După ce în primele două meciuri sub comanda lui Mirel Rădoi, lăudam evoluțiile bune ale unei naționale ce părea să aibă puterea de a își schimba destinului ultimilor decenii, acum ne vedem în fața unei noi decepții. O seara tristă, parcă în ton cu vremea de afară, venită ce-i drept ca urmare a unei nesperate calificării dintr-o Ligă a Națiunilor căreia unii sau alții nu i-au acordat importanța cuvenită la momentul respectiv. Să nu uităm că suntem aici ca urmare a ratării calificări dintr-o grupă în care am terminat pe locul 4, unde am reușit să devansăm doar Feroe și Malta.
România a dus lipsă de viziune, a părut o națională timidă, timorată, iar asta s-a văzut din primele minute când Deac și cu Manea, deși coechipieri la CFR, își pasau în „dușmănie”, mereu punându-se în dificultate unul pe celălalt. Și exemplele pot continua, preluări eșuate, pase greșite, etc. Un început din care am tras o tristă concluzie, nu suntem la mâna noastră. Nu am fost psihic capabili să facem față acestei presiuni. Entuziasmul și inspirația din partidele cu Irlanda de Nord și Austria au dispărut fix atunci când am fi avut nevoie de ele.
Islandezii nu au părut ca fiind o națională cu mult peste noi, însă inteligența tactică, lucru ce din punctul meu de vedere i-a adus unde sunt acum, și-a spus cuvântul. România nu a putut verticaliza, centrul jumătății adverse a fost practic neatins în primele 45 de minute, iar cumva cu o rușine de neînțeles, Maxim sau Hagi au încercat să-și facă loc pe acolo în repriza a doua. Ne-au limitat să jucăm fix ceea ce le place lor, mingii în benzi și centrări. Pe scurt, ABC-ul fotbalului islandez. Neavând un lider în teren, o personalitate, un fotbalist ce să-și asume riscul de a încerca un dribling vertical, ne-am găsit rulând în gol la pauza. De fapt rulând cu două goluri, în cârcă.
Repriza a doua nu a adus nimic nou, în ciuda schimbării întregii linii de atac. Remarc, de fapt, chiarc că islandezii și-au dat puțin arama pe față că nu-s chiar așa de invincibili, prin prostia de la penalty. Un penalty ce ne-a dat niște speranțe false. Un penalty și un gol care ne poate face mai mult rău decât bine. Unii ar spune c-am fost așa de aproape, dar adevărul e ca, calificarea era la fel de departe cum e fotbalul românesc de fotbalul de înaltă calitate din Europa.
Am încheiat această calificare cu un singur șut pe poartă și acela a fost gol! Eficiență maximă ar spune unii…
PS: Hai să-l evaluăm pe Rădoi ca selecționer pentru ce este el 100% responsabil, în ceea ce privește campanii de calificare sau Liga Națiunilor.
Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit, alătură-te comunității de fani Premier League din România. Newsletter-ul nostru vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp.
Adrian are 27 de ani și e pasionat de fotbal de mic copil, fiind foarte atras de istorie și statistică. Scrie un blog de fotbal numit Fotbal, pe bune?
