Preview Liga Campionilor: Adevăratul „tiki-taka”

După doar o săptămână de la partidele tur, revenim cu un nou preview pentru Liga Campionilor. Sferturile de finală se vor decidă astăzi și mâine. Am avut meciuri tur de o spectaculozitate demnă de competiția supremă a Europei. Sunt sigur că și partidele decisive vor fi la fel. Mai ales datorită faptului că nici una din cele patru duble nu a fost tranșată încă.

Înapoi la origini

Barcelona – PSG (marți, ora 22:00)

Cei patru antrenori ai școlii catalane

S-a vorbit mult în ultima vreme despre cei patru antrenori din școala Barcelonei care au ajuns în sferturi. Xavi Hernandez, Pep Guardiola, Luis Enrique și Mikel Arteta. Toți sunt adepții unei filozofii asemănătoare de joc. Doi din ei au chiar câștigat Liga Campionilor fiind pe banca Barcelonei. Dintre aceștia toți, rezultatul cel mai bun din partidele tur a fost obținut chiar de echipa de unde a început totul.

Proiectele celor patru echipe sunt toate asemănătoare. Manchester City, Arsenal și PSG creează copii adaptate ale școlii de unde provin antrenorii lor principali. Am adus argumente în unele din articolele din această primăvară despre motivul pentru care City pare să fi reușit. Arsenal și PSG sunt încă departe. Deși trebuie menționat că ambele au adaptat destul de mult stilul la noile realități ale unui fotbal în viteză. Ale unui fotbal foarte diferit de cel de acum 20 de ani.

Dar și Barcelona s-a adaptat. Xavi este și el conștient de fotbalul în schimbare pe care îl vedem astăzi. Guardiola, Luis Enrique și Arteta trebuie să se adapteze în plus și la mediile în care trebuie să aplice proiectul. Dar nici jobul lui Xavi nu este mult mai simplu. Barcelona are marele avantaj că de acolo a pornit tiki-taka. Iar primii care se pot adapta sunt desigur cei care au inventat acest stil. Săptămâna trecută am văzut de ce este în stare Barcelona. Va fi greu pentru copia ei de la Paris să o elimine.

Atitudinea jucătorilor

O surpriză foarte plăcută este modul în care se raportează jucătorii Barcelonei la competiție. Pedri a vorbit în timpul conferinței de presă de luni despre faptul că Barcelona va lupta pentru titlul continental. Și nu este primul jucător al Barcelonei care spune asta. În timpul acestui sezon am auzit de mai multe ori din tabăra Barcelonei asemenea afirmații. Acest lucru părea până acum o simplă declarație războinică. Nimeni nu credea că Barcelona poate ajunge acolo. Părea ireal ca după modul cum a arătat Barca în ultimele sezoane europene, să aibă acum asemenea țeluri.

Lucrul cel mai pozitiv aici este faptul că jucătorii înțeleg identitatea Barcelonei. Ei înțeleg ce înseamnă să joci acolo și ce așteptări există. Și muncesc din greu pentru a se ridica la nivelul acelor așteptări. Vedem multe cluburi în Europa cu tradiții și identități puternice unde lucrurile stau mult mai rău. Ne aducem aminte și de lucrurile menționate de Zlatan Ibrahimovic în autobiografia sa. Mai ales despre AC Milan și ce diferență de atitudine este acum în rândul jucătorilor față de trecut. La fel și ce spunea Miroslav Klose despre perioada de final a carierei, în care nu se mai identifica cu modul în care tinerii se raportau la fotbal. Așa că Barcelona are un mare plus aici.

Portița Parisului

Partida retur stă sub un singur semn de întrebare pentru mine. Ce abordare va încerca Luis Enrique? El a arătat că poate fi flexibil în tactică și nu ține neapărat la principiile de bază ale școlii de fotbal din care provine. Cred că aici stă cheia returului. Dacă Luis Enrique va încerca să joace tiki-taka, va pierde. În mod paradoxal acela este stilul pe care îl stăpânește el cel mai bine. Nu și jucătorii din păcate.

O strategie bazată pe contraatac are dezavantaje evidente în situația în care Barcelona are avantajul în acest moment. Așa că PSG va fi nevoită să atace. Iar Luis Enrique se vede nevoit să improvizeze aici. Să intre într-un teritoriu pe care nu îl cunoaște la nivelul la care ar fi nevoie. Este posibil să vedem un PSG lipsit de idei și impotent în multe momente, dacă nu vor marca rapid. Cred că portița către calificare ar fi ca Barcelona să atace sub presiunea și atmosfera publicului. Iar PSG să se folosească de viteza deosebită pe care o are pentru a surprinde pe contre. Acolo ar străluci cu siguranță Kylian Mbappe și colegii săi.

Însă îmi este totuși greu să cred că Barcelona se va arunca în mod iresponsabil în atac. Plus că se vede că atmosfera de Liga Campionilor este una care le priește jucătorilor Barcei anul acesta. Catalanii simt cu bucurie și entuziasm aceste meciuri și cred că vom vedea din nou un joc superior din punct de vedere tehnico-tactic din partea lor. Îmi este așadar greu să o văd pe PSG trecând mai departe. Pronosticul meu este o nouă victorie blaugrana.

Simeone înger și demon

Dortmund – Atletico Madrid (marți, ora 22:00)

Greșeala repetată de Simeone

Liderul suprem al clubului din Madrid, Diego Simeone, pare să nu învețe un lucru. Am văzut sezonul acesta un Atletico mai curajos. Dar partida din tur ne-a arătat din nou un Atletico mai degrabă pragmatic. Un Atletico mai asemănător cu cel pe care îl cunoșteam din trecut. Simeone a cedat inițiativa din nou și și-a baricadat jumătatea de teren.

Fiind un expert al luptelor de gherilă, Atletico nu a lăsat decât patru șuturi pe poartă în dreptul germanilor. xG-ul nemților a fost de asemenea mult mai mic decât al spaniolilor. Raportul a fost 2,18 la 0,87. În schimb posesia a fost de doar 33% în dreptul lui Atleti. Și asta în condițiile în care a jucat acasă un meci în care ar fi fost nevoie să își creeze un avantaj cât mai mare. Însă ce putem spune? Decât că acesta este stilul Simeone. Rămâne de văzut dacă acest stil îi va aduce șansa mult dorită de a juca o nou finală de Ligă.

Edin Terzic vs Diego Simeone

Lupta băncilor tehnice pare extrem de neechilibrată. Pe o parte avem unul dintre cei mai bine plătiți antrenori ai lumii. Pe cealaltă parte avem un fan Dortmund de mic aterizat în jobul său de vis. Sună a o poveste romantică în care David îl doboară pe Goliat. Realitatea însă va fi probabil alta.

Simeone cred că va găsi soluțiile tactice să îl contracareze pe Terzic. Zidul Galben și entuziasmul echipei din Dortmund nu vor fi de ajuns să o doboare pe Atletico Madrid. Spaniolii se simt foarte comfortabil atunci când sunt în avantaj. Un gol devreme din partea lui Atletico ar distruge probabil complet șansele lui Dortmund de calificare. Iar în condițiile în care Dortmund este nevoită să atace, Simeone nu poate decât zâmbi cu satisfacție. Cu satisfacție și cu gânduri rele pentru apărarea lui Dortmund. Pentru că Atletico este o echipă redutabilă pe contraatac. Pronosticul meu este calificare pentru Atletico. Deși uneori Simeone are tendința de a își provoca suferință fără motiv, cred că acest meci va fi relativ ușor pentru spanioli.

Dacă ne uităm la declarațiile de la conferința de presă, observăm și o doză de viclenie din partea lui Simeone. Acesta a folosit cu abilitate această oportunitate. Ridicarea în slăvi a adversarului și declarația că „Atletico este pregătită să sufere la Dortmund” sunt strategii foarte bine gândite de antrenorul argentinian. Atunci când adversarul pare că deja te respectă, ai tendința să crezi că nu mai trebuie neapărat să demonstrezi ceva. Psihologic, Simeone a mutat și aici perfect.

