Sunt momente în care lumea stă în loc, unul dintre ele s-a întâmplat astăzi. Regina Elisabeta a II-a a trecut într-o altă lume, lume pe care cu toții o sperăm mai bună.

Relația Reginei Elisabeta cu fotbalul are legături mai puternice decât am crede. Fan al celui mai popular sport din lume, nu și-a arătat niciodată susținerea în public pentru o echipă sau alta, doar zvonuri ce vor fi detaliate mai jos.

Prima imagine cu Regina în lumea fotbalului, pe care orice britanic și-o amintește, este cea din 1966, atunci când tânăra Elisabeta înmâna trofeul Jules Rimet lui Bobby Moore. Cel mai mare moment din istoria fotbalului englez o are, așadar, pe Regină în prim plan. Momentul respectiv a fost reamintit de Majestatea Sa în 2021 atunci când Anglia se pregătea să joace finala europeanului cu Italia. Într-o scrisoare adresată echipei Angliei spera ca momentul 1966 să fie repetat printr-o victorie într-o finală bine meritată de echipa Albionului.

Elisabeta a II-a a avut nenumărate prezențe pe vechiul Wembley cu scopul de a înmâna trofeul FA Cup.

Nenumărate remarci de-a lungul anilor au făcut referire la echipa cu care ține Regina. În 2009 un apropiat a făcut anunțul neoficial cum că Elisabeta este fan al West Ham. După cum ziceam, știrea nu a fost confirmată.

De astăzi, cel mai popular imn al unei naționale de fotbal, “God save the Queen” se va transforma în “God Save the King”!

M-am trezit în lumina ochilor lumii, ies pe o uşa ca să deschid o alta, trăiesc clipa ca să uit trecutul, prefer viitorul ca pe o scuză, încep să număr cuvinte lăsate în paginile scrisorilor mele, iubesc pe cel de lângă mine la fel de mult cum mă iubeşte el, trec şi las de la mine pentru că “aşa e bine”, văd secunde de viaţă pe care doar eu le simt, uit să ridic ochii din albul hârtiei pentru că aici mă simt liber, las creionul să urce în sus şi în jos, aici sunt şi pro sunt şi contra, aici nu sunt român, nu sunt european, sunt om cu bune dar şi cu rele, sunt eu cu mine cu Universul meu. Aici eşti tu, aici e mama, aici e tot ce simt, ce îmi place, aici nu mă deranjează nimeni, aici e totul verde, aici îţi simt buzele roşi şi obrajii calzi, aici plâng fără să mă justific, aici nu mă analizează nimeni, sunt eu şi doar atât; nu dau explicaţii, nu încerc să fiu mai bun, şi nici alţii nu sunt mai buni cu mine, nimeni nu se pretinde a fi prietenul meu, sunt eu într-o lume aproape perfectă. Aici e casa, aici e masa, e plânsul, e râsul, e fericirea mea, aici e mingea, e golul ce m-a făcut să plâng de fericire, aici nu-s prins în offside, aici nu e loc de minciună şi promisiuni, aici e prima noastră ieşire, aici e DA-ul nostru, aici e gânguritul şi suspinul Iubirii noastre. Mă las purtat de gânduri şi văd simţirile mele, e lumea mea, e lumea noastră, sunt tone de vise servite în miez de zi, sunt emoţii întinse pe felia fericirii. Mulţumesc scrisului şi gândului că există un colţ unde sunt eu, aşa cum vreau eu sa fiu!

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată.