță una care poate măsura nivelul de coeziune a vestiarului înainte de un test de care poate depinde în mare măsură viitorul clubului. Am putea argumenta că dacă nici acum nu reușește PSG să obțină trofeul, este greu de imaginat în ce alte condiții ar mai putea. Planetele sunt aliniate, zeii îi așteaptă pe francezi să ia ce e al lor.
Echilibrul fragil al echipei bavareze
Lupta din grupele competiției, dacă ne-am uita numai la scoruri, ne-ar indica o echipă bavareze suverană și în control deplin al propriului destin. Adevărul nu este însă atât de simplu pe cât îl putem intui din statistica rezultatelor. Bayern a fost dominată copios în prima partidă cu Barcelona și a avut noroc și în al doilea meci împotriva catalanilor. Dacă nu prindeau o zi bună, zeița Fortuna le surâdea și totul se încheia bine pentru nemți.
Startul de sezon a ridicat multe semne de întrebare în presa de specialitate din Germania, iar unii chiar începuseră să vorbească de plecarea lui Julian Nagelsmann, omul forțat pe gâtul conducerii de Hasan Salihamidzic, un personaj pe care îl consider în continuare absolut nebenefic pentru club. Atât timp cât bosniacul va avea prea multă putere de decizie, Bayern nu cred că va putea câștiga Liga Campionilor.
După startul mai slăbuț însă, Nagelsmann a redresat echipa și rezultatele au început să fie cât de cât acceptabile. Cu puțin noroc, au ajuns din nou lideri și în Bundesliga, s-au calificat de pe primul loc dintr-o grupă de Ligă de coșmar, și teoretic, Bayern pare să aibă un sezon bun.
Duelurile mari
Atunci când nu știi unde se află echipa ta ca valoare, atunci când încerci să îți evaluezi stadiul sau succesul proiectului echipei tale, un duel cu cei mai buni este modul cel mai sigur de a afla. Paris Saint Germain și Bayern München se vor testa reciproc în cel mai puternic duel al optimilor de finală. Vor reuși Mbappe, Messi și Neymar să simtă la fel în acest duel franco-german ancestral și să obțină o victorie mare pentru fotbalul de club francez? Eu spun că da și abia aștept fluierul de start al partidei.
Duelul răniților:
AC Milan – Tottenham Hotspur (marți, ora 22:00)
Renașterea se amână?
După două sezoane de Serie A în care s-a luptat la titlu, în ultimul chiar câștigând la final, anul acesta pare că proiectul american de la Milano o ia pe o pantă descendentă. Oare ce se întâmplă la clubul italian? O fi o greșeală să lași americani să facă strategia unui club dintr-un sport a cărui identitate nu o înțeleg? Să fie concentrarea resurselor pe partea comercială a meciurilor ceva ce afectează performanțele sportive ale echipei? Hmm..
Un lucru pe care cred că ar trebui să îl înțelegem atunci când avem de a face cu investitori americani este acela că ei vin dintr-un mediu în care nivelul la care sportul este transformat într-un business este dus la extrem. Acest tip de sistem ne așteaptă și pe noi aici în Europa dacă se va aproba vreodată vreo competiție de tipul Superligii, iar cluburile nu vor mai ține la afilierea lor UEFA. Oricât de multă corupție este în UEFA, ar fi mult mai rău fără ei. Sportul în SUA este un exemplu pentru asta, și este și motivul pentru care Gerry Cardinale, patronul lui Milan, nu înțelege cum se face performanță aici la noi, pe bătrânul continet.
Fotbalul este comercial, da. Dar nu este comercial pentru că ăsta îi e scopul. Este comercial pentru că scopul lui real ne atrage foarte mult. Și acest scop real al fotbalului ține de reprezentarea comunităților, a valorilor locale, a identității. Vrem să ne fie reflectate valorile în ceea ce vedem la clubul pe care îl iubim. Pentru ca atunci când clubul are succes, să avem un motiv real de bucurie. Bucuria noastră să aibă conținut. Nimic din ceea ce poate face un Gerry Cardinale, nu poate fi corect din acest punct de vedere în fotbalul european.
”Umbra echipei care câștiga sezonul trecut Serie A”
Acestea sunt cuvintele The Athletic atunci când descriu situația actuală a clubului. Din punctul meu de vedere nu este nici o coincidență declinul timpuriu al reconstrucției gigantului italian. Și din păcate, mie îmi pare că Milanul va trebui să o ia din nou de la zero cu reconstrucția.
O umbră pozitivă, și anume aceea de speranță, a apărut în ultimele zile la Milano, legată de revenirea unor jucători accidentați. Acest lucru nu vindecă însă boala de care suferă AC Milan. Revenirea portarului Mike Maignan este însă cu adevărat o veste bună și ar putea să cântărească mult în economia calificării. Nu îmi pot imagina cum ar putea italienii să treacă de Tottenham cu Ciprian Tătărușanu în poartă, după meciurile de coșmar pe care acesta le face în mod regulat în poarta Milanului. Speranțe la calificare există însă numai din cauză că nici adversara nu este într-o pasă prea bună.
Antonio Conte, prea italian pentru Anglia
La unul din preview-urile de etapă din grupele Ligii, spuneam că antrenorul italian a pierdut din susținerea vestiarului după incidentul cu Thomas Tuchel în care mai că nu s-au bătut. Spuneam că un asemenea comportament nu este acceptat într-o societate de gentlemeni cum este cea britanică și că acest lucru îi va afecta șansele de succes la Spurs. La fel cum a pățit și Jose Mourinho la același club, dar și înainte la Chelsea și Manchester United.
Declinul echipei londoneze a fost destul de evident de atunci și pare că îi este greu să revină doar cu un cerc restrâns de jucători cu adevărat profesioniști de care dispune antrenorul italian. Printre aceștia este și Harry Kane, din fericire pentru el, dar Kane nu l-a putut salva nici pe Mourinho, nu îl va salva nici pe Conte. Dacă echipa nu e unită, lucrurile nu vor funcționa. Pentru Spurs o schimbare de antrenor este inevitabilă și ar trebui făcută cât mai curând.
În perspectiva partidei de marți, este foarte posibil să vedem spectacol, dar nu unul datorat valorii deosebite din jocul celor două echipe. Rezultatul este imprevizibil. Nivelul fotbalului din cele două țări din acest moment pare însă totuși să nu fie același, cu englezii fiind în câștig de cauză, în mare parte datorită numărului mare de mega investitori care sunt atrași de sumele mari care se învârt în Anglia. Dar la fel a fost și când Mourinho a înfruntat Sevilla acum câteva sezoane și nu i-a ajutat la nimic.
Surpriza etapei?
Borussia Dortmund – Chelsea (miercuri, ora 22:00)
Educația lui Todd Boehly
Atunci când un mare magnat preia un club european mare, există o multitudine foarte colorată de scenarii pe care destinul acelui club le poate urma. Chelsea a mai fost protagonista unui asemenea scenariu, chiar cu fostul patron, exilatul magnat rus Roman Abramovic. La fel ca el, Todd Boehly a venit și a început să investească orbește în jucători. După câteva sezoane de frustrări, în care principalul lui scop, câștigarea Ligii, nu a fost atins, Abramovic a învățat că trebuie să respecte cultura fotbalului. El a acceptat însă această educație.
Va accepta oare și americanul Boehly acest proces educativ? Rămâne de văzut, însă până ca un asemenea personaj să aibă măcar vreo urmă de succes în competiția regină a fotbalului, fanii lui Chelsea trebuie să se pregătească de o lungă perioadă de frustrări. Aceste frustrări pot începe chiar cu Borussia Dortmund miercuri. Deși veștile că Reece James și Ben Chilwell sunt din nou apți de joc, îi bucură pe fani, acest lucru nu se va traduce automat în mare succes. Nivelul de omogenitate al echipei este absolut mizerabil, iar tactica de joc nu se poate baza pe spectacolul individual al lui Joao Felix, nu într-un meci european cu Borussia Dortmund.
Elementul Graham Potter vs. Todd Boehly
Antrenorul englez este un semn pozitiv la Londra. Dar simpla lui prezență nu va îmbunătăți șansele proiectului, dacă nu se impune în fața patronului ”mână spartă” care crede că știe deja îndeajuns de multe despre fotbal încât să achiziționeze jucători în valoare totală mai mare decât suma cheltuită de toate campionatele mari ale Europei împreună. Uneori mă întreb dacă nu e chiar un motiv de mândrie pentru american când vede un asemenea titlu ”Boehly a cheltuit pe jucători mai mult decât toate campionatele puternice ale Europei la un loc”. Nu m-ar mira și ar fi edificator în legătură cu nivelul lui de înțelegere a fenomenului în care a intrat.
Managerul britanic, adus de la revelația campionatului actual, Brighton, pare să se fi pus într-o situație mult mai dificilă decât și-a imaginat. Experiențele sale de până acum includ lucrul cu echipe mici, în care probabil cea mai populară frază vis-a-vis de politica de transferuri a fost ”ne descurcăm cu ce avem”. Potter se trezește acum în situația să primească o infuzie de jucători, doriți sau nu de el.
E ca și cum un antrenor s-ar ruga în fiecare seară înainte de culcare să ajungă și el la un club unde banii nu sunt o problemă, iar Dumnezeu i-ar arăta de ce e mai bine să fie recunoscător pentru ce are. Potter a părăsit un club, o echipă construită sănătos, ”pentru ocazia carierei lui”. Mă întreb cum mai vede lucrurile acum. Îmi doresc mult să reușească, la fel cum mi-am dorit și Gică Hagi să reușească la Steaua lui Becali, sau orice alt antrenor la clubul lui Gigi cu nivelul de talent pe care l-a asimilat și distrus în mod sistematic clubul bucureștean, mai ales în ultima vreme. Poate pentru Potter va fi diferit, dar mi-e greu să cred.
Edin Terzic și echipa lui de suflet
Pentru Edin Terzic poate fi ocazia cea mai mare să își demonstreze valoarea clubului la care țin atât de mult. După preluarea jobului, s-a văzut imediat că acesta este omul potrivit din punct de vedere al impactului în vestiar, al compatibilității cu echipa și al pasiunii pentru identitatea Borussiei. Timpul avea să fie și testul pentru el, dacă are și toate celelalte calități pentru a conduce un club de succes.
Nivelul fotbalului din Bundesliga dă impresia că a crescut destul de mult în ultimii ani, iar echipele germane sunt de temut pentru orice adversar. Faptul că Dortmund se află încă în lupta pentru titlu spune multe despre felul cum Terzic reușește să se impună la echipă. Consider în continuare că este varianta potrivită pentru club și cred că poate realiza o surpriză cu echipa engleză. Principiile după care funcționează Dortmund-ul sunt evident mult mai sănătoase în acest moment decât cele de la Chelsea, iar felul în care Dortmund s-a prezentat împotriva unor adversari ca Manchester City în ultimii ani, sunt cu siguranță semne de speranță pentru acest duel pentru nemți.
Duelul nu este foarte ușor de prezis, dar Dortmund cred că ar putea realiza o surpriză de proporții, poate chiar o victorie la scor în fața unei echipe londoneze, care dacă fotbalul va dori să îl pedepsească pe Boehly, va arăta ca o echipă de oi pierdute.
Duelul outsiderilor?
Club Brugge – Benfica Lisabona (miercuri, ora 22:00)
Inexplicabilul Brugge
Ce s-a întâmplat la echipa belgiană din vară și până acum este relativ greu de explicat. Carl Hoefkens, un antrenor cu un potențial uriaș, arătat din plin în duelurile europene cu echipa belgiană, venit dintr-o poziție anterioară în care era manager de talente în cadrul clubului, părea să fie cea mai bună alegere pentru viitorul clubului său. Sezonul domestic nu a fost însă unul de foarte mare succes, iar Hoefkens a părăsit clubul, fiind dat afară de conducere. Decizia este cel puțin discutabilă, mai ales lipsa de răbdare cu un asemenea personaj.
Carl Hoefkens fusese educat pe perioada a trei sezoane în spiritul clubului, antrenând și echipa de tineret în acest proces. Nu cred că este nerezonabil să spunem că și-ar fi câștigat măcar dreptul de a conduce sezonul european al echipei până la capăt după nivelul pe care echipa l-a arătat în primele trei partide din grupe, fiind printre primele echipe care s-au calificat în optimi. Decizia de a-l concedia este cel puțin ciudată, eu aș spune chiar foarte direct, greșită. Atunci când numești un manager neexperimentat, iar el obține rezultate istorice în Europa, trebuie să îi dai măcar o șansă să redreseze situația pe plan intern, dacă acolo rezultatele nu sunt încă cele mai bune.
Vine Scott Parker?!
Nu numai concedierea lui Hoefkens a surprins, dar mai ales aducerea lui Scott Parker. Antrenorul britanic are unpic mai multă experiență, dar zero experiență în Europa ca antrenor, iar contactele cu fotbalul de cel mai înalt nivel, adică Premier League, nu au fost deloc impresionante. El a fost concediat ultima dată de la Bournemouth după o înfrângere cu 9-0 în fața unui Liverpool care a impresionat în acest sezon probabil numai în acel meci. Strategia management-ului belgienilor este cu adevărat inexplicabilă în acest sezon, iar partidele cu portughezii cred că vor scoate la iveală cât de mare a fost greșeala când au decis înlocuirea lui Hoefkens.
Fabrica de talente de la Lisabona
Cunoaștem cu toții lista de jucători care au luat drumul unor cluburi gigant din Europa în ultimii ani, plecați de la Benfica. Și mai ales pe ce sume de bani au plecat aceștia. Dacă echipele din Premier League au nevoie de investitori mărinimoși și un public la fel de dornic să cheltuiască pentru a-și aduna sutele de milioane necesare funcționării, se pare că există și cluburi care ar putea concura din punct de vedere financiar fără să aibă aceste resurse. Benfica este un exemplu de urmat în lumea fotbalului modern, iar un rezultat remarcabil în acest sezon al portughezilor ar fi o palmă uriașă dată mangaților în fotbal.