Situație grea pentru Arsenal

Bayern München – Arsenal (miercuri, ora 22:00)

Indiciul din weekend

Modul în care ne putem raporta la partida dintre Arsenal și Aston Villa din weekend poate lua mai multe valențe. Una dintre ele ar fi că Arsenal se afla în mijlocul acestui duel european foarte epuizant cu Bayern. Efectul meciurilor europene tari din această perioadă nu este ceva cu care Arsenal este obișnuită. Anul trecut a părăsit Europa League în faza optimilor, la începutul lui Martie. Și tot a avut o cădere în campionat pe final.

O altă interpretare ar fi că Arsenal a ajuns la partea sezonului în care resimte cea mai mare presiune. Au venit momentele în care se face diferența între a fi campioană și a nu fi. Meciul de la München va fi un indiciu și mai important. Pentru că ar putea clarifica această dilemă. Dar singurul mod în care ne-am clarifica dilema fără echivoc ar fi un joc extrem de bun al tunarilor. Atunci am putea spune că pregătirea dublei cu Bayern a epuizat foarte multe resurse. Iar acestea nu au mai ajuns și pentru partida cu Villa. Dar este totuși greu de crezut că Arsenal ar fi sacrificat partida cu Villa. Prioritatea pentru ei cred că este totuși campionatul în acest moment. Având în vedere și faptul că pe plan european a progresat deja oricum foarte mult anul acesta față de anul trecut.

Pentru meciul de mâine nu trebuie însă neglijat factorul psihologic. Înfrângerea din weekend poate avea un efect foarte negativ asupra moralului jucătorilor lui Mikel Arteta. Iar acesta din urmă nu este tocmai cel mai potrivit antrenor când vine vorba de montarea propriilor jucători.

Marele avantaj al lui Bayern

Bayern nu mai are nimic de pierdut. Doar de câștigat. Liga Campionilor este o competiție în care triumful este oricum unul foarte rar. O eliminare din sferturi nu este rușinoasă. Campionatul nu îl mai poate pierde pentru că l-a pierdut deja. Toate aceste lucruri înseamnă că Bayern joacă fără o presiune foarte mare. Mai ales că Thomas Tuchel știe deja deznodământul pentru el la final de sezon.

Față de partida tur nu s-au schimbat foarte multe. Poate doar s-au calibrat unpic așteptările fanilor englezi. Aceștia erau foarte entuziasmați înainte de meciul tur. Acum Arsenal se găsește într-o situație mult mai dificilă, iar moralul este cu totul altul. În schimb Bayern a demonstrat în tur de ce este una dintre cele mai bune patru echipe ale competiției din ultimele decenii.

Așadar momentul deznodământului s-a amânat pentru partida de pe Allianz Arena. Va fi un duel extrem de dur și o luptă foarte tensionată. Mă aștept ca această tensiune să își spună cuvântul și asupra duelurilor din teren. Cred că vom avea multe cartonașe, iar în final pronosticul meu este că nemții vor merge mai departe. Este însă în continuare un meci dificil de prezis. Și asta mai ales pentru că tot ce am spus despre Bayern înainte de meciul tur rămâne valabil. Iar criza lor de identitate nu este în nici un caz rezolvată. La fel cum nivelul lui Bayern din tur a surprins în mod pozitiv, poate acum surprinde în mod negativ.

Blockbusterul săptămânii

Manchester City – Real Madrid (miercuri, ora 22:00)

Speranțele multor fani

Un lucru despre Manchester City este destul de evident. Și anume că este una dintre cele mai antipatizate echipe din scena fotbalului european. Este o echipă fără tradiție europeană care s-a ridicat cu ajutorul așa-zișilor ”petrodolari” din peninsula Arabă. Povestea este mult mai complexă cred eu.

