Analiză

Bayern eliminată din Champions League. Un an pierdut?

Bayern a fost eliminată aseară din UEFA Champions League, după 1-3 pe teren propriu cu Liverpool. Dincolo de înfrângere și părăsirea competiției, a surprins negativ jocul și atitudinea bavarezilor, lipsa de personalitate și de curaj.

După prima manșă de pe Anfield îl lăudam pe Niko Kovac, pentru felul în care a știut să se închidă și să anihileze punctele tari ale adversarului. În același timp, subliniam faptul că pentru calificare, pe teren propriu, antrenorul lui Bayern va trebui să vină cu ceva în plus.

Lucrul acesta nu s-a întâmplat însă. Aseară, pe Fußball Arena, campioana Germaniei a abordat partida la fel ca pe cea din tur, preferând să nu își expună apărarea lentă la contraatacurile devastatoare ale lui Salah, Mane & co. și să aștepte un moment de virtuozitate individuală din partea jucătorilor din avanposturi. Doar că de data asta planul n-a funcționat. Absența lui Kimmich (provocată de cartonașul galben prostesc luat în tur) a fost resimțită puternic și Liverpool a deschis scorul. Însă Kovac n-a avut un plan B pentru această situație, ba dimpotrivă, a părut că Liverpool își întețește dominarea.

Zeii fotbalului i-au mai oferit lui Bayern o șansă cu acel gol provocat de Gnabry, venit cumva împotriva cursului jocului. Însă Kovac n-a profitat nici de această întorsătură favorabilă de evenimente, pentru că în repriza secundă, deși avea nevoie să înscrie pentru calificare, Bayern a părut mai temătoare și mai fatalistă decât oricând. Practic, Liverpool ”s-a urcat” pe adversara ei, iar trupa lui Kovac a arătat foarte multe similitudini cu unele dintre adversarele sale din Bundesliga, care indiferent de scor stau la cutie, încercând să nu ia multe, conștiente (poate prea conștiente?) că nu au nicio șansă de a schimba soarta partidei.

Niko Kovac a dovedit în această dublă faptul că este un antrenor bun din punct de vedere defensiv, al organizării jocului, al blocării adversarului și al anihilării atuurilor acestuia. Din păcate, din punct de vedere al ideilor ofensive, al inovațiilor care să schimbe soarta unui meci, este mult sub nivelul unei faze eliminatorii a Champions League. Aseară în acest plan al jocului n-a încercat nimic nici calitativ nici cantitativ. Ideile tactice pe faza ofensivă au fost sterpe iar schimbările de efectiv banale și tardive.

Un alt aspect la care tehnicianul lui Bayern a rămas corigent a fost cel al atitudinii imprimate echipei. E greu de înțeles de ce Kovac n-a riscat în ultima dintre cele patru reprize, în condițiile în care avea nevoie să marcheze. Cerbicia cu care se apăra Bayern în preajma propriului careu în repriza secundă la 1-1, mi-a adus aminte de planul lui Victor Pițurcă în deja celebrul meci cu Olanda de la Euro 2008 ”ne apărăm și în ultimul sfert de oră mergem peste ei”. De altfel, bavarezii n-au atacat convingător nici măcar la 1-2, când chiar nu mai era nimic de apărat.

Mă întreb ce se întâmpla dacă aseară ieșea de la pauză un Bayern care să se arunce cu toate forțele asupra adversarului. Mai rău decât să piardă partida, nu avea ce să se întâmple. Ori exact același a fost deznodământul cu tot cu abordarea precaută a lui Kovac.

Evident că nu se poate pune tot acest eșec în cârca lui Kovac. E clar că și din punct de vedere al lotului, Bayern nu mai are nici calitatea și nici cantitatea din ultimii ani. Aseară, în afară de Javi Martinez, niciunul dintre jucătorii bavarezilor n-au arătat ca niște jucători de clasă.

O parte a lotului pare uzată și nu mai poate face diferența la acest nivel (Ribery, Hummels, Neuer chiar și Lewandowski) o altă parte este încă prea lipsită de experiență și mai are nevoie să crească (Sülle, Gnabry, Goretzka) iar o alta nu reușește constant să se ridice la înălțimea unor meciuri cu adevărat mari (Alaba, Thiago, James Rodriguez). În cazul unora, este posibil să fie doar o problemă de formă sau de lipsă de viziune a antrenorului. Cât despre ceilalți, probabil că nu prea mai au ce să ofere Bayernului. Iar aseară au fost expuse brutal cam toate aceste minusuri din lotul lui Kovac.

Și încet-încet ajungem la (poate) cheia acestei situații în care a ajuns campioana Germaniei: binomul Rummenigge / Hoeneß. În condițiile în care încă de anul trecut se vedeau ”semnele timpului” peste câțiva jucători importanți din lot, e greu de înțeles de ce șefii lui Bayern n-au pornit la reconstrucția acestuia încă din vară. Senzația (poate incorectă) e că le-a fost teamă să își asume niște decizii radicale, cum ar fi renunțarea la o serie de jucători care nu mai dădeau randament la acest nivel, preferând ca necesitatea acestor decizii să devină evidentă. În plus, au adus pe bancă și țapul ispășitor perfect, un antrenor ușor de aruncat peste bord, în situația în care corabia rătăcește drumul printre valuri.

Sunt conștient că o reconstrucție din temelii a lotului nu se face peste noapte și e un proces complicat. Trebuie să aduci jucătorii potriviți, unii dintre ei mai mereu nu confirmă și trebuie înlocuiți, situația din vestiar devine tensionată, durează mult timp până ce toate implanturile încep să formeze o echipă care să funcționeze în teren și să aibă armonie în afara lui. Iar pentru tot acest proces cred că e nevoie de un antrenor nu doar priceput în construirea de echipe dar și unul charismatic, care să inspire, să aduce echipa în jurul său și să fie magnetul care adună în jurul său toate energiile necontrolate ale unui club. Dacă vreți, cam ce este Jürgen Klopp la Liverpool.

Rummenigge și  Hoeneß au gândit însă altfel, au preferat un funcționar care a gestionat birocratic atât vestiarul cât și jocul lui Bayern. Și astfel Bayern a pierdut un an, chiar dacă se va întâmpla să câștige titlul; pentru că se va afla în aceeași situație din vara trecută dar cu simptome agravate: cu un lot care necesită multe plombe, cu un joc fără personalitate și cu un mare gol pe banca tehnică.

Surse foto: berliner-zeitung.de, sport.de, tech2.org, t-online.de

Dacă îți place ce citești pe Tackle.ro, ne găsești și pe Facebook, Instagram, Twitter, Youtube și Soundcloud

Tags

Giuliano Junc

Arădean fiind am copilărit pe stadionul UTA-ei unde am învățat cu adevărat ce însemnă fotbalul. Sunt fan al fotbalului german și suporter 1.FC Köln. După ani de zile în care urmăresc tot ce mișcă în această zonă îndrăznesc să cred că am ce transmite astfel încât poate și alții să descopere farmecul fotbalului teuton. Mărturisesc și o simpatie ”externă” pentru Arsenal FC.

Citește și

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close