Preview Liga Campionilor: Paladinii Realului vs. Balaurul Haaland

Ultima etapă înainte de finală o întâmpinăm cu un nou articol de preview pentru Liga Campionilor. Orașul Milano își decide finalista în prima zi, pentru ca miercuri să ne scăldăm privirile cu un duel șoc. Real Madrid merge din nou în Anglia unde speră să obțină biletele pentru finală. Am avut niște partide tur extrem de interesante și discutate, dar cred că partidele retur vor fi cu adevărat cireașa de pe tort a sezonului de până acum.

Inter Milan – AC Milan (marți, ora 22:00, tur 2-0)

Maturizarea lui Inzaghi

De când a ajuns la Inter, Simone Inzaghi rareori a reușit să emane autoritate. Părea un antrenor care ține mult la proiectul său. Dar nu unul care poate inspira foarte multe. Între timp parcă Inzaghi a reușit să parcurgă drumul inițiatic de care avea nevoie pentru maturizare. După câțiva ani la Lazio în care a fost întotdeauna acolo sus, dar la limita dintre mediocritate și măreție, Inzaghi a preluat Interul înainte să se afirme cu adevărat în lumea fotbalului.

Perioada de la echipa lazială ne-a arătat că nu este genul de antrenor care explodează imediat ce își începe cariera. Nu a fost nici un Guardiola, nici un Zidane. Dar timpul și experiența l-au ajutat. Ce a fost foarte important în acest proces inițiatic, a fost și mediul de la Inter. Din fericire pentru el, Inzaghi a nimerit într-un club condus într-un mod foarte sănătos. Conjunctura l-a ajutat. Interul a avut probleme financiare și, după Antonio Conte, nu și-a permis un antrenor vedetă. Steven Zhang a văzut ceva în Simone Inzaghi și se pare că a avut dreptate.

După doar doi ani în noua sa familie, Inzaghi a început să înșire adversarii de calibru pe care i-a învins. Și aici nici nu îl număr pe Stefano Pioli, care nu a demonstrat nimic măreț în cariera lui de până acum. Un titlu cu AC Milan nu te face măreț. Mai ales dacă în anul imediat următor nu reușești să te clasezi nici în primele patru. Dar să ne întoarcem la Inzaghi. Acesta a reușit niște partide cu adevărat deosebite în acest sezon. Au existat momente grele în primăvară, dar echipa și-a revenit. Iar asta nu se întâmplă deobicei dacă antrenorul nu știe să își inspire jucătorii.

Înțelepciunea asiatică vs. capitalismul american

Duelul acesta dintre Inter și AC Milan pare a fi un duel 100% italian. Din păcate nu este chiar așa. Conducerile celor două cluburi provin din filozofii existențiale diametral opuse. Pe de o parte avem un Steven Zhang care provine din cultura asiatică. O cultură care impresionează în general prin niște valori mentale foarte bine definite. Că vorbim despre asiatici dintr-un sistem capitalist, cum sunt japonezii, sau dintr-un sistem comunist, cum sunt chinezii, aceștia și-au păstrat o identitate foarte veche bazată pe o înțelepciune renumită.

Dacă ne uităm la Inter, Steven Zhang stăpânește foarte bine calitățile de lider și conduce bazându-se pe valori universale. Nu pretinde a cunoaște cum funcționează fotbalul și dă frâu liber conducătorilor de sub el. Lasă identitatea forbalistică a clubului, dar și identitatea lui italiană, neatinse.

Interul a înregistrat un progres încet, dar sigur, reușind chiar să depășească cu succes momente foarte dificile. Dacă vrem să comparăm cu ce s-a întâmplat la AC Milan, realitățile sunt diametral opuse. Rossoneri se chinuie de ceva vreme să atingă măreția. Anul trecut s-au încununat campioni ai Italiei. Anul acesta au ajuns în semifinalele Ligii. Probabil nu vor ajunge mai departe și este foarte probabil că vor rata și locul patru în Italia. Succesele par mai degrabă meteorice decât progresive. Generate de contexte, mai degrabă decât de un plan bine pus la punct.

Liderul suprem al acestui club este Gerry Cardinale. Americanul nu vede în clubul italian decât o investiție care trebuie să îi aducă profit. Zhang vede o societate, un grup de oameni, o familie. Comportamentul celor doi patroni este de asemenea opus. Zhang înțelege că pentru el este o responsabilitate să conducă un asemenea club, nu un privilegiu personal menit să îi aducă profit. Profitul vine de la sine când aduci un plus de valoare în viața unui grup de oameni. Acest lucru este deseori neînțeles de americani. Zhang este un lider, pe când Cardinale un șef.

Rafa Leao salvatorul?

Toată lumea vorbește despre revenirea brazilianului ca de anunțarea unei remontade pentru AC Milan. Leao este un mare talent și un jucător care are un viitor strălucit. Probabil că nu la AC Milan însă. Am scris cu mult timp în urmă un articol despre importanța managerului în succesul unei echipe. Mai ales când vine vorba de Liga Campionilor. Nu trebuie decât să ne uităm la Leo Messi și Cristiano Ronaldo. Acești doi giganți ai ultimelor decenii au cucerit marele trofeu doar cu giganți pe bancă. Sir Alex Ferguson, Pep Guardiola, Carlo Ancelotti, Luis Enrique, Zinedine Zidane.

Rafa Leao nu va urca pe culmi mărețe în Europa alături de Stefano Pioli. Influențele pozitive din vestiarul rossonerilor vin mai degrabă de la jucători pe marginea retragerii. Zlatan Ibrahimovic sau Olivier Giroud aduc mult mai mult echipei decât tehnicianul italian. Acești uriași sunt aici datorită numelui și a ce înseamnă AC Milan în istoria fotbalului. Dar asta nu va fi de ajuns nici măcar să o întoarcă pe Inter. De aceea merg pe o calificare fără prea mari emoții a nerazzurilor.

Manchester City – Real Madrid (miercuri, ora 22:00, în tur 1-1)

Elemente de mitologie

Partida de pe Santiago Bernabeu a fost una de povestit nepoților. City, eterna favorită la trofeu venea întărită din acest sezon și de un jucător care parcă a fost creat pe calculator și generat într-un laborator după chipul și asemănarea lui Thor. Blond ca un înger și urât ca un monstru. Creatura mitologică pe care și-a adăugat-o Pep Guardiola în colecție venea în casa regilor. Regii din Madrid, campionii de 14 ori în competiția regină, urmau să înfrunte acest balaur. Acest balaur care dă fiori întregii planete numai când îi este rostit numele. Un prădător agil care nu iartă greșeala adversarului și lovește fatal cu fiecare ocazie.

Trupele regale spaniole, niște cavaleri falnici pe cai albi, împodobiți cu fire subtile de aur, ale căror nume sunt rostite de toată suflarea spaniolă cu fală și patos: Vinicius Junior.. Luka Modric.. Toni Kroos.. Thibaut Courtois.. Karim Benzema.. Rodrygo.. Acești cavaleri roiali cu aură de Paladini, parcă ne oferă imaginea legendarilor 12 ai lui Charlemagne. Tot Madridul aștepta acest duel cu o anticipație deosebită.  Clubul construit de Guardiola în Manchester, înzestrat cu cel mai bun atacant al lumii, părea invincibil. Abia deveniți favoriți la titlu în Anglia după clacajul echipei lui Mikel Arteta, inspirau teamă.

Așadar povestea este a bătăliei epice dintre trupa vikingilor în frunte cu balaurul Erling Haaland și regii iberici și a lor armată de Paladini.

Ca o scurtă notă de istorie, Paladinii au fost pentru prima dată menționați în istorie în contextul gărzii apropiate împăratului franco-roman Charlemagne din secolele VIII-IX. Această gardă era formată din cei mai virtuoși cavaleri ai armatei regale. Noțiunea de Paladin a fost mai apoi folosită tot pentru a face referire la o trupă militară restrânsă menită să protejeze conducători/regi/împărați. Real Madrid este și ea trupa modernă care își apără regele.

Spectacolul din teren

Încleștarea campionilor Europei cu trupele lui Guardiola a luat dimensiuni epice. Albaștrii nu au fost superiori în nici un moment și din nici un punct de vedere trupelor regale spaniole. Lăsați liberi să se exprime, elevii lui Ancelotti au ieșit în evidență în momentele în care jocul s-a deschis. Manchester City a dominat posesia în startul partidei și a creat câteva semi-ocazii de gol. Real a lovit puternic pe contra-atac și a marcat un gol superb prin Vinicius Junior. Întreaga fază a golului este demnă de genericul competiției. Pe întreaga durată a partidei Real a arătat a campioană. Paladinii lui Ancelotti au mânuit mingea cu o virtuozitate și o dezinvoltură ieșite din comun. Iar teama celor de la City a fost evidentă în multe momente, fiind nevoiți să facă multe faulturi în preajma careului.