Am argumentat în ultimele articole de ce consider că proiectul este totuși unul de succes. Iar competiția pe plan financiar pe care a lansat-o față de cluburile de tradiție ale Angliei nu este neapărat una disproporționată. Așteptăm desigur cu toții verdictul investigațiilor asupra clubului. Dar momentan nu se distinge într-un mod major de alte proiecte finanțate cu mulți bani din erele trecute ale fotbalului.

Însă impresia generală pe care clubul a lăsat-o este acela de incorectitudine. Deși regulile de fair play financiar au fost introduse practic și din cauza lor. Și a altor investitori agresivi din prezent sau trecut. Ne gândim la Roman Abramovic aici sau patronii echipei din Paris. Însă această ură adunată împotriva lor face ca mulți fani ai fotbalului să își dorească o înfrângere a lor cu Real. În plus mulți ne-am dori și ca în Anglia o eventuală înfrângere cu Real să le provoace o cădere de moral. Și astfel să mai piardă puncte în lupta cu Liverpool și Arsenal.

Început de la zero

Față de partida tur nu s-a schimbat în principiu nimic. Ambele echipe au arătat de ce sunt capabile. Și-au arătat colții și și-au irosit energiile în mod spectaculos. La final a câștigat spectatorul. În final, asta ne dorim și de la retur. Și cred că vom fi răsplătiți cu vârf și îndesat. Pentru că tensiunea va atinge cote maxime.

Cred că Real este mult mai capabilă în acest an să lupte pe Etihad decât a arătat că era anul trecut. Factorul Jude Bellingham rămâne unul care poate fi extrem de important. Chiar dacă în tur nu a ieșit în evidență prea mult. Așadar partida retur începe ca și cum ar fi 0-0, iar cei mai buni vor obține calificarea. O echipă ca Real Madrid este foarte obișnuită cu deplasările europene astfel încât nu cred că vor exista probleme ce țin de intimidare în fața unui stadion impresionant. Mai ales că City nici nu are o atmosferă renumită pentru intimidarea adversarilor. Chiar în trecut Guardiola a pus presiune pe patronii lui City să modifice stadionul pentru a îi îmbunătăți acustica.

Marele minus mascat al Realului

În partida tur un lucru a ieșit destul de mult în evidență. Sau nu un lucru, ci un jucător. Și anume Vinicius Junior. Cu un renume deja de scandalagiu, acesta a avut efecte de tot felul asupra partidei. Impresia în start era că Vinicius în combinație cu Rodrygo reușeau des să destabilizeze apărarea adversă. Lucrul cel mai distinctiv la Real Madrid, este această libertate care le este oferită jucătorilor de atac.

Carlo Ancelotti se potrivește mănușă cu filozofia Realului. Asocierea celor mai buni jucători de pe continent și eliberarea lor pe teren. Modul în care brazilienii din atacul Realului, susținuți de Bellingham sau de Luka Modric în repriza a doua, au combinat și au putut să rupă ritmul în fața fundașilor lui City, a creat multă panică în apărarea albaștrilor. Însă de foarte multe ori Vinicius a irosit situații foarte bune, încercând un dribling în plus.

Atitudinea în general a lui Vinicius mi-a părut nebenefică pentru echipă. Uneori alerga mult și degeaba, încerca trucuri nenecesare cu balonul și nu ducea faza către o finalitate productivă. Deși culmea, își crea prin ruperile de ritm deosebite, situații bune pentru pase decisive sau chiar șuturi periculoase. Dar alegea să distrugă faza în mod iresponsabil. Alteori nu urmărea faza și nu alerga pentru a pune presiune în situații care ar fi putut fi periculoase pentru apărarea adversă. În ultima vreme a ținut neapărat să atragă mult atenția asupra lui și cu acuzele de rasism. Începe să pară că este un caz de narcisism. Iar acest comportament de copil răsfățat nu aduce beneficii echipei.

Este aproape imposibil de anticipat rezultatul acestui retur. Oricare ar fi el, cred că ne așteaptă un duel care ne va ține cu sufletul la gură până la final.

Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit,  alătură-te comunității de fani Premier League din România.