În urmă cu mulți ani, pe vremea când românul începea să descopere Europa, un foarte bun prieten, cu stare aici la noi, a decis că țara noastră nu e locul pe care îl vrea pentru el și familia lui. Și cum omul era și este îndrăgostit de fotbal, a ales Spania.
Nu, nu vreau să vă împărtășesc povești personale. Vreau să vă spun că, odată ajuns acolo, a ales să devină abonat la Atletico fiindcă cei de la Real au avut un comportament inadecvat cu el atunci când le-a vizitat stadionul, în timp ce “Saltelele” au fost foarte primitori, lucru ce a contat. Primul sezon a fost exact cel în care Atletico a retrogradat. Cu toate astea, rojiblancos aveau la vremea aia o echipă ce ar fi putut prinde fără griji Cupele Europene. Dar nu ar fi Atleti fără poveștile astea de neînțeles. Cu jucători ca Molina sau Valeron, Kiko și Hasselbaink, au dat-o în bară. Povestea nu e despre Atleti, ci despre unul din cei enumerați mai sus: Jimmy Floyd Hasselbaink, jucătorul care a impresionat în sezonul respectiv, marcând 35 de goluri.
De ce am făcut introducerea de mai sus? Pentru că prietenul despre care vorbeam e cel care mi-a povestit despre el, jucător de care nu știam prea multe, dar după ce am avut parte de o prezentare atât de frumoasă, am început să-l urmăresc. Cum a fost prezentat? Plastic. M-a sunat într-o zi să-mi spună: “nu mă mai spăl o săptămână pe mână, am dat mâna cu Jimmy!”
După cum ziceam, am început să-l urmăresc și da, Jimmy a fost un super atacant, cu super execuții, dar mai ales cu un șut căruia nu mulți portari îi rezistau. Născut în 1972, a început fotbalul în Olanda. Prima mare echipă a fost AZ pentru care a reușit 5 goluri. S-a mutat în Portugalia, jucând printre altele la Boavista. Aici a atras atenția marilor cluburi Europene cu ale sale 20 de goluri în 29 de partide. Leeds a fost câștigătoarea. Dintre toate cluburile din fotbalul mare, Jimmy a ales să meargă la Albi. La Leeds a făcut două sezoane de vis, marcând 34 de goluri în 69 de apariții. A fost idolul suporterilor, iar plecarea lui la Madrid nu a fost văzută bine de către aceștia. Plecare a fost văzută ca o “manevră”, Chelsea fiind beneficiara acestei “inginerii”. Jimmy a negat acuzațiile, chiar și recent într-un interviu, a ținut să nege că unicul sezon pentru Atleti nu s-a cauzat unei preînțelegeri cu Londonezii, ci faptului că în Spania nu a vrut să joace în Segunda.
Ajuns la Chelsea, o lume întreagă l-a cunoscut și l-a apreciat. Toți ni-l amintim alături de islandezul Gudjohnsen. În patru sezoane aici, Hasselbaink a apărut în 136 de meciuri, reușind 69 de goluri. Impresionant! Mai ales că Chelsea de la vremea respectivă nu era așa de mare ca astăzi. A mai continuat să joace în insulă la Middlesbrough, Charlton Athletic și Cardiff. Calitățile lui din teren și carisma din afara terenului l-au făcut pe Jimmy Floyd Hasselbaink unul dintre cei mai populari atacanți de la începutul anilor 2000.
Astăzi, Jimmy, ca orice fotbalist carismatic, este pundit pentru televiziunile britanice, a încercat și varianta antrenor, dar după câteva nereușite, în 2020, a renunțat la contractul pe care îl avea cu Burton Albion.
Azi, 27 Martie, Jimmy Floyd Hasselbaink împlinește 51!
Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit, alătură-te comunității de fani Premier League din România pe Facebook, abonează-te la newsletter-ul nostru, care vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp, și urmărește-ne pe Facebook, Instagram, YouTube și Discord.
M-am trezit în lumina ochilor lumii, ies pe o uşa ca să deschid o alta, trăiesc clipa ca să uit trecutul, prefer viitorul ca pe o scuză, încep să număr cuvinte lăsate în paginile scrisorilor mele, iubesc pe cel de lângă mine la fel de mult cum mă iubeşte el, trec şi las de la mine pentru că “aşa e bine”, văd secunde de viaţă pe care doar eu le simt, uit să ridic ochii din albul hârtiei pentru că aici mă simt liber, las creionul să urce în sus şi în jos, aici sunt şi pro sunt şi contra, aici nu sunt român, nu sunt european, sunt om cu bune dar şi cu rele, sunt eu cu mine cu Universul meu. Aici eşti tu, aici e mama, aici e tot ce simt, ce îmi place, aici nu mă deranjează nimeni, aici e totul verde, aici îţi simt buzele roşi şi obrajii calzi, aici plâng fără să mă justific, aici nu mă analizează nimeni, sunt eu şi doar atât; nu dau explicaţii, nu încerc să fiu mai bun, şi nici alţii nu sunt mai buni cu mine, nimeni nu se pretinde a fi prietenul meu, sunt eu într-o lume aproape perfectă. Aici e casa, aici e masa, e plânsul, e râsul, e fericirea mea, aici e mingea, e golul ce m-a făcut să plâng de fericire, aici nu-s prins în offside, aici nu e loc de minciună şi promisiuni, aici e prima noastră ieşire, aici e DA-ul nostru, aici e gânguritul şi suspinul Iubirii noastre. Mă las purtat de gânduri şi văd simţirile mele, e lumea mea, e lumea noastră, sunt tone de vise servite în miez de zi, sunt emoţii întinse pe felia fericirii. Mulţumesc scrisului şi gândului că există un colţ unde sunt eu, aşa cum vreau eu sa fiu!
