Ne apropiem de finalul sezonului, iar în acest preview de Liga Campionilor voi analiza manșa tur a semifinalelor. Nu înainte de a trece în revistă ce s-a întâmplat în sferturi. Este al cincilea an la rând când echipa pe care o aleg înainte de sferturi ca favorită, este eliminată chiar în acea fază a competiției. Juventus, Atletico, Bayern, Atletico și acum Napoli. Să analizăm ce s-a întâmplat și anul acesta.
Romantismul poveștii lui Spalletti
Povestea echipei napoletane a fost una irezistibilă. Într-unul din articolele trecute menționam chiar faptul că totul pare perfect în această posibilă poveste. Un posibil prim trofeu urecheat pentru Napoli. Totul părea perfect până la faptul că era o poveste prea idealistă. Luciano Spalletti ne-a entuziasmat pe mulți cu ce a reușit. Dar până la urmă a reușit să ne aducă aminte de antrenorul Spalletti de dinainte de pandemie.
După ce reușise să se afirme la Udinese și Roma, Spalletti s-a afundat în mediocritate. Anul acesta a câștigat cel mai mare trofeu al carierei sale și poate vom vedea mai mult din partea lui în viitor. Dar ceva îmi spune că nici un sezon viitor nu se va mai ridica la nivelul acestui triumf istoric.
Roger Schmidt, ultima victimă a lui Simone Inzaghi
Un lucru este sigur în acest sezon. Simone Inzaghi reușește întotdeauna să își trezească echipa atunci când este neapărat nevoie. În grupe a eliminat pe Barcelona la limită. În optimi și sferturi a depășit echipe teoretic mai bune cu un stil la fel de eficient. Dacă există vreo echipă care să reprezinte stilul tradițional italian, atunci Inter cu siguranță e una din ele. Chiar și în campionat, Inter a devenit în ultimele etape una din favoritele la terminarea în top 4.
Adversarii pe care Simone Inzaghi i-a surclasat sunt impresionanți. Atât din garda veche a antrenorilor, cât și din noua generație. Jose Mourinho a fost învins în weekend. Xavi în toamnă, Sergio Conceicao în optimi, iar entuziasmantul Roger Schmidt acum, în sferturi.
Fără alte surprize
Eliminările lui Chelsea și Bayern au venit fără mari surprize. Ambele cluburi au probleme cu liderii din management aflați pe treptele superioare antrenorilor. Vara va fi o perioadă interesantă de reflecție și poate câteva demisii și angajări vor rezolva problemele și vor întoarce acești doi giganți în elită.
Real Madrid – Manchester City (marți, ora 22:00)
Revanșa după anul trecut?
S-au schimbat foarte puține de la duelul de anul trecut. Dar una din aceste schimbări ar putea fi esențială. Este desigur vorba de Erling Haaland. Golgheterul ”cetățenilor” bate recorduri după recorduri și pare principalul argument al lui Guardiola pentru a obține permisiunea de trecere către finală. Ar fi a doua oară cu Manchester City în finală.
Anul trecut Manchester City era sigură de calificare când s-a intrat în minutul 90 al partidei retur. Real ar fi trebuit să marcheze de două ori doar pentru a împinge meciul în prelungiri. Guardiola a trăit multe eliminări dramatice din Liga Campionilor, dar asta parcă le-a depășit pe toate. Nu îl va uita prea curând pe Rodrygo, autorul dublei în acele două minute blestemate.
Este Haaland soluția?
Înainte de dubla cu Bayern spuneam că Guardiola trebuia să găsească soluții deosebite. Și asta pentru că tactica de gegenpress a nemților ar fi fost o problemă mare pentru el dacă ar fi încercat să atace cum o face normal și cum a făcut-o în cea mai mare parte a carierei lui. Cu Bayern, Haaland a fost o soluție bună pentru că i-a oferit posibilitatea lui Guardiola să atace direct. Dar Real Madrid este altă echipă.
