Analiză

Blitzkrieg în Der Klassiker! 5 explicații pentru victoria lui Bayern

Bayern a zdrobit Borussia! Bavarezii continuă să facă din Der Klassiker un antrenament cu public la meciurile de pe teren propriu. După 6-0 în primăvara anului trecut, sâmbătă am consemnat victoria lui Bayern, cu 5-0. Dacă anul trecut rezultatul era cumva de anticipat, Borussia fiind o echipă cu mari probleme, acum scorul chiar surprinde, pentru că galben-negrii au venit pe Allianz Arena din postura de lideri ai clasamentului dar au plecat umiliți. Cum de s-a putut întâmpla așa ceva? Cum de la cel mai slab sezon al Bayernului și la (aparent) cel mai bun al Borussiei din ultimul cincinal, am putut asista la un asemenea ”măcel”? Câteva explicații în rândurile care urmează:

1. Niko Kovac a pregătit excelent meciul!

Antrenorul croat e, cel puțin pentru mine personal, o adevărată enigmă. Pentru perioade prelungite de timp pare un tehnician copleșit de anvergura locului său de muncă, pentru ca din când în când să dea dovadă de sclipiri de genialitate. Așa a fost în turul dublei cu Liverpool, așa a fost și acum în Der Klassiker.

În primul rând Kovac nu s-a temut să schimbe echipa și să surprindă prin ajustări la abordarea tactică. Toată presa germană a anticipat un mijloc cu Thiago, James Rodrigues și Goretzka. Antrenorul lui Bayern însă a avut altceva în minte. L-a așezat pe Javi Martinez în fața apărării și pe Thomas Müller în spatele lui Lewandowski. A obținut în acest fel combativitate și agresivitate crescută la mijlocul terenului plus foc continuu în careul advers. În plus, degrevat de sarcina de a construi din zona clasică a unui număr 6, Thiago Alcantara a avut parte de libertatea necesară pentru a fi permanent oriunde era nevoie de un plus de tehnicitate, de o îmblânzire a jocului sau de o pasă filtrantă.

O altă reușită a lui Kovac în ceea ce privește abordarea meciului e faptul că a apelat la ADN-ul lui Bayern. Spre deosebire de returul cu Liverpool, când și-a închis echipa în niște chingi tactice precaute și artificiale, sâmbătă Kovac a lăsat Bayernul să fie acel Bayern din perioadele cu Heynckes și Guardiola. Monstrul bavarez a redevenit echipa care în meciurile importante, mai ales pe teren propriu, se urcă rapid și violent peste adversar; fără construcție prelungită, cu mingea direcționată rapid spre și în careu, provocând dueluri fizice pe care le poate câștiga grație calităților fizice ale oamenilor din față și mai ales punând presiune fază de fază pe defensiva oaspeților.

2. Imobilitatea lui Lucien Favre…

Antrenorul Borussiei are o mare problemă în acest sezon. De la începutul lui 2019 echipa sa macină în gol, câștigă chinuit, pierde meciuri după prestații uneori lamentabile iar elvețianul pare incapabil să intervină în timpul meciurilor și de asemenea mult prea încăpățânat în ceea ce privește modulul tactic. Practic din august Borussia Dortmund joacă în aceeași așezare, cu aceiași jucători rotiți pe aceleași posturi. Practic orice antrenor mediocru e capabil în acest moment să pregătească eficient un meci împotriva Borussiei pentru că e o echipă fără surprize.

Falimentul acestei abordări s-a văzut la acel 0-3 de pe Wembley cu Tottenham dar mai ales sâmbătă seara. Favre a început cu 4 fundași și 2 mijlocași centrali care nu au capacitatea tehnică de a construi și a ieși din presing prin pase. Din această cauză în cele mai multe cazuri jucătorii Borussiei au fost nevoiți să apeleze la pasa lungă, soluție fără sorți de izbândă în condițiile în care jucători ca Sancho, Reus, Bruun Larssen sau Dahoud nu au argumentele fizice pentru a câștiga dueluri cu fundașii lui Bayern. În plus, Witsel și Delaney au stat mereu mult prea jos pentru a putea câștiga bătălia pentru mingea a doua.

Abordarea tactică nu i-a folosit elvețianului nici în plan defensiv. Combativii Witsel și Delaney s-au trezit fără obiectul muncii deoarece n-au avut ce presa în condițiile în care Bayern a pompat permanent mingile direct pe careul advers, sărind peste faza de construcție migăloasă. În aceste condiții Borussia a evoluat cu un mijloc combativ dar inutil din puncte de vedere defensiv și sub standardele de calitate din punct de vedere ofensiv.

Și mai grav este faptul că deși dezastrul era evident încă din primul sfert de oră, Lucien Favre n-a reacționat. L-a păstrat pe Zagadou în teren deși avea pe bancă varianta Toprak și era evident că tânărul fundaș al Borussiei era total depășit de meci iar din punct de vedere tactic n-a avut îndrăzneala să schimbe nimic. Avea posibilitatea să-l introducă spre exemplu pe Weigl în locul lui Delaney pentru a aduce un jucător capabil să ofere calitate în posesie chiar și în condiții de presing agresiv, putea încerca o schimbare de modul tactic în 4-1-4-1 cu Götze lângă Dahoud sau chiar cu introducerea lui Philipp în avanposturi lângă Reus… nimic din toate acestea însă. Favre a făcut doar schimbări post pe post și asta la pauză când meciul era deja jucat.

Chestionabile sunt de asemenea și alegerile pentru primul 11. Într-adevăr absențele lui Hakimi, Alcacer, Guerreiro și Pulisic nu i-au lăsat prea mult loc de manevre, dar din punctul meu de vedere alegerile lui Piszczek și Dahoud în dauna lui Wolf respectiv Götze au ridicat semne de întrebare. Nu cred neapărat că cei doi din urmă ar fi schimbat radical soarta meciului dar mă întreb cum s-a gândit Favre să arunce din primul minut în teren, într-un meci atât de intens și important, un jucător care n-a mai evoluat de două luni (Piszczek) sau unul care de aproape doi ani de când este la echipă n-a reușit să își pună amprenta asupra niciunui meci capital (Dahoud).

3. Evoluția veteranilor lui Bayern

Da, Lewandowski a marcat o dublă, Gnabry și Coman au strălucit dar, din punctul meu de vedere, oamenii cheie ai meciului au fost Mats Hummels, Javi Martinez și Thomas Müller. Dacă jocul foarte bun al lui Martinez nu e neapărat ceva neașteptat, bascul fiind cel mai bun om al echipei sale și în dubla cu Liverpool, ceilalți doi chiar au fost o surpriză extrem de plăcută (oare pentru toată lumea?) în contextul evoluțiilor palide sau ezitante din acest sezon.

Thomas Müller nu mai are agilitatea de a profita de spațiile pe care le citește ca nimeni altul. O minisecundă în plus e suficientă pentru ca oportunitatea să se transforme în ratare și nu în gol. Veteranul lui Bayern însă continuă să facă la fel de bine altceva… să creeze spații. Sâmbătă a făcut permanent acest lucru pentru Lewandowski în careu dar și pentru puștii Coman și Gnabry în bandă. Atrăgând mereu doi fundași în jurul său, jucând mereu din devieri sau suplinind un deficit de personal acolo unde era cazul, Müller a fost eroul fără armură strălucitoare, poate neobservat de public dar cu siguranță remarcat de coechipierii săi.

În sfârșit… Mats Hummels. Poate exagerez dar mie mi s-a părut că acesta a fost cel mai bun meci pe care l-a făcut campionul mondial în tricoul lui Bayern. O prestație desprinsă parcă din imaginile de arhivă cu Franz Beckenbauer. Un adevărat coșmar pentru apărarea adversă la fazele fixe, Hummels și-a împodobit evoluția cu ieșiri maiestuoase cu mingea la picior care au despicat apărarea Borussiei. Dacă privind meciul ați avut senzația în multe momente că Bayern are un om în plus pe teren, explicația e Mats Hummels. Nu știu dacă gestul făcut după primul gol, când a arătat cu degetul spre un punct din tribună, a fost destinat lui Jogi Löw dar sunt aproape convins că renunțarea la serviciile sale de către antrenorul naționalei, a atins niște corzi sensibile în puternica personalitate a lui Hummels iar acestea au stat la baza evoluției monumentale de sâmbătă.

4. Criza oamenilor cheie ai Borussiei

Nu e un secret că un plan tactic perfect (ceea ce evident nu a fost cazul sâmbătă) îți poate facilita evitarea înfrângerii dar pentru a câștiga un meci ai nevoie de oameni care să facă diferența. Borussia Dortmund nu i-a avut și asta a făcut ca jucătorii Bayernului să fie încurajați în abordarea ultraofensivă de pe parcursul meciului.

De câteva săptămâni Jadon Sancho este o umbră a jucătorului care răvășea Bundesliga în turul campionatului. Puștiul minune al Borussiei a fost de nevăzut și pe Allianz Arena. N-a reușit aproape deloc să citească jocul, să se plaseze în așa fel încât să se întâlnească cu balonul iar în rarele momente în care acest lucru s-a întâmplat a eșuat în a-și depăși adversarul direct.

În același registru, Axel Witsel, omul cu cel mai bun procentaj de pase reușite în Champions League a fost de nerecunoscut (și) astăzi. Belgianul a fost extrem de ezitant cu mingea la picior, a pierdut baloane și a terminat prin încercarea constantă de a evita orice risc prin aruncarea fără orizont a mingilor către avanposturi.

Marco Reus de asemenea a fost o dezamăgire. Distribuit în rol de vârf a rămas izolat între fundașii Bayernului, a fost mult mai puțin mobil ca altă dată și a părut resemnat cu superioritatea adversarilor. Dacă mai adăugăm aici și absența lui Paco Alcacer ne dăm seama că fără individualități care să își pună amprenta asupra jocului, soarta duelului de pe Allianz Arena nu putea fi alta pentru oaspeți.

5. Borussia Dortmund nu are (încă?) echipă de titlu

E poate cea mai importantă și mai dură explicație, cel puțin pentru fanii galben-negrilor, dar evidența mă obligă să o formulez. În momentul de față Borussia Dortmund are prea multe probleme de calitate în lot pentru a duce cu succes un asemenea demers de anduranță.

Problemele sunt în primul rând în zona defensivă. Pe părțile laterale BVB a stat tot sezonul în trei specialiști ai postului, dintre care unul de calitate (Hakimi) și doi veterani care nu prea mai fac față la acest nivel (Piszczek și Schmelzer). Permanentele accidentări l-au silit pe Favre ca deseori (inclusiv sâmbătă) să apeleze la improvizații gen Diallo fundaș stânga sau Wolf fundaș dreapta.

E evident de asemenea că e foarte greu să te gândești la titlu cu un cuplu de fundași centrali atât de tineri și lipsiți de experiență cum sunt Akanji și Zagadou. Cei doi au greșit mult prea mult pe parcursul campionatului iar în cazul celui din urmă mă întreb dacă investiția de încredere în el chiar se justifică. Și cum Diallo, un fundaș central chiar de calitate, a trebuit mai mereu sacrificat pentru a acoperi banda stângă a defensivei, iar Toprak nu intră în grațiile lui Favre, Borussia a rămas la mâna unor puști în cel mai sensibil departament al echipei.

Mai putem adăuga aici că trupa din Dortmund nu are în lot un jucător cu talie în avangardă care în astfel de meciuri, în care construcția e blocată, să ofere șansa duelurilor fizice cu apărarea adversă. De asemenea, iar acesta iar e un aspect care a ieșit dureros în evidență sâmbătă, Borussia nu are pe teren un lider cu personalitate care să strige la coechipieri, să-i încurajeze, să-i adune atunci când lucrurile merg prost și să-i determine să nu renunțe la luptă.

Borussia Dortmund nu și-a propus titlul, iar această candidatură la cununa cu lauri a fost o conjunctură fericită și că proiectul construirii unei echipe cu adevărat puternice este doar la început. În parte e adevărat însă nu pot să nu mă întreb cum de într-un asemenea proiect nu și-a găsit locul un Matthias Ginter, fundaș de numai 25 de ani care după plecarea la Gladbach a devenit titular în echipa națională. Nu pot de asemenea să nu mă întreb cum nu și-a mai găsit loc în proiect Sven Bender, lăsat să plece la Leverkusen, dar a fost păstrat Omer Toprak (venit tot de la Leverkusen) care însă nu a fost niciun moment o opțiune serioasă pentru Lucien Favre. Și nu în ultimul rând nu pot să nu mă întreb cum poți vedea în Mahmoud Dahoud un jucător care ar putea deveni vreodată ceva mai mult decât ar fi fost Shinji Kagawa în acest moment.

Victoria lui Bayern, decisivă în Bundesliga?

Dincolo de această analiză, realitatea rece a matematicii ne spune că Bayern are doar un punct avans peste Borussia Dortmund. Asta înseamnă că e aparent deplasat să vorbim de tranșarea luptei pentru titlu în Bundesliga. Cred că nici cei mai optimiști fani Bayern n-ar paria o sumă mare de bani că favoriții lor vor câștiga toate cele 6 meciuri rămase până la finalul campionatului. Marele dubiu, cel puțin în ceea ce mă privește, este felul în care Borussia Dortmund va reuși să se adune după prestația dezastruoasă de la München. Cu un antrenor imobil în abordarea tactică, având în lot mulți jucători tineri și pe cale de consecință ușor de destabilizat emoțional, fără lideri puternici, fără foarte mulți jucători cu experiență, va fi foarte greu. Probabil că etapa viitoare ne vom lămuri dacă vom avea o cursă în doi până la final sau Bayern e deja câștigătoare.

Surse foto: bavarianfootballworks.com, foxsportsasia.com, msn.com, whatnews2day.com, goal.com

Dacă îți place ce citești pe Tackle.ro, ne găsești și pe Facebook, Instagram, Twitter, Youtube și Soundcloud

Tags

Giuliano Junc

Arădean fiind am copilărit pe stadionul UTA-ei unde am învățat cu adevărat ce însemnă fotbalul. Sunt fan al fotbalului german și suporter 1.FC Köln. După ani de zile în care urmăresc tot ce mișcă în această zonă îndrăznesc să cred că am ce transmite astfel încât poate și alții să descopere farmecul fotbalului teuton. Mărturisesc și o simpatie ”externă” pentru Arsenal FC.

Citește și

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close