Costi Soare, fan The Clarets, ne aduce previziunile lui din presezon pentru Burnley.

A mai trecut un sezon și, cum necum, băieții lui Sean Dyche încă sunt in Premier League “against all odds”. A fost un sezon ciudat pentru toate cluburile, dar sunetele preinregistrate folosite de televiziuni sunt deja o amintire urâtă și ne pregătim de stadioane la capacitate maximă! Sa nu uităm și faptul ca Burnley se afla într-o perioada de tranziție de la vechea conducere către noii actionari americani, veniți în Lancashire cu planuri mari si schimbări pe masura. Momentan planurile arată foarte bine, dar faptele încă se lasă așteptate.

E greu sa fii fan Burnley…

Pentru mine, ca fan al echipei, sezonul trecut a fost frustrant și, pe alocuri, exasperant. Cam tot sezonul echipă a fost în zona roșie, fie imediat deasupra liniei, fie imediat sub ea, iar timp de o saptamana a fost lanternă roșie a clasamentului. Accidentarile venite într-o avalanșă de neoprit, dar și eșecul perioadei de transferuri din vara lui 2020, au făcut că sezonul trecut sa fie mult mai tulbure decât te-ai aștepta de la o echipa care obtinuse 54 de puncte în anul precedent. Dar Dyche a reușit din nou minuni, cu o echipa de multe ori incropita cu juniori sau jucători pe poziții total atipice.

Meciuri memorabile precum acel 1-0 pe Emirates sau întreruperea invincibilității lui Liverpool pe Anfield au fost între momentele cele mai frumoase, dar cu un gust amar pentru fanii care ar fi dat orice sa se bucure pe stadion cu alți Clarets.

Probabil cel mai important moment al ultimelor 12 luni a fost schimbarea mult anticipată în organigrama clubului, patronii locali lasand locul unor investitori americani cu o viziune foarte diferită despre cum trebuie condus clubul. Schimbarea începe sa se vada în jurul stadionului, digitalizarea atingand in sfarsit și clubul din nordul Angliei.

Revenind la fotbal, e greu de spus care a fost primul 11 de baza, avand in vedere ca aproape în fiecare etapa lipsea cel puțin un jucător de bază. Dar, intr-o lume ideala, așa a arătat echipa lui Burnley sezonul trecut:

Pope – Taylor, Mee, Tarkowski, Lowton – McNeil, Brownhill, Westwood, Gudmunsson – Wood, Vydra

De mentionat ca Vydra a jucat in principal in retur, iar Cork a intrat si el in rotatie cu Westwood si Brownhill in a doua parte a sezonului.

We need a winger!

…cam asta e fraza pe care o auzi cel mai des de la fanii lui Burnley in prezent. Mulți mijlocasi laterali au fost vehiculati, Cornet de la Lyon, Maitland-Niles de la Arsenal, Lookman de la Leipzig (proaspat revenit de la Fulham). In ultimele 2 amicale, pe teren a apărut un nou winger pentru Burnley, “tanarul” Aaron Lennon! Da, acelasi Lennon care a fost pus pe liber de Burnley in urma cu un an pare că va reveni după o aventura scurta în Turcia.
La capitolul “alte achiziții” îl trecem în revista pe Nathan Collins, un fundas central (sau dreapta, la nevoie), transferat de la Stoke pentru 12 milioane de lire. La 20 de ani, irlandezul promite multe, iar langa fundasi experimentați ca Mee și Tarkowski nu poate decat sa crească și sa devină om de baza al echipei în viitor.

Plecările nu au fost de prima pagina, clubul despartindu-se de Ben Gibson (oare cati își amintesc cand a jucat ultima oară în tricoul lui Burnley?) si de Jimmy Dunne, fundas central de avarie în vremurile tulburi de la începutul sezonului trecut. Dar oare va ramane Tarkowski la Burnley? Răspunsul pare un timid da, jucătorul exprimandu-si dorinta de a pleca, dar se pare că cei din conducere vor lăsa contractul sa expire în vară lui 2022 și îl vor folosi pana atunci. De doi bani speranta ca poate semneaza prelungirea…

Așa că, Mr Alan Pace, step up and get some players in! Așteptările sunt mari, până acum campania de transferuri nu diferă cu nimic de vremurile austere din timpul vechii conduceri.

Cum va arata Burnley în sezonul 2021/2022?

Pope – Taylor, Mee, Tarkowski, Lowton – McNeil, Brownhill, Westwood, Gudmunsson – Wood, Vydra (text copiat de mai sus)

In momentul de fata, primul 11 rămâne neschimbat față de sezonul trecut, cu mențiunea ca găurile lotului au trecut de la centrul apărării în zonele extreme ale mijlocului. Aceasta monotonie reprezinta atat un punct tare, cat și unul slab pentru Clarets: Burnley are cel mai omogen lot din cele 20 de competitoare, 7 jucători din 11-le actual fiind oameni de baza în sezonul 2017/18! Dar aceasta stare de fapt aduce imbatranirea lotului și un strigăt disperat din partea lui Dyche pentru intariri și întinerirea lotului.
Stilul de joc va ramane neschimbat, ceea ce face meciurile cu Burnley niște partide crancene pentru orice echipe din Anglia (mai putin Man City, infrangerea cu 5-0 pe Etihad e garantata). Acel 4-4-2 rigid, extrem de bine organizat trebuie sa fie cheia unei noi salvari de la retrogradare. Pentru asta, Dyche va miza pe calitățile tehnice ale lui Dwight McNeil, dar și pe golurile lui Wood sau evoluțiile defensive solide ale lui Mee și Tarkowski. Nu in ultimul rand, fanii Clarets spera și la intaririle promise de americani pentru a trai viitorul sezon cu mai puține emoții. We need a winger…

La ce ne așteptam de la sezonul următor?

Pe scurt, multe emotii, stres, bucurii și multe beri baute cu nebunii care se incumeta sa urmareasca echipa peste tot în Anglia, de la Newcastle pana la Norwich sau Southampton. Dar, cel mai important, mă aștept la normalitate și la extazul dat de drumul spre stadion și acei pași pe trepte pana la locul din tribuna.

Cât despre evolutia din teren, la momentul actual Burnley nu are cum sa emită pretenții la orice mai sus de locul 15. O clasare imediat deasupra liniei roșii pare a fi cel mai probabil rezultat al noului sezon, ceea ce noi ca fani ai echipei nu ne-ar supăra absolut deloc. Cum îmi spun mulți prieteni fani Burnley, “We’re just happy to be around!”. Orice loc castigat depinde de succesul campaniei de transferuri, de aici și pronosticurile rezervate ale multora fata de Burnley.

Pentru cei care încă nu s-au definitivat listele de jucători pentru FPL, primele nume de urmărit sunt bineinteles portarul Pope și fundasii. Charlie Taylor, fundasul stanga, este mereu un pericol prin centrele sale și nu e exclus sa obtina cateva assisturi cumulate cu punctele pentru clean sheets. Chris Wood reprezinta o optiune ieftina si de nădejde, neo-zeelandezul marcand minim 10 goluri în fiecare sezon la Burnley. Nu-i mult, dar e munca cinstita. Dwight McNeil merita si el o mentiune, deja o certitudine in primul 11, principala arma tehnica a lui Sean Dyche putand fi o sursa de assisturi și de goluri la preț redus.

Asadar, dragi iubitori de fotbal din Premier League, ne așteaptă un sezon special, cu fanii pregatiti sa își susține echipele pana la ultima ramasita a vocii și să recupereze cele 17 luni pierdute în lockdown. Sa ne bucurăm de fotbal!

Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit,  alătură-te comunității de fani Premier League din România și abonează-te la newsletter-ul nostru, care vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată.