Death, taxes and… getting rid of managers!

”Death, taxes and… getting rid of managers!”, asta spunea un tweet care mi-a rămas în cap ieri după știrea demiterii a încă unui antrenor de pe banca lui Watford. Nici nu a început bine returul și conducerea de pe Vicarage Road caută deja al treilea manager pentru acest sezon.

Din 2012, de când clubul a fost preluat de familia Pozzo, ”Viespile” au promovat din Championship și (exceptând un sezon în care au retrogradat și revenit îmediat în prima ligă) au fost pentru câteva sezoane echipă de mijlocul clasamentului în Premier League. Fanilor le era greu să înțeleagă ce înseamnă cu adevărat o echipă de ”mijloc” în fotbalul de azi. Tragi la primul loc care te salvează de la retrogradare sau la ultimul loc care te duce în Europa?

Aceeași dilemă o are probabil și conducerea. În ultimii ani, Watford a transferat de la Juventus sau Tottenham, a avut pe bancă un fost antrenor de la Inter și de la o fostă campioană a Angliei, a cumpărat câțiva din cei mai râvniți tineri din Europa, a vândut în China și și-a bătut de câteva ori recordul de transferuri. Ați spune că asta înseamnă să fii un club modern, ambițios. Poate că da, dar pe undeva, în toata goana asta după aur, ”Viespile” au pierdut ceva. Ceva ce poate nu se cuantifică în poziția din clasament sau în milioanele cheltuite.

The identity of a football club, at the top and the bottom, is everything. (Graham Taylor)

Trecutul a fost mereu unul zbuciumat pentru gruparea de la marginea Londrei. Fondată în 1881, Watford a evoluat în ligile inferioare în marea majoritate a primului secol de existență. Asta până a intrat în scenă Graham Taylor, cel decorat ceva mai târziu cu Order of the British Empire. În timpul primului mandat al englezului la club, între 1977 și 1987, Watford urcat din liga a patra până în primul eșalon. Echipa chiar a terminat pe locul doi în prima divizie în sezonul 1982-83, a evoluat în Cupa UEFA în 1983-84 și a ajuns, de asemenea, în finala FA Cup din 1984. După plecarea acestuia, clubul a înregistrat un deceniu de declin între 1987 și 1997, iar salvarea avea să vină de la același om: Taylor avea să se întoarcă în calitate de manager și să o ia de la capăt, realizând din nou două promovări succesive. Watford începea sezonul 1999-00 în Premier League, iar fanii ”Viespilor” nu-l vor uita niciodată pe englez.

În căutarea identității pierdute

Familia Pozzo a salvat clubul de la problemele grave financiare, dar în același timp, fanii lui Watford văd o echipă cu care le este greu să se asocieze. Conform transfermarkt.co.uk, Watford a adus 30 jucători noi în vară și a lăsat să plece alți 24 de oameni. Asta după ce cu un an în urmă, adusese 27 de jucători și lăsase să plece 25 de oameni (inclusiv veniri sau plecări după împrumuturi). Watford are un lot cu jucători în majoritate străini, schimbă an de an antrenorul antrenori pe bandă rulantă, aducând uneori poate cea mai la modă soluție disponibiă pe piață și foarte rar promovează juniori din propria pepinieră.

Fanii vin la meciuri mai mult ca la un eveniment social. Nu demult, citeam mărturia unui fan care spunea că, după atât de multe mutări la club, îî e mai simplu să spună primul unsprezece al echipei din barajul cu Leeds din 2006 decât dacă Mauro Zarate mai e sau nu jucătorul ”Viespilor”.

Cu doar două victorii în 14 etape, Claudio Ranieri a fost anunțat luni dimineață că a fost concediat din postul său de pe Vicarage Road. Victoriile spectaculoase 5-2 pe Goodison cu Everton și 4-1 acasă cu Manchester United au fost singurele pentru Watford cu Don Claudio pe bancă.

„The Hornets’ board recognises Claudio as a man of great integrity and honour, who will always be respected here at Vicarage Road for his efforts in leading the team with dignity,”However the board feels that, with nearly half of the Premier League campaign remaining, a change in the head coach position now will give a new appointment sufficient time to work with a talented squad to achieve the immediate goal of retaining Premier League status.”  (comunicat Watford)

Ce înseamnă demiterea lui Ranieri? Înseamnă că Watford nu e doar în căutarea celui de-al 15-lea manager de când familia Pozzo a cumpărat clubul în 2010. Watford e în căutarea identității  demult pierdute.

Cu toată abundența asta de mutări, n-ai cum să nu-ți pui întrebări. Chiar poți schimba lotul și antrenorii la infinit până când prinzi o mână norocoasă ca la Poker?


surse foto: skysports.com. twitter.com; sursă date: transfermarkt.co.uk

Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit,  alătură-te comunității de fani Premier League din România pe Facebook, abonează-te la newsletter-ul nostru, care vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp, și urmărește-ne pe FacebookInstagramYouTube și Discord.

Alex works in the IT Industry, he's an avid reader who likes to find beauty in football. He supports Arsenal FC. Based in Iasi, Romania, he's a coffee lover and a fan of almost everything that has a guitar and a British accent. @alexxx_avr.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată.