Germania – România 2-1: Buni dar lipsiți de inspirație

În preliminariile Cupei Mondiale din Qatar de anul viitor, cedăm la limită în fața Germaniei, deși avem din nou în finalul meciului ocazia să egalăm, ca și la București.

Surpriza tactică a lui Rădoi

Primul său an în fruntea echipei noastre naționale ne-a arătat un Mirel Rădoi vizionar, dar încăpățânat cu o formulă ofensivă lipsită de flexibilitate, indiferent de situație sau adversar. Asta le-a dat cu siguranță bătăi de cap nemților atunci când au pregătit tactic meciul, încercând să ghicească intențiile selecționerului nostru. Și-au adus probabil aminte și de cum am încercat noi să atacăm în prima întâlnire. Hansi Flick și elevii săi s-au văzut surprinși de felul în care România a închis spațiile și de formula ultra defensivă folosită de Rădoi. Germania a părut de la început că se adaptează unei situații neașteptate și Rădoi merită felicitat pentru felul în care a jucat echipa într-o formulă și cu o tactică nefamiliară.

Meciul a început cu faze la ambele porți, dar în mod surprinzător ai noștri erau cei care păreau să taie mai vertical prin apărarea adversă. Asta până în minutul 5 când Andrei Burcă se apropie riscant de Timo Werner și arbitrul arată punctul cu var. Norocul nostru a fost că de data asta am avut parte de arbitraj video, iar penalty-ul a fost anulat. Momentul acesta pare că l-a inspirat pe Ianis Hagi, care a arătat că nu se lasă intimidat de fundașul central al campioanei Europei, Chelsea, Antonio Rüdiger, care probabil că nu îl va uita prea curând pe urmașul regelui. Jucătorul nostru i-a trecut subtil mingea printre picioare, după care l-a executat și pe Marc-Andre ter Stegen pentru 0-1.

Dincolo de nivelul tactic foarte bun al echipei noastre, un lucru a impresionat poate și mai tare. Mă refer aici la siguranța pe care au arătat-o jucătorii noștri, de poziționarea lor foarte bună, datorită căreia reușeam de multe ori să le dejucăm schemele ofensive ale nemților și determinarea cu care interveneam și puneam piciorul la intercepții. Nu am mai văzut acea apărare nesigură prin care și adversari mediocri treceau ca prin brânză. Am spus după turneul de tineret din 2019 că fundașii noștri au nevoie de experiență pentru a realiza ce valoare au și i-am văzut astăzi pe Adrian Rus sau pe Cristi Manea cât de sigur interveneau. Burcă și Andrei Rațiu au fost și ei suverani în apărare în prima repriză și progresul general este evident. De aceea mă aștept să vedem luni în fața Armeniei o echipă care recâștigă încrederea suporterului român.

Pe lângă siguranța și disciplina din defensivă, lucruri evidențiate chiar și de comentatorii televiziunii germane, am văzut și jucători de atac pe care ne putem baza. Ianis Hagi a avut mai multe momente de inspirație, iar Valentin Mihăilă reușea cu o dezinvoltură deosebită să controleze mingea în fața nemților, săltând-o cu iscusință peste picioarele adversarilor în situații tensionate. Răzvan Marin și Nicolae Stanciu s-au prezentat foarte bine la centru, și dacă nu am fi avut un minus uriaș în vârful nostru de atac, poate că am fi putut obține mult mai mult de la acest meci.

Teama de repriza a doua

Pe vremea lui Cosmin Contra, România începea prost și termina bine. Cu Mirel Rădoi, datorită jocului intens în atac, repriza a doua a fost deobicei caracterizată de o cădere fizică a echipei, mai ales cu adversari foarte puternici, unde pentru a încerca să atacăm, trebuia să alergăm mult între terenul lor și al nostru. După o primă repriză în care presam sus, țineam linia de fund cât mai departe de poartă, principala teamă era față de repriza a doua și o eventuală cădere fizică. Teama s-a adeverit parțial, mai ales datorită presingului intens care a provocat de multe ori recuperări în poziții bune ale echipei noastre.

Prețul l-am plătit la startul reprizei secunde, când Andrei Burcă a cedat fizic și a trebuit să părăsească terenul accidentat. Dinamica intensă a liniei noastre defensive a fost poate prea mult pentru fundașul lui CFR Cluj. Coincidență sau nu, am luat gol imediat după ce acesta a părăsit terenul. 1-1. Deși pare să aibe legătură cu Burcă, golul nemților s-ar putea să fi venit dintr-o alegere pe care a facut-o Rădoi în tactica din defensivă. La mai multe faze s-a putut observa cum ai noștri preferau să îi lase pe nemți să tragă de la distanță, decât să facă un tackle riscant și să fie depășiți. Este adevărat că echipa nemților nu a conținut jucători care trag extrem de periculos de la distanță și riscul lui Rădoi a părut unul bine calculat. Ghinionul a fost șutul prins de Serge Gnabry în minutul 52.