Odată ce jocul s-a deschis și Real a început să surprindă atacând fără reținere, Manchester City s-a trezit într-o situație neconfortabilă. Culmea este că tocmai această situație și această dominare a spaniolilor l-a scos din sărite pe Kevin de Bruyne până la punctul la care a putut să își folosească această energie negativă adunată. Frustrarea pe care a acumulat-o a fost eliberată într-un șut violent care nu prea înțeleg cum de nu a rupt plasa porții lui Courtois. În liniștea generată pe arena de luptă din capitala regilor, se auzea doar răgnetul eliberator al lui Kevin. În rest însă City a cam fost ținută la respect de Real. O spun fără menajamente că egalarea nu a fost meritată, iar rezultatul final injust.

Balaurul norvegian a fost inexistent în acest duel epic. Povestea îmblânzirii dragonului este simplă. Făt-Frumos i-a dat jăratic lui Antonio Rüdiger, iar acesta s-a transformat într-un cal mare și puternic care i-a aplicat un tratament de ”man-handling” lui Haaland. Tratament asemănător celui pe care Haaland este obișnuit să îl aplice adversarilor. După vorba românească ”ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”.

Bătălia din Anglia

Meciul retur este deschis oricărui rezultat. Superioritatea lui Real Madrid din tur, nu este necesar să se repete și pe teritoriul britanicilor. Deși este adevărat că Real a devenit o expertă în a elimina reprezentantele din Insulă. Jürgen Klopp spunea că ceea ce este extrem de terifiant în legătură cu Real este modul în care nu se pierd cu firea în nici un moment. Acest lucru este înspăimântător. Iar configurația de personal a echipei madrilene nu este cu mult schimbată. Misiunea celor de la City va fi una foarte dificilă.

O posibilă portiță pentru elevii lui Guardiola ar putea fi modul de viață al echipei madrilene. În meciul tur, era foarte amuzant de urmărit cum comentatorii se mirau nevoie mare că de ce a schimbat Ancelotti tactica. De ce a deschis jocul și s-a expus riscurilor? Ei bine, nu el a făcut-o. Ce nu au înțeles domnii comentatori este că Real nu are un joc rigid, ei simt jocul. Dacă se simt stăpâni pe joc, vor ataca și vor profita. Se vor bucura de fotbal. Și ce bucurie ne-au adus și ochilor noștri prin jocul prestat. Este totuși o plăcere să vezi o echipă cu un nivel de virtuozitate atât de mare.

City ar putea însă profita în mod pragmatic de această dezinvoltură a spaniolilor. Dar atenție, nu este vorba de naivitate aici din partea spaniolilor. Ei au atins un nivel de joc atât de înalt, încât în majoritatea cazurilor controlează jocul fără cusur oferind un spectacol inimaginabil. Și asta cu orice adversar. Liverpool au simțit-o pe pielea lor. Întrebați-l pe Jamie Carragher, care nu știu dacă a reușit să înghită în cele din urmă mâncarea ce i se oprise în gât la golul de 2-5 de pe Anfield.

Duelul culturilor v2

În final aș vrea să menționez și gestul făcut de tatăl lui Erling Haaland, Alfi Inge Haaland, în tribunele stadionului din Madrid. După ce City egalase, acesta a aruncat cu mâncare în public și a luat în batjocură fanii albilor. Aici iese puternic în evidență tensiunea luptei dintre cele două culturi europene principale. Anglo-saxonii pe de o parte și latinii de cealaltă. În asemena dueluri ies la iveală sentimentele pe care membrii celor două culturi le au față de adversari. Este același sentiment care a generat răgnetul lui de Bruyne. ”Englezii” simțeau un fior rece al unei noi înfrângeri în fața culturii latine, față de care au atât de puțin respect.

Urmează un meci cu o încărcătură și o însemnătate uriașe. Chiar dacă finala nu va fi o formalitate pentru nici una din cele două echipe, mulți consideră câștigătoarea acestui duel favorită la trofeu. După partida din tur consider că Real Madrid merită calificarea. De partea Realului există și un personaj legendar, pe care nu pot să nu îl menționez. Este vorba de Luka Modric, care la 37 de ani nu îmi venea să cred ce ruperi de ritm și sprinturi reușea. Acest om a câștigat Liga de 5 ori! Și ar mai avea nevoie de una ca să îl egaleze pe legendarul Francisco Gento, cel mai titrat jucător din istoria competiției.

Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit,  alătură-te comunității de fani Premier League din România pe Facebook, abonează-te la newsletter-ul nostru, care vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp, și urmărește-ne pe Facebook, Instagram, YouTube și Discord.