Inginerul Roger Schmidt
Ar putea fi un joc frumos de cuvinte, dacă am spune că Roger Schmidt este inginerul succesului lui Benfica. Dar nu, Roger Schmidt este la propriu inginer mecanic cu acte în regulă, absolvent al Universității din Paderborn. Este chiar amuzant că în anul 2007 a vrut să se lase de antrenorat, dar Preußen Münster l-a convins să continue, chiar stipulând în contract că dacă îl va da afară îi va face rost de un job de inginer, el fiind nevoit să renunțe la un job foarte bun în domeniul ingineriei pentru a putea fi manager la echipa nemțească.
Legătura cu Jupp Heynckes
Dacă ne uităm mai atenți la cariera acestui antrenor, lucrurile devin foarte interesante. Simplul fapt că un manager neamț alege să antreneze în Portugalia este un lucru ieșit din comun. Ca antrenorii nemți să aibă succes în lumea latină este un lucru destul de rar. Ultimul antrenor neamț pe care l-am studiat mai îndeaproape, care a avut succes în lumea latină e nimeni altul decât Jupp Heynckes, cel mai de succes antrenor neamț pe care l-am văzut eu în activitate. Coincidența face ca Jupp Heynckes să fie chiar singurul antrenor neamț pe care chiar Benfica l-a avut înainte de Schmidt. Ar putea exista și un argument pentru Thomas Tuchel care a atins finala Ligii Campionilor cu PSG, dar nu am să îl fac.
Nivelul de succes al lui Schmidt la Benfica este deosebit de surprinzător. Să ne gândim că pentru Portugalia, Jose Mourinho a fost mult timp și încă este un etalon. Procentul de victorii al lui Mourinho în Portugalia cu Porto este considerabil mai mic decât al lui Schmidt. De fapt, Schmidt are cel mai bun procentaj de victorii al vreunui manager în Portugalia de ceva vreme. Dacă mai punem la socoteală și antrenorii pe care îi domină Schmidt în Portugalia, Ruben Amorim cu Sporting Lisabona și Sergio Conceicao cu Porto, ambii comparabili cu Mourinho când vine vorba de rezultatele interne, ne dăm seama că Roger Schmidt este cu adevărat ceva special.
Schimbul de cultură
La fel ca Heynckes, Schmidt este un om deschis către culturile europene latine și știe să profite și să învețe de la ele. Heynckes a chiar câștigat Liga Campionilor cu Real Madrid, fiind una din singurele excepții de antrenori din cultura anglo-saxonă care câștigă acest trofeu cu o echipă din cultura latină. În general, anglo-saxonii au o repulsie puternică față de latini, de stilul de viață, cultura și existența în general a latinilor.
Aceste excepții ce pot fi numărate pe degete, sunt oameni care văd dincolo de granițele unor prejudecăți bazate pe cultură. Deși lumea anului 2023 promovează diversitatea și globalizarea, realitatea din teren este foarte diferită de cea care ne este prezentată de multe ori forțat în mass-media. Dar astfel de oameni sunt oameni care înțeleg și aplică principiile diversității și respectul față de alte culturi cu adevărat. Dacă adăugăm la asta și gândirea analitică de inginer pe care o are Roger Schmidt, putem obține un om cu un profil foarte promițător pentru cariera de antrenor. Dezavantajul față de Jupp Heynckes este însă lipsa unei cariere fastuoase de jucător, a legăturilor și a intrărilor pe care le avea Heynckes în lumea fotbalului german.
Aceasta este însă o problemă pentru viitor, pentru că momentan Schmidt este la Benfica și va accede cel mai probabil în sferturile de finală ale competiției. Nu cred că cineva se poate aștepta în acest moment ca Benfica să câștige Liga Campionilor, însă cum ar fi? Brugge pare să fie o pietricică mică în drumul către succes al lui Roger Schmidt, pe care probabil nici nu trebuie să se aplece să o dea din drum. După o analiză amănunțită nu pare să existe vreo șansă ca Brugge să elimine pe Benfica în această dublă. Ce va fi mai târziu rămâne de văzut.
Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit, alătură-te comunității de fani Premier League din România pe Facebook, abonează-te la newsletter-ul nostru, care vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp, și urmărește-ne pe Facebook, Instagram, YouTube și Discord.
Fizician român pierdut în Pădurea Neagră, caută izvorul Dunării să îl aducă înapoi în țară. Este, în ciuda locației actuale, un simpatizant al lumii latine. Pasionat de fotbal și de Roma antică, scrie despre fotbal din plăcere.