Carlo Ancelotti este un maestru al tacticii. Își respectă blazonul de tactician italian, și îi va pregăti cu siguranță surprize lui Pep. Întrebarea este cum va juca Pep? Avantajul lui cel mai mare este că acum a dovedit că poate juca într-un mod câștigător și fără tiki-taka. Dar dacă ar fi să îmi aleg un câștigător într-un duel al surprizelor tactice dintre Ancelotti și Guardiola, cred că l-aș alege pe italian.
Pep a avut întotdeauna dueluri pe muchie de cuțit cu echipe puternice care au avut un stil direct. Eliminările cu Tottenham din 2019 sau Real de anul trecut sunt dovada acestui fapt. Iar valoarea jucătorilor din cele două echipe este atât de mare încât partida din seara asta este una extrem de greu de prezis și extrem de anticipată de fanii din întreaga lume. Ce dublă ne așteaptă!
AC Milan – Inter Milan (miercuri, ora 22:00)
Familia nerazzurilor vs Corporația rossonerilor
Modul în care chinezii de la Inter conduc clubul este fundamental diferit de modul în care americanii o fac la AC Milan. În timp ce americanii dau o importanță mare modului în care clubul face bani pe lângă fenomenul fotbalistic în sine, Steven Zhang a construit o adevărată familie la Inter. Înainte de dubla cu Benfica, spuneam că Inter va claca și că Simone Inzaghi nu este probabil liderul potrivit. Afirmam că Inzaghi nu poate scoate familia din impas, dar antrenorul italian a dovedit pentru a nu știu câta oară că poate fi cu ușurință subestimat.
Poate că sezonul mai slab al Interului se datorează exclusiv problemelor financiare prin care echipa a trecut. În momentele cheie Inzaghi a reușit aparente minuni. Iar în acest moment Interul este în primele patru echipe atât în Serie A, cât și în Ligă. Lupta cu rivalii din oraș va avea însă o dimensiune uriașă ce transcede forma sau orice fel de altă variabilă. Este vorba de uriașa rivalitate dintre cele două echipe. Oricât de slabă ar fi forma vreuneia dintre cele două, în acest tip de meci ne putem aștepta la un adevărat război.
Business-ul americanilor de la AC Milan este partea educației clubului actual care nu se leagă de tradiția și pasiunea fotbalului european. Este un element care influențează negativ la majoritatea cluburilor unde americanii au investit. La Milano diferența este că italienii par să fi convins investitorii de anumite lucruri. Unul din aceste lucruri este să lase conducerea părții sportive a clubului unor foste legende. Dar partea comercială poate încă avea un efect negativ asupra performanțelor sportive.
Meciul de fotbal
Dincolo de atmosfera din cele două cluburi, avem partida de fotbal. La italieni accentul se pune pe strategii și tactică. Iar aici Inter pare să aibă avantajul. Simone Inzaghi îl domină pe Stefano Pioli în întâlnirile directe și mă aștept să îl poată învinge și în această dublă. Întrebarea este însă cât de departe reușește Inzaghi să aducă echipa în condițiile dificile în care aceasta se află.
Una din diferențele în care se poate vedea influența patronilor este și componența loturilor. La Inter echipa are un caracter preponderent italian, dominată de lideri precum Nicolo Barrella sau Alessandro Bastoni. În schimb la AC Milan doar doi italieni își găsesc locul în prima echipă cu regularitate. Valorile loturilor sunt extrem de apropiate, astfel încât detaliile ce țin de identitate și conducerea cluburilor vor conta foarte mult. Ce e sigur este că vom avea o luptă acerbă. Dar în final cred că Inter va reuși să se impună în această dublă.
Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit, alătură-te comunității de fani Premier League din România pe Facebook, abonează-te la newsletter-ul nostru, care vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp, și urmărește-ne pe Facebook, Instagram, YouTube și Discord.
Fizician român pierdut în Pădurea Neagră, caută izvorul Dunării să îl aducă înapoi în țară. Este, în ciuda locației actuale, un simpatizant al lumii latine. Pasionat de fotbal și de Roma antică, scrie despre fotbal din plăcere.