După acest gol Germania a continuat să domine teritorial meciul, dar nu a reușit să ne învingă apărarea decât după o lovitură de colț după care Rădoi are dreptate să fie foarte supărat că am primit gol. Andrei Ivan, nou intrat pe teren, striga la apărători să îl țină pe Thomas Müller în marcaj, anticipând scăparea acestuia către o zonă periculoasă a careului nostru. Campionul mondial din 2014 și-a arătat clasa și a adus Germania în avantaj într-un moment târziu al meciului. 2-1, minutul 81. Întrebarea este de ce Andrei Ivan nu s-a dus chiar el să blocheze mingea din drumul ei către legenda din atacul german, în loc să strige la alții să o facă.

Înainte de acest gol, însă, trebuie menționate și alte două situații foarte bune de a marca în care s-a aflat George Pușcaș, o dată la o centrare de pe banda stângă la care a ajuns cu întârziere și o dată la o minge în marginea careului la care a văzut bine poarta, dar șutul a fost complet ratat. Nici după golul de 2-1 al nemților nu am dus lipsă de situații bune, Andrei Rațiu fiind găsit bine în careu de unde a încercat să trimită o centrare puternică pe jos în fața porții, centrare respinsă din păcate de nemți, meciul terminându-se astfel cu victoria lor.

De ce nu mai joacă Pușcaș fotbal?

Problema vârfului de atac la echipa națională este una foarte mare și Rădoi nu pare să găsească soluția potrivită. Dacă Denis Alibec a fost în sfârșit lăsat acasă, George Pușcaș nu arată că ar fi mai potrivit sau mai sigur pe el acolo, în față. La fel ca Alibec, și Pușcaș strica toate fazele de atac în care mingea ajungea la el. O singură dată a reușit să țină de minge prin luptă cu adversarul și să se pună într-o poziție bună, poziție din care putea atât să tragă puternic la poartă, cât și să îi deschidă unghiul lui Hagi într-o poziție ideală. A ales să tragă anemic și nehotărât.

În această situație nu putem să nu ne întrebăm ce s-a întâmplat cu promițătorul nostru vârf de atac, care nu demult presăra nesiguranță în rândurile defensive ale echipei de tineret a nemților. Siguranța de sine cu care aborda meciurile s-a stins încet dar sigur, el ajungând acum să fie o epavă a jucătorului de acum doi ani. Jocul său arată o problemă mentală gravă, nefiind în stare, în mod aproape inexplicabil, să pună un picior ferm pe minge, să dea o pasă sigură sau un șut năpraznic. Este un jucător cu potențial uriaș, dar care a ales groaznic de prost să se transfere în Championship. Experiența din liga a 2-a din Anglia l-a pus la pământ din punct de vedere mental, și chiar și fizic. Frustrarea sa se vede din gesturile de pe teren – am văzut eliminarea cu Armenia sau felul în care a luat cartonaș galben în acest meci. Jucător cu trăsături latine evidente, educat în fotbalul tacticizat italian, s-a lăsat cufundat în ligi inferioare britanice care nu au nici legătură cu fotbalul practicat de echipele noastre naționale, dar nici cu ce era obișnuit de la Inter Milano. Nu m-aș mira să fie și depresiv acolo, la Reading. Așteptăm să revină la un club care i se potrivește, dar până atunci nu cred că ar mai trebui convocat. Poate o soluție va deveni Adrian Petre, care făcea și el senzație la tineret, iar acum a intrat pe mâna lui Gică Hagi, expertul în revitalizarea talentelor native.

Arătăm de Mondial?

Deși am pierdut meciul cu Germania, jocul a fost unul bun. Echipa arată că o pregătire fizică mai bună și o inspirație mai mare în anumite momente ne pot aduce rezultate mari cu adversari puternici. Tinerii jucători în care ne punem atâtea speranțe progresează vizibil și în câțiva ani am putea începe o nouă serie de calificări la turnee finale. Cu puțin noroc și inspirație, poate chiar de anul viitor, în Qatar. De la an la an pare că tot mai mulți tineri de perspectivă ne dau speranțe când privim în viitor. Să ne amintim de Louis Munteanu, „faraonul” lui Gică Hagi ajuns la Fiorentina, unde a marcat 10 goluri la echipa de tineret, Ionuț Radu, care, deși e rezervă la Inter Milano, rămâne cel mai valoros portar român și mă întreb în continuare de ce nu este titular la echipa națională. Sau de noua senzație de 15 ani de la Farul Constanța (fosta Viitorul) Enes Sali, care a doborât recordul de cel mai tânăr marcator din istoria campionatului național, puternicul fundaș central educat de marii campioni Bonucci și Chiellini la Juventus, Radu Drăgușin, și mulți alții. Talent și speranță avem. Cu răbdare și rațiune vom ajunge din nou printre cei puternici.

Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit, alătură-te comunității de fani Premier League din România pe Facebook, abonează-te la newsletter-ul nostru, care vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp, și urmărește-ne pe Facebook, Instagram, YouTube și Discord.