„Valoarea” fotbalului românesc

Săptămânile trecute sunt greu de digerat pentru fanii echipei naționale. Trei înfrângeri la rând, eliminarea din cursa pentru campionatul european unde am fi jucat pe teren propriu, căderea în a treia urnă valorică pentru tragerea la sorți a grupelor de calificare la mondial și în general un prăpăstios sentiment bacovian la gândul că sportivii noștri de fapt nu au valoare.

Legi nescrise

Înainte să ne afundăm adânc în eternele noastre complexe de inferioritate națională, aș dori să expun o poveste interesantă relatată în presă relativ recent. În iarna anului 2008, actualul selecționer al echipei naționale era la un pas să fie transferat de echipa ce avea să devină campioană europeană un an jumate mai târziu. Marele Mourinho îl dorea atunci pe Rădoi la Inter Milano. Impresarul lui Rădoi de atunci a povestit ce s-a întâmplat de fapt, de căpitanul Stelei nu a ajuns să joace în Italia. Toată presa din acea vreme dădea ca sigur transferul românului, inclusiv George Becali ne asigura în direct la televiziune că transferul este rezolvat. Mourinho însuși a venit la București să îl cunoască pe Rădoi și să negocieze transferul!

Și după toată această vâlvă creată în jurul acestui transfer, totul a picat. Însă detaliul cel mai important este motivul pentru care a picat transferul. Conform spuselor impresarului, Inter înaintase o ofertă Stelei pe care patronul o acceptase, era vorba de 15 milioane de euro. Însă când reprezentanții lui Inter au ajuns la București au spus că nu pot să ofere suma discutată inițial pentru că, atenție, existau plafoane pentru sumele care pot fi plătite către campionatele din Estul Europei! A fost considerată a fi o sumă prea mare pentru a fi plătită pentru un jucător defensiv din România și ar fi oferit posibilitatea pieței de fotbaliști din România să se dezvolte prea mult! Nu știu dacă cei mai mulți din noi înțelegem cât de grav este acest detaliu și ce implică la scară largă și pe termen lung asemenea legi nescrise. Foarte interesant de știut ar fi și, mai exact, cine stabilește aceste legi nescrise?

În Roma antică exista o diviziune clară între două pături sociale: plebea și patricienii. Patricienii se considerau urmașii direcți ai lui Eneas și superiori celorlalte familii din oraș. De aceea patricienii s-au și înțeles între ei să nu amestece sângele lor nobil cu cel al plebei, interzicând căsătoriile cu aceștia. Însă cum pe vremea aceea nu existau încă legi scrise, deși plebeienii bănuiau sau chiar au auzit aceste legi, poate refuzau să creadă că e adevărat sau poate doar sperau că e o minciună, însă cert este că un conflict nu a izbucnit decât în momentul în care au fost scrise cele 12 table de legi, prima formă de lege romană. Indignarea a fost atât de mare încât a generat o revoltă ce s-a întins pe mai multe decenii și a ajuns să echilibreze societatea romană. Plebea a realizat în momentul în care acele legi le-au fost prezentate că motivul pentru care nu avansează în societate nu are legătură cu valoarea lor intrinsecă, ci cu limitarea intenționată și abuzivă care le este impusă de patricieni.

Habotnicii zeului transfermarkt

Revenind la problema valorii intrinseci a sportivilor noștri, am următorul lucru de spus: dacă ne plângem de milă și ne declarăm slabi, am pierdut din start. „Valoarea” jucătorilor în bani este un concept foarte dăunător fotbalului modern pentru că îl face pe un fotbalist, spre exemplu unul român, să se simtă infim. Și nu pentru că ar fi mai puțin valoros decât englezul sau spaniolul ci pentru că cei care stabilesc valorile fotbaliștilor ne jefuiesc pe față și noi nici nu ne dăm seama. Valorile reale ale fotbaliștilor din Est și din Vest nu sunt foarte diferite înainte ca aceștia să intre în contact cu scena principală unde sunt lansați de diferiți impresari / mari echipe către faimă și glorie.

Ca dovadă pentru această afirmație prezint performanța frumoasă a naționalei de tineret de anul trecut. Atunci când educația fotbalistică este corectă și există proiecte bune, fotbalul creează valori sportive. Însă sistemul de „valori” de tipul „transfermarkt”, rețeaua de impresari și efectul de halo ne fac pe noi, cei săraci și neinițiați în sistemul, aș putea spune chiar mafiot, al transferurilor, să ne credem și proști, și netalentați.

Ca notă explicativă, efectul de halo vine din psihologie și susține faptul că mintea umană, atunci când identifică la o persoană o calitate pozitivă, tinde să atribuie acelei persoane și alte calități (adesea fără legătură cu acea calitate observată). Este un efect care ne influențează percepția celor din jurul nostru și în special ne face să credem că oamenii bogați, spre exemplu, pentru că sunt bogați, sunt și mai talentați, mai buni, mai merituoși etc.

Când cineva decide că Tammy Abraham valorează 40 milioane de euro la 23 de ani, iar Florinel Coman la 22 de ani doar 5 milioane de euro, atunci Florinel o să se simtă mic deși l-a învins pe Tammy în meciul direct. Până și portarul Henderson, pe care l-a făcut de râs, valorează 20 milioane de euro… În calificările pentru campionatul european de tineret de anul trecut am eliminat Portugalia învingându-i cu 2-1 la ei acasă. La ei în atac juca nimeni altul decât Joao Felix, inclus în echipa celor mai scumpe transferuri din istorie – 126 milioane de euro! Vi se pare normal? Sau corect? Sau legal?

Dacă am analiza mai atent de unde vin aceste cifre, ne vom da seama că sunt de fapt o iluzie. Iar când un impresar vine și ne spune clar că cei din Vest nu pot accepta să plătească o anumită sumă către noi de teama ridicării pieței noastre de jucători deși ei ar fi dorit să plătească acei bani dacă jucătorul respectiv nu ar fi venit din Est, iar noi ignorăm asta și sperăm, ca plebea, că nu e adevărat sau, mai rău, acceptăm că piața noastră nu merită mai mult sau că „e normal să fie așa, ei sunt italieni, noi suntem români”, cred că e clar unde e problema.

Și ați putea spune că dacă totul ar fi o iluzie, atunci când jucătorii intră pe teren ar trebui să se vadă că și noi avem valoare. Însă nu este chiar așa. Mentalul joacă un rol esențial în valoarea unui jucător. Fanii jocului Football Manager înțeleg asta într-un mod mai concret. Și ce ar trebui să mai înțelegem este că sistemul actual nu face decât ca prăpastia dintre mentalul românului și al occidentalului să se lărgească.

Demisia lui Rădoi?

Despre coșmarul din ultimelor meciuri ale naționalei, consider că trebuie să privim cu alți ochi ce s-a întâmplat decât cu ochi critici la adresa valorii personajelor implicate de partea noastră. Rădoi este un selecționer curajos, un adevărat luptător, cum l-a numit chiar Mourinho, iar naționala joacă ofensiv. Avem curaj și nu am mai avut demult. Dacă și el ajunge să demisioneze, mi-e teamă că suntem condamnați la mediocritate, o mediocritate care pare să ne convină atât timp cât ne mai calificăm la câte un european din opt în opt ani, unde mai mult ne apărăm și nu ne facem de râs în nici un meci cum ne-am făcut cu Norvegia.

Da, meciul cu Norvegia a fost groaznic de urmărit. În articolul despre meciul cu Islanda am vorbit de efectul presiunii asupra întregului lot, inclusiv antrenorul. Atunci când știi că ești evaluat de un site nemțesc cu întreg lotul la 56 de milioane de euro, iar doar unul dintre atacanții adverși valorează de unul singur 80 de milioane de euro, și nu ai nici experiență, echipa fiind în perioada de reconstrucție, te întrebi desigur dacă nu cumva chiar ești lipsit de valoare, te îndoiești că ai putea câștiga meciul și pierzi înainte să intri pe teren. Rădoi tocmai împotriva acestui tip de gândire luptă, aduce un alt tip de atitudine și eu consider că suntem pe drumul cel bun cu el pe termen lung.

Tocmai de aceea cred că a și criticat echipa atât de dur după meci, spunând că se gândește cum să limiteze scorul cu Austria. Poate a fost o greșeală să spună asta, dar adevărul este că cel mai bun meci al săptămânii l-am făcut cu Austria și am fi meritat mai mult, poate chiar victoria. Dar urmele presiunii s-au văzut încă la jucătorii noștri din atac, care făceau de multe ori gafe tehnice de curtea școlii. Este clar că un jucător profesionist de acest nivel nu se poate considera că face acele greșeli cu mingea din cauza lipsei calității tehnice, ci tocmai din cauză că mental nu este într-o stare optimă performanței.

Rădoi este capabil să ne ducă acolo unde ne dorim, însă schimbarea mentalității unei echipe naționale obișnuite cu altceva nu va fi ușoară, mai ales că jucătorii cu experiență sunt în cazul de față și problemele cele mai mari. Am scris în ultimul articol de Tătărușanu și Chiricheș, că m-aș bucura să nu îi mai văd la echipă. Degeaba sunt valoroși dacă le strică avântul și mentalitatea tinerilor. Când după marea performanță de la tineret, Contra a încercat să aducă mulți tineri la echipa mare, ei doi au comentat cel mai sonor împotriva tinerilor intrând în conflict cu ei. Așa reacționează liderii naționalei? Ăsta e comportament de presupuși căpitani de echipă?

Să ne imaginăm cum ar fi reacționat Hagi sau Popescu la o asemenea întinerire de lot, la venirea unor jucători ambițioși să le ia locul. Sunt sigur că s-ar fi bucurat și poate amuzat un pic de naivitatea lor, dar i-ar fi ajutat și în nici un caz nu ar fi generat un conflict. Însă asta înseamnă și să ai valoare și să nu îți fie teamă că niște puști vin și demonstrează că sunt posibile lucruri pe care tu nu le-ai realizat niciodată și ai găsit tot felul de scuze pentru acele nerealizări. Iar ei, tineri și neliniștiți, vin și îți destramă toate scuzele găsite de tine în cariera ta la echipa națională și îți demonstrează că se poate.

Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit,  alătură-te comunității de fani Premier League din România. Newsletter-ul nostru vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp.

Show CommentsClose Comments

Leave a comment