EDITORIAL: Va putea naționala Angliei să replice succesul naționalelor de tineret din 2017?

Weekend-ul trecut, naționala U-17 a Angliei a câștigat titlul mondial, după o finală memorabilă, 5-2 cu Spania. Trofeul completează un an fantastic pentru FA, în vara acestui an, naționala Angliei ieșind campioană mondială și la U-20, dar și campionă europeană la U-19. Toate acestea după ce, EURO U21 din 2017, englezii au pierdut la penalty-uri semifinala cu nemții.

Oarecum firesc, întrebarea care vine pe buzele tuturor e: ce vor face seniorii? Cupa Mondială de la anul din Rusia vine prea rapid, dar cât de curând va reuși echipa mare a ”The Three Lions” să se impună la un campionat mondial? Încercând să-mi răspund  la această întrebare, m-am ales cu și mai multe întrebări, în loc de răspunsuri.

”The best predictor of future behavior is … past behavior?”

Abordarea logică ar fi să ne uităm în urmă, la fostele campioane europene și mondiale de la tineret, și să vedem dacă odată ajunse la maturitate, acele generații au adus aurul și la seniori. Ecuația noastră n-are însă soluție în istorie. Din ultimele 12 campionate mondiale U-20, Argentina are 5 medalii de aur, dar cu toate acestea nu au pus mâna pe râvnitul trofeu de la seniori, fiind cel mai aproape în 2014 când au pierdut finala cu Germania. La U-17, din ultimele 6 campionate mondiale, Nigeria are 3 medalii de aur, dar la fel, echipa de seniori încă se caută.  

Când vine vorba de Europene U-19 statstica devine interesantă. Dominația din ultimul deceniu și ceva a Spaniei și Germaniei este reflectată perfect în numărul de titluri europene obținute la U-19 de puștii nemți și spanioli. Senzația e și aceea că, dintre toate aceste turnee, națiunile de pe bătrânul continent pun cel mai mare preț pe Europeanul U-19, iar din acest motiv succesul englezilor din această vară nu e de trecut cu vederea.

”Eternele” probleme pentru englezi

Nu e un secret că echipele din Anglia au preferat de-a lungul timpului să aducă stranieri consacrați decât să crească jucători din propria pepinieră. Barcelona a avut ani buni cel puțin 7 titulari crescuți în propria curte, Real-ul se bazează din ce în ce mai mult pe spanioli, în timp ce pentru Bayern, scheletul german a fost la baza succeselor constante. Ca într-un joc de du-te-vino, îmi puteți spune că britanicii nici nu au avut pe cine promova până acum și că odată cu rezultatele naționalelor de tineret, se vor acorda mai multe șanse puștilor medaliați la turneele internaționale. V-am spus că tema ridică mai multe întrebări decât răspunsuri…

Sceptic din fire, mă aștept ca o mare parte din actualii componenți ai naționalelor de tineret să fie aruncați de cluburile lor la echipe gen Birmingham sau Derby County, urmând a dispărea eventual din peisaj. Un scenariu pe care l-am văzut de atâtea ori. Iar în cazul în care vor ținuți la echipa mare, li se va oferi un salariu obscen pentru vârsta lor, rezultând pe termen lung în același efect. Harry Kane pare o excepție de la regulă, un tip cu capul pe umeri pentru care upgrade-ul financiar consistent primit de la Levy nu a fost nimic special, acesta provenind oricum dintr-o familie înstărită.

În vara lui 2012, FA-ul inaugura baza de pregătire ultra-modernă ”St. George’s Park National Football Centre” iar fără îndoială aceasta a contribuit la succesele din acest an. Dacă infrastructura a fost rezolvată, iar rezultatele la juniori și tineret încep să apară, problema eternă rămâne șansa pe care aceștia o vor aveau sau nu în Premier League. Vedeți voi pe City sau Chelsea abținându-se de la a arunca bani grei pe vedetele momentului?  

”Why England loses?”

In Soccernomics, Simon Kuper prezintă un tipar pe care l-a văzut la naționala Angliei de-a lungul timpului, care se manifestă în mai multe faze:

• Faza 1: sentimentul de siguranță din rândul fanilor cu privire la faptul că Anglia va fi campioană mondială;

• Faza 2:  pe parcursul turneului final, Anglia întâlnește o mare rivală;

• Faza 3: englezii ajung la concluzia că meciul s-a transformat într-un ghinion curat care li se putea întâmpla doar lor;

• Faza 4: mai mult, toți ceilalți au trișat într-un fel sau altul;

• Faza 5: Anglia este eliminată, nefiind nici măcar aproape de a pune mâna pe trofeu;

• Faza 6: următoarea zi după eliminare, viața cotidiană își reia cursul;

• Faza 7: este găsit un țap ispășitor pentru insuccesul de la Mondiale;

• Faza 8: Anglia începe următoarea Cupă Mondială cu aceeași siguranță că va câștiga trofeul;

Ironia lui Simon Kuper este susținută chiar și de o parte din versurile imnului neoficial al naționalei Angliei, cântecul ”Three Lions”: ”Thirty years of hurt / Never stopped me dreaming”

La nivel de națională, Anglia are ani buni de recuperat față de alte țări europene, dar semne bune se arată. Vor repeta englezii aceleași greșeli? Doar timpul ne va răspunde.

sursa foto: news.itv.com; surse:

• statistici preluate de pe uefa.com;
• Simon Kuper, Stefan Szymanski – Soccernomics, Nation Books, 2012.

Urmărește-ne pe Facebook, Twitter și pe canalul de Youtube pentru a fi la curent cu tot ce contează în Premier League!