Ce a fost Diego Maradona?

Sunt meciuri de fotbal care par să dureze cât o viață întreagă. Mingea ticăie ca secundarul unui ceas de modă veche, jocul dilată timpul și fiecare suflet conectat la bucuria din teren uită că fluierul va suna de trei ori. Și de fiecare dată, oricare ar fi meciul, fluierul îl va încheia. Pentru Diego Armando Maradona, fluierul a sunat pentru ultima oară ieri.

A trăiat 60 de ani cât 150, pentru că viața a fost, la fel ca și fotbalul, explozivă, dar cine a fost el, de fapt?

I s-a spus Dieguito, pentru că a apărut, mai întâi, ca un puști mărunțel care debuta la Argentinos Juniors pe când avea doar 16 ani. Cel mai tânăr fotbalist din istoria primei divizii argentiniene, până în zilele noastre.

I s-a spus apoi Barrilete Cosmico, pentru că făcea pe teren lucruri nefirești, pentru că nu putea fi anticipat și nu putea fi oprit. Avea să plece de la Boca Juniors la Barcelona cu aura unui zeu viu și să se întoarcă pe La Bombonera să-și reîntâlnească cei 65.000 de prieteni din tribune.

I s-a spus El Diez pentru că niciodată n-a existat vreun număr mai potrivit unui spirit fotbalistic. Maradona a fost dribbling-ul, tot el a fost și ultima pasă, și culoarul printre fundași și golul. De pe loc sau din mișcare, cu ambele picioare, cu capul, chiar și cu mâna.

I s-a spus El Pibe de Oro pentru că nicio fericire mai mare nu ar fi putut exista în sufletul unui argentinian decât imaginea lui Diego Maradona cu trofeul Mondialului.

Nu ne întrebăm CINE a fost, ci mai degrabă… CE a fost?

A fost cadoul făurit de stilul “la nuestra” și trimis la Napoli să schimbe istoria fotbalului italian. Jorge Valdano definea stilul de joc argentian și, fără să vrea, îl definea pe Maradona:

Un estilo muy argentino, en donde la técnica es fundamental, de l’amor de la pelota es en el centro de todas la cosas.

Azi, când am aflat că el nu mai este, toți îți vor spune că Maradona nu poate muri, că va străluci mereu, că dribbling-ul lui e etern. Vrem să credem asta, vrem să fie Diego nemuritor, iar noi, cei care am închis ochii măcar o dată, driblând un scaun cu o minge din șosete și gândindu-ne la acel gol în poarta Angliei… noi deja știm adevărul.

Adevărul însă… este că povestea lui Diego Armando Maradona s-a sfârșit. Oricât am vrea s-o spunem încă o dată, să mai răscolim o dată amintirile, să ne mai bucurăm puțin… omul s-a stins, legenda e deja scrisă. Peste 30 de ani, puțini dintre noi își vor mai aminti, iar idolii se vor fi înnoit de mai multe ori până atunci. L-am iubit și asta nu se va schimba, chiar dacă vom iubi din nou, pentru că asta e frumusețea: iubirea se face mai multă și nu e nevoie să-i ștergi vreodată memoria.

Fotbalul este viața și viața e fotbalul. Diego Maradona n-a trebuit să înțeleagă asta, pentru că a știut-o din prima clipă, până în ultima. Îți mulțumim că ne-ai învățat și pe noi. Ne bucurăm că te-am avut.

Adios, amigo!

Show CommentsClose Comments

Leave a comment