Duelul dintre Manchester City și Chelsea Londra în finala Champions League de sâmbătă de la ora 22:00 este un duel și între cei doi poli ai puterii fotbalistice din Anglia. Premier League ne-a oferit un rezultat covârșitor în favoarea mai industrialului oraș din Nord, dar asta nu va face decât să mărească nivelul de motivație al londonezilor pentru ultimul act de la Porto.

Managerii sezonului din Premier League

Considerat de mai toate publicațiile sportive, inclusiv celebrul Tackle.ro, drept managerul sezonului în Anglia, Pep Guardiola dă piept cu Thomas Tuchel, care este în opinia mea, cel puțin cel mai bun manager al returului în campionatul englez. A doua jumătate a sezonului care tocmai s-a încheiat ni l-a prezentat pe antrenorul german arătând laturi nebănuite ale personalității sale și terfelind fără drept de apel toți managerii de top ai Europei pe care i-a întâlnit, inclusiv pe adversarul său din finală de două ori. Dar să analizăm unpic mai amănunțit ce înseamnă aceste două personaje în peisajul fotbalistic european.

Tuchel cel ciudat

Începuturile lui Thomas Tuchel sunt legate de unul dintre cei mai de succes manageri germani din ultima vreme. Este vorba de Ralf Rangnick. La fel ca Rangnick, Tuchel a devenit antrenor devreme, la 25 de ani, neavând în spate o carieră de succes ca jucător. Rangnick este creierul din spatele succesului pe care îl are momentan proiectul Red Bull de la Leipzig și Salzburg, echipele care ”i-au dat aripi” lui Erling Haaland. Acesta este poate primul antrenor care, inspirat de jocul de pressing al Kievului lui Walerij Lobanowskyj, a dezvoltat tactica de Gegenpress, atât de celebră astăzi. Această tactică promovează presarea agresivă și imediată a adversarului după pierderea mingii, în locul unei retrageri pentru regrupare. Ne rămân în minte două rezultate care au șocat lumea fotbalului, datorate acestei tactici: Brazilia – Germania 1-7 în semifinalele Cupei Mondiale din 2014, și Barcelona – Bayern 2-8, în sferturile Ligii Campionilor din 2020. Între antrenorii influențați de educația lui Rangnick se mai regăsesc un oarecare Jürgen Klopp sau un Julian Nagelsmann. Tuchel a făcut parte din echipa lui Rangnick pentru 5 ani, timp în care el antrena echipa de tineret a clubului VfB Stuttgart.

Thomas Tuchel Ralf Rangnick
Thomas Tuchel și Ralf Rangnick înaintea unui duel direct în Bundesliga cu Mainz, respectiv Hoffenheim

 

Ce îl face însă pe Tuchel special? Spiritul fotbalului a ales să îl recompenseze pe neamț în acest an după ce acesta a ajuns la Chelsea, binecuvântându-i mandatul cu un început fulminant. Ceea ce a fost ciudat a fost că nu a părut să arate nimic deosebit pe unde fusese înainte. A avut rezultate bune, dar nu părea să aibă ceva special. Și asta m-a făcut să mă întreb ce l-a făcut pe neamț să zboare sub nivelul radarului până la această explozie în curtea albaștrilor londonezi.

Ei bine, se pare că tocmai ciudățenia personalității sale l-a făcut să aibă nevoie de timp pentru a reuși, dar tot această ciudățenie îi poate veni și de hac încă în viitor. Tuchel pare să fie genul de licean ciudat, retras, studios, cu complexe de inferioritate, dar care ascunde o genialitate nebănuită. La Mainz a avut rezultate excelente cu resurse puține, dar nu prea l-a băgat lumea în seamă. Asta până când a fost angajat să îl înlocuiască pe Klopp la Dortmund. La Mainz tot pe el îl înlocuise. La galben-negri a fost o primă ocazie pentru personalitatea sa ciudată și dificilă să iasă în evidență. Hans-Joachim Watzke, CEO-ul de la Dortmund l-a chiar descris pe Tuchel ca o ”persoană dificilă”. În ciuda neascunsei adversități a conducerii, tânărul antrenor a reușit să obțină un loc doi în spatele lui Bayern, cu un procentaj de puncte cu care în Germania ar fi luat titlul în 52 din cele 57 de sezoane din istoria Bundesligii. Lipsa de respect a procesului decizional al clubului față de el l-a făcut însă să plece.

Următoarea stație a fost Parisul unde neamțul a ajuns fără o idee despre ce înseamnă o echipă plină de super-vedete cum este cea din capitala Franței. Problemele s-au ivit încă de la început și nu l-au părăsit cât timp a rămas la parizieni. Deși a atins o finală poate și unpic norocoasă de Liga Campionilor, nu a reușit să își imprime cu adevărat identitatea managerială la Paris Saint Germain. Imaginați-vă un neamț ciudățel încercând să conducă un vestiar latin sălbatic, plin de personalități temperamentale puternice, plin de emoție latină și pasiune nestăvilită. Nu merge..

Thomas Tuchel PSG Neymar Mbappe
Thomas Tuchel și vedetele lui Paris Saint Germain

 

Norocul avea să îi surâdă însă tocmai după demiterea de la echipa arabilor, deoarece o oarecare Marina Granovskaia a fost impresionată de acest Tuchel ciudat. Ochiul rusoaicei, supranumită ”Iron Lady” în echipa lui Roman Abramovic, tocmai pentru felul cum reușește să conducă destinele echipei londoneze, a văzut în neamț personajul potrivit pentru a conduce colectivul de pe Stamford Bridge. Mișcarea a fost genială pentru că Tuchel a primit o echipă pe mână pe care și-a dorit-o expres după despărțirea de Paris, dorindu-și să lucreze cu conaționalii Kai Havertz, Timo Werner și Antonio Rüdiger, dar și pentru că a aterizat într-o lume mult mai familiară lui ca stil de viață și cultură. Succesul managerilor nemți în Anglia nu este ceva nou, iar Tuchel, care e tobă de carte atunci când vine vorba de tactică, cu o echipă unde are mână liberă și încredere deplină de la femeia pe care a reușit să o impresioneze, pare că a descoperit secretul tinereții veșnice. Fericirea lui la Chelsea este evidentă și astrele i s-au aliniat pentru o performanță majoră.

Marina Granovskaia Chelsea director of football
Directoarea de la Chelsea, Marina Granovskaia, alături de consilierul Petr Chech, în dreapta

Guardiola, noul Cruyff?

De cealaltă parte în finala de sâmbătă se află Pep Guardiola. Începuturile sale în materie de antrenorat sunt puternic influențate de personajul care a contribuit decisiv la filozofia după care e construită Barcelona modernă. Johan Cruyff a fost chiar cel care i-a recomandat președintelui Joan Laporta să îl numească pe Pep antrenor la Barcelona. Școala de fotbal catalană, a cărei filozofie s-a potrivit perfect cu stilul fotbalistic adus de Cruyff din Olanda, a fost religie pentru Guardiola în cariera acestuia de fotbalist, și apoi antrenor.

După succesele nemărginite obținute cu clubul catalan, Pep a încercat să își testeze calitățile și în alte colțuri ale Europei, unde însă s-a lovit de fiecare dată de o cultură locală unpic altfel. Ca orice antrenor de succes cu o viziune clară despre ce vrea să imprime în mințile și picioarele jucătorilor, viziune dublată de resurse aparent nelimitate, acesta a dominat campionatele pe unde a activat. Singurul trofeu care îi lipsește în continuare este chiar Liga Campionilor. Această competiție reunește cele mai de succes proiecte din fotbal, iar la acest nivel, să fi de clasă mondială în felul în care îți faci jobul nu e de ajuns. Aici trebuie să ai tot, pachetul complet. Identitatea este însă cel mai puternic factor mental când vine vorba de motivația cu care luptă o echipă, motivația cu care susține un fan echipa, atmosfera generală a unui club de fotbal și nu numai.

Guardiola a venit cu o filozofie străină Angliei, cu o mentalitate și un stil care nu se regăsesc în identitatea britanică. Atmosfera de la clubul ”cetățenilor” a fost mai mult dominată de admirație decât de identificare cu munca depusă de spaniol. Admirația este însă și ea o armă puternică și dacă ne gândim la Cruyff, și el a procedat la fel atunci când a venit din Olanda la Barcelona. Desigur că atunci a fost vorba și de o compatibilitate și o chimie aproape instante între el și viața din Catalunia, el fiind îndrăgostit de Barcelona încă din perioada în care era jucător.

FC Barcelona Txiki Begiristain Joan Laporta Johan Cruyff Pep Guardiola
Arhitectii FC Barcelona, dinspre stânga spre dreapta: Txiki Begiristain, Joan Laporta, Johan Cruyff și Pep Guardiola

 

Dacă acest lucru este la fel și pentru Guardiola este greu de spus. Chiar sezonul acesta, Guardiola a reclamat o pierdere a identității care a fost responsabilă pentru începutul slab de sezon. Și asta după 5 ani de antrenat în Manchester. Cruyff a luat Cupa Campionilor Europeni în al doilea sezon la Barcelona. O altă întrebare pe care aș mai pune-o este: cât de mult iubește Guardiola cu adevărat Manchester și cultura acestui oraș, acestei societăți în care se află? Este inima lui acolo, așa cum a fost a lui Cruyff la Barcelona? Poate deveni el Mesia pentru englezi cum a fost Cruyff în Catalunia? Sau va fi doar un apostol mai mult sau mai puțin de succes? Echipa câștigă cu el la cârmă, însă după plecarea lui, cât de mare le va fi credința englezilor în el pentru a putea asigura o moștenire ideologică? Mai ales că a avut nevoie de 5 ani să treacă de sferturile Ligii Campionilor.

Dacă ar fi să continuăm paralela între el și Cruyff, la Barcelona filozofia lui Cruyff a fost îmbrățișată, adoptată și practicată cu succes de localnici, dar dacă ne uităm la Manchester City, succesul echipei se bazează pe un import masiv de jucători cu profil latin. Aici merită însă menționat Phil Foden, un prim jucător britanic ce pare că s-ar integra oricând perfect la Barcelona. Este acesta o excepție sau un semn pentru viitor? Convertirea sau contopirea ideologiei La Masia în cultura locală sunt procese greoaie într-o societate britanică ce are tradiție și o identitate și personalitate foarte puternice. La Bayern, în mijlocul unei alte societăți cu tradiție și personalitate puternice, Guardiola nu a avut succes, decât asupra  personajelor cu care a lucrat în mod direct. Vedem modul în care îl elogiază Philipp Lahm în noua lui carieră de scriitor. Dar clubul bavarez nu deține o moștenire ideologică puternică în urma muncii lui Pep.

Guardiola Phil Foden Manchester City
Guardiola dându-i instrucțiuni puștiului minune englez al lui City, Phil Foden

 

Finala de la Porto

Dintre acești doi mari antrenori, unul va fi recompensat cu cel mai important trofeu sportiv al continentului European. Guardiola se va baza pe liderul ofensivei, Kevin De Bruyne, să găsească spațiile libere din apărarea atât de eficientă a lui Tuchel. Acesta va fi probabil asistat de revelația fotbalului englez, Phil Foden, dar și de Riyad Mahrez și Ilkay Gündogan probabil, care au avut un sezon deosebit în Anglia. Construcția va începe de la Ruben Dias, lăudat de toată suflarea fotbalistică britanică pentru influența pe care a avut-o asupra destinului lui City din acest sezon. O surpriză ar putea apărea de la Kun Aguero, care a arătat o poftă deosebită de joc într-un moment important pentru el, înainte de a părăsi gruparea din Manchester.

Pentru Tuchel vor intra în luptă doi mijlocași buni la toate, N’Golo Kante și Jorginho. Dar și revelația sezonului pentru Chelsea, Mason Mount, un englez instrumental pentru evoluția lui Chelsea din campionat și Liga Campionilor. Apărarea albaștrilor va fi condusă de căpitanul brazilian Thiago Silva, care a mai arătat și momente de slăbiciune de-a lungul sezonului, și nu mă refer doar datorate accidentărilor.

Cine va triumfa însă? Liceanul ciudățel născut la Krumbach în Germania de Vest sau apostolul fotbalului total catalan din Santpedor? Deși Chelsea nu are un lot la fel de valoros ca Manchester City, echipa lui Tuchel cred că va avea un ascendent moral important datorat și celor două victorii recente în duelurile directe. Iar analiza duelului dintre cele două proiecte mă face să cred că Chelsea are argumentele necesare să triumfe pentru a doua oară în istorie în Champions League.

Thomas Tuchel Cezar Azpilicueta Thiago Silva
Thomas Tuchel la Porto înaintea finalei, cu o prezență de spirit care îi înveselește pe Cezar Azpilicueta (stânga) și Thiago Silva (dreapta)

Fizician român pierdut în Pădurea Neagră, caută izvorul Dunării să îl aducă înapoi în țară. Este, în ciuda locației actuale, un simpatizant al lumii latine. Pasionat de fotbal și de Roma antică, scrie despre fotbal din plăcere.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată.