„Derby, we need to talk…” – Șirul lung cu ghinion și decizii proaste de la Derby County

”Believe me, you don’t want to be a Rams’ fan”, îmi zicea prin 2014, Mike, un coleg de la muncă, fan al lui Derby County, care era mirat cum de un român a auzit de Will Hughes, mare speranță a clubului din East Midlands la acea vreme. Nu prea înțelegeam eu de ce-mi zice asta, gândindu-mă că totuși Derby e unul din cele 12 cluburi care în 1888 au fondat Football League și unul din cele 10 cluburi din Anglia care nu a coborât niciodată mai jos de primele două divizii.

Însă dacă iei la puricat seria de evenimente prin care a trecut Derby County în ultimele decenii, o să găsești unul din cluburile conduse cel mai bizar din Anglia. Un club care parcă mereu a avut parte de instabiltate de-a lungul istoriei, fie că vorbim de anii ’70, când au câștigat de două ori First Division, au jucat o semifinală de Cupa Campionilor Europeni cu Juventus și au fost confruntați cu plecarea tumultoasă a lui Brian Clough, fie că vorbim de roller-coaster-ul din anii ’90 și 2000, desele schimbări de la conducere și recordul negativ al celei mai rapide retrogradări din istoria Premier Leauge, în martie 2008.

Da’ mai lasă-ne cu istoria asta plicticoasă, bă Alex!

Cam de prin 2014, lucrurile au devenit ridicole pentru Derby, iar dacă aveți câteva minute, mai jos voi încerca să trec prin șirul lung de ghinioane și decizii proaste prin care au trecut The Rams, un șir care include printre altele 10 rupturi de ligamente încrucișate ale unor jucători de bază în ultimii 5 ani și patru calificări în play-off-ul de promovare din Championship în ultimii 6 ani, toate fără succes.

Ghinion. Decizii proaste. Eat. Repeat.

În 2014, în finala play-off-ului pentru promovarea în Premier League, Derby a ratat potul cel mare la mustață, fiind învinși de golul marcat de Bobby Zamora din minutul 91. Golul era chiar singurul șut pe poartă trimis de QPR. Dar ăsta-i doar începutul. Ce de la Derby au început sezonul următor plini de ambiție și optimism, sperând să poată continua forma din sezonul precedent. L-au transferat cu 5 milioane de lire pe George Thorne, în care vedeau un om de bază în apărare. La cinci zile după transfer, Thorne s-a accidentat grav la genunchi și era anunțat că avea să lipsească 9 luni de zile.

Totuși, în acel sezon, Berbecii nu au transferat deloc rău. I-au adus pe Jesse Lingard, Jack Butland, Jordan Ibe, Tom Ince, Stephen Warnock și Darren Bent. Aproape că ai zice că ajutați de un asemenea de imbold, nu ai cum să nu promovezi, nu? Dar vorbim de Derby County… The Rams au ocupat cam tot sezonul primele două poziții din Championship, iar în ultima etapă aveau nevoie de doar un punct pentru a ajunge la barajul de promovare. Se miră cineva că fix atunci au pierdut cu 3-0 cu Reading și că Derby l-a demis pe Steve McClaren?! Englezul a fost înlocuit de fostul secund al lui Carlo Ancelotti, Paul Clement. Clubul o lua de la capăt, iar francezul avea să fie susținut de conducere prin investiții serioase, 21 de milioane de lire în vara lui 2015.

De Boxing Day, Derby era pe primul loc în Championship și neînvinsă în ultimele 8 partide. ”E anul lor, gata!”,  spunea lumea. Dar Derby fiind Derby, șapte etape mai târziu și o serie nefastă, conducerea n-a iertat rezultatele negative, iar Paul Clement era chemat la ghilotină și demis. Mel Morris, patronul lui Derby, motiva concedierea, spunând atunci că echipa nu joacă „the Derby way”. Nu putem omite nici transferurile neinspirate din acea iarnă. Clubul a plătit 5 milioane de lire pentru vârful Nick Blackman de la Reading și extrema lui Angers, Abdoul Camara. Blackman a jucat 29 de meciuri și a marcat un singur gol, iar acum joacă în Israel. Camara a jucat 26 de meciuri, fără reușite, iar în prezent e fără echipă.

Seria de decizii neinspirate nu se oprește aici. Derby l-a numit pe Darren Walsall ca interimar, acesta având o experiență impresionantă ca antrenor principal: un singur meci, în 2013, la Ipswich Town. În luna martie a acelui sezon, Derby conducea cu 3-0 la Rotherham. ”Experimentatul” Walsall, schimbă sistemul de joc, introduce două vârfuri și echipa primește 3 goluri în ultimele 5 minute. Târâș, Derby ajunge din nou în play-off-urile de promovare în Premier League, dar pierde cu Hull City în semifinală, iar lui Walsall nu i se prelungește contractul.

În tot timpul ăsta, nici jucătorii nu erau mai prejos. Mijlocașul Jacob Butterfield era arestat de poliție la propria petrecere de logodnă, după ce se luase la bătaie cu un prieten, care mușcase degetul mare de la picior al logodincei sale.

Sezon nou, antrenor nou, evident. De data asta, Nigel Pearson era la cârmă. Era primul job al englezului după ce salvase Leicester de la retrogradare înaintea sezonului istoric al Vulpilor. Obiectivul? Promovarea, bineînțeles. Derby câștigă doar 3 din primele 14 meciuri, iar Pearson se ceartă cu patronul clubului după ce în presă apăruseră zvonuri că Mel Morris n-are încredere în antrenor și că spionează antrenamentele cu o dronă. N-a durat mult până când Pearson, antrenorul clubului, n-a mai fost lăsat să stea pe bancă și apoi a fost dat afară. Comedia continuă… Cine a urmat? Derby l-a rechemat pe Steve McClaren, în al patrulea mandat la club, din care al doilea ca antrenor principal. Șase luni mai târziu, Mel Morris îl dădea afară din nou. Joker!

În următorul sezon, fanii erau cu moralul la pământ și părea că e unul din rarele sezoane când Derby nu va conta în lupta la promovare. Gary Rowett era numit antrenor nou, iar în februarie, Derby ajunge surprinzător până pe locul 2 în Championship. Pierduseră doar 5 meciuri din 30. Să fie în sfârșit anul Berbecilor? Normal că nu. The Rams au mai câștigat doar 4 meciuri până la final, au ajuns totuși în play-off-uri, dar au pierdut din nou, de data asta cu Fulham. Iar deși antrenorul lor, Gary Rowett, spunea că postul de la Derby e un ”dream job” și va rămâne la club pe viață, alege să plece la Stoke.

2018-2019: Lampard pe bancă, dar lucrurile o iau razna

Sezonul trecut a fost acela în care lucrurile au luat-o într-adevăr razna. Tipic pentru Derby, sezonul a început bine, Frank Lampard era numit manager, iar clubul împrumuta tineri talentați precum Mason Mount, Fikayo Tomori sau Harry Wilson. În ianuarie, Derby County îi acuză pe cei de la Leeds United că le-au spionat antrenamentele, ceea ce chiar se dovedește a fi adevărat după un întreg circ mediatic.

În martie, clubul și-a concedit directorul executiv, acesta fiind acuzat, printre altele de faptul că i-a plătit mamei lui Tom Ince (un jucător de la Derby) 700 000 de lire, că l-a plătit pe Paul Ince pentru consultanță sau că a plătit comisioane prea mari impresarilor. Tot el era acuzat de club că a plătit 2 milioane de lire pentru un raport cu recomandări de jucători pentru Derby County, în care clubului i se recomanda să-i transfere pe niște puști talentați… Kylian Mbappe și Ousmane Dembele. No shit, Sherlock! Cu bani irosiți pe căi dubioase, ce-a mai rămas pentru Derby în acea fereastra de transferuri? Ashley Cole, liber de contract la 38 ani.

Derby reușește din nou să ajungă în play-off-uri, unde dă peste Leeds, care o învinsee în ultimul meci din campionat. Derby a pierdut primul meci acasă, cu 1-0. Nicio altă echipă nu mai întorsese o înfrângere acasă în barajul de promovare, dar Derby fiind Derby, învinge cu 4-2 pe Elland Road, iar fanii Berbecilor întorc chant-ul fanilor lui Leeds United, cântând ironic, pe ritmul unei piese de la Oasis, Stop Crying Frank Lampard, refrenul cu care cei de la Leeds îl ironizau pe fostul mijlocaș al lui Chelsea, într-unul din cele mai mișto momente din sezonul trecut. Da, fotbalul e mișto și dincolo de Premier League…

Derby a pierdut din nou finala barajului, fiind a patra oară în șase ani când Berbecii ajung în play-off-urile de promovare și le lipsește ceva. Lampard o lasă pe Derby pentru Chelsea, iar The Rams îl aduc antrenor pe olandezul Philipe Cocu. Ca să înțelegeți cum a decurs mandatul său e suficient să vezi o poză cu olandezul, înainte și după câteva săptămâni la Derby.

Haosul din afara terenului

Dacă ați ajuns până aici, poate credeți că nu v-ar mai surprinde nimic la clubul ăsta. Dar în afara terenului, haosul continuă. Clubul e nevoit să justifice în fața legii vânzarea stadionului către chiar … propriul patron, Mel Morris. Nici nu începuse bine sezonul curent, iar Mason Bennet și Tom Lawrence erau amendați pentru că au consumat băuturi alcoolce și apoi s-au urcat la volan. În aceeași seară, a comis-o și căpitanul echipei, Richard Keogh, acesta chiar lovind mașina și accidentându-se pentru tot restul sezonului. Băutura, bat-o vina! Bennet și Lawrence au fost doar sancționați de club, iar căpitanul Keogh a fost dat afară.

În iarnă, clubul confirmă transferul lui Wayne Rooney din MLS. Toată lumea se întreba de unde are Derby bani de un jucător cu reputația lui Wazza? N-a durat mult până am avut răspunsul: de la o casă de pariuri, care printre altele i-au dictat lui Rooney ce număr să poarte pe tricou. În aceeași zi în care Rooney a debutat pentru Derby, a apărut public informația că toți ceilalți jucători din lot nu au mai primit salariile de câteva luni, un scenariu care ne amintește de Liga lui Mitică.

Ghinioanele nu s-au oprit. În ianuarie, transferul record din vară, Krystian Bielik, a făcut ruptură de ligament încrucișat și nu va mai juca în acest sezon. E a zecea ruptură de ligament încrucișat a unui jucător de la Derby în ultimele 5 sezoane.

Mai vreți? În toată seria astea de ghinioane și decizii proaste, au apărut zvonuri că Derby riscă să primească o suspendare de puncte datorită modului neglijent în care a fost condus din punct de vedere financiar, cu un deficit de peste 60 de milioane în ultimele 6 sezoane.

Acum, văzând tot șirul ăsta, parcă nu-mi vine să-l mai contrazic pe Mike când îmi zice cum e să ții cu Derby…

surse: Second Tier Podcast ; dcfc.co.uk – Derby County Club History.

Dacă îți place ce citești pe Tackle.ro:

1. Abonează-te la newsletter-ul nostru săptămânal, prin Whatsapp sau e-mail.
2. Urmărește-ne pe Facebook, Instagram, Twitter și Youtube.
3. Ascultă podcast-ul Tackle Show pe Apple Music, Spotify, Anchor.fm sau pe Google Podcasts.