AnalizăCampionatul Mondial din RusiaFeatured

Mondialul și banii. Partea I: Țara gazdă. Cât au cheltuit și cu ce rămân rușii?

Cu vreo 10 ani în urmă, într-un autobuz uitat de lume prin Wyoming, un coleg de muncă turc cu care mai băteam câmpii în de-ale fotbalului citea ceva. Sătul de piesele pe care le avem într-un mp3-player vechi, l-am rugat să-mi împrumute cartea pe durata drumului. Era vorba de geniala Soccernomics a lui Simon Kuper și Stefan Szymanski, care explică pe șleau stupiditatea din afacerile ce înconjoară fotbalul și pune accent mai puțin pe ceea ce se întâmplă pe teren și mai mult pe ceea ce se întâmplă în conturile entităților implicate în fenomen. Campionatele Mondiale care aveau să urmeze în Africa de Sud și Brazilia erau atunci luate sub lupă: Mondialul și banii.

Pentru mondialul din această vară, mi-am suflecat mânecile și dintr-o curiozitate personală am încercat să aflu implicațiile financiare ale Campionatului Mondial din Rusia. Într-o serie de trei articole, voi încerca să arăt ce presupune din punct de vedere financiar organizarea unui asemenea turneu, cât câștigă sau pierd echipele naționale dincolo de capitalul de imagine și câți bani părăsesc buzunarele fanilor, dincolo de amintirile câștigate pe viață.

Partea I: Ce înseamnă pentru Rusia organizarea unui eveniment de asemena amploare?

Acum dacă n-ați închis deja pagina speriați de acest TL;DR, nu cred că mai are rost să vă amintesc că fotbalul este astăzi cel mai amplu fenomen cultural al lumii moderne. Însă dacă mai aveți vreun dubiu, țineți minte că ultima finală de Campionat Mondial a fost urmărită în direct de peste un miliard de oameni! Niciodată în istoria lumii n-au fost atâţia oameni care să facă acelaşi lucru în același timp.

Prima ediție din istoria FIFA World Cup a avut loc în Uruguay, în 1930. Pe atunci, lucrurile erau mai simple. Uruguay era campioana de la fotbal la precedentele două Olimpiade, sărbătorea 100 de ani de la independență, iar într-un congres la Amsterdam, conducerea FIFA a luat o simplă decizie în privința locului desfășurării primei ediții. Era o vreme în care multe națiuni participante (inclusiv România) au confirmat târziu prezență la turneu, lunga și dificila deplasare cu vaporul peste Atlantic fiind un impediment evident. Era o vreme în care Anglia încă refuza să participe la acest eveniment. Inventatorii fotbalului, cu o aroganță specifică, se credeau superiori doar pentru că ei au jucat primii acest sport, însă istoria le-a dat o palmă la ediția din 1950.

Cum se obtine dreptul de organizare?

Zeci de ani și câteva scandaluri mai târziu, dreptul de a organiza Campionatul Mondial se acordă prin mită printr-un proces mai complicat. Țara gazdă este acum aleasă prin votul Consiliului FIFA, în cadrul unui sistem de scrutin exhaustiv. Federația de fotbal a unei țări care dorește să găzduiască evenimentul primește inițial un “Acord de găzduire” de la FIFA, care explică pașii și cerințele care sunt așteptate de la candidatură coruptă serioasă. După un proces birocratic, un grup de inspectori desemnați de FIFA vizitează țara candidată pentru a identifica faptul că țara îndeplinește cerințele necesare pentru a găzdui evenimentul și se produce un raport despre țară. Ceea ce urmează apoi a fost descris perfect de cei de la Tifo: ”an orgy of spending and power power politics”. Printre muuulte altele, complet ”întâmplător”, Qatar-ul a investit puternic în țările din care provin membrii comisiei UEFA, rușii au oferit opere de artă unui membru UEFA, iar englezii au intrat și ei în acest joc murdar, oferindu-le genți scumpe Mulberry nevestelor membrilor din comisia UEFA. Decizia asupra cine va găzdui Cupa Mondială este de obicei luată cu șase sau șapte ani înaintea turneului.

Pentru Cupele Mondiale din 2018 și 2022, care au fost acordate Rusiei și Qatarului și care au fost și cele mai contestate din istorie, decizia s-a luat simultan, iar Qatar a devenit prima țară din Orientul Mijlociu care va găzdui turneul. Marile favorite (Anglia pentru găzduirea World Cup 2018, respectiv SUA pentru găzduirea World Cup 2022) au rămas cu buza umflată, deși mulți spun că au fost cele mai pregătite candidate.

“Never has the World Cup been in Russia and eastern Europe, and the Middle East and Arabic world have been waiting for a long time, so I’m a happy president when we talk about the development of football.” (Sepp Blatter, 2007).

Cine dă banii? Cât îi costă pe ruși?

Inițial, Guvernul Rus a alocat un buget de aproximativ 20 de miliarde de dolari pentru pregătirea turneului, buget care ulterior a fost redus la 10 miliarde de dolari, dintre care aproape jumătate din sumă a fost cheltuită pentru infrastructură. O atenție specială s-a acordat aeroporturilor, multe dintre ele fiind renovate și modernizate. În Samara, au fost construite de la zero linii noi de tramvai, în timp ce în Saransk, s-au construit două noi hoteluri, Mercure Saransk Centre, Four Points by Sheraton Saransk, precum și alte câteva facilități de cazare mai mici.

La finalul anului 2017, în urma unui decret semnat de premierul Dmitri Medvedev, rușii au confirmat public că estimărilor inițiale li se vor adăuga costuri suplimentare de 600 de milioane de dolari mai mult decât se aștepta inițial. Rusia va găzdui 32 de echipe naționale în 11 orașe, între iunie și iulie, iar pe lângă acestea, vor apărea și sute de mii de fani.  În total vor fi 12 stadioane în cele 11 orașe: Moscova (2 stadioane), Sankt Petersburg, Kaliningrad, Sochi, Rostov-on-Don, contestata Ekaterinburg Arena, Kazan, Samara, Nizhny Novgorod, Volgograd și Saransk. Arena Luzhniki din Moscova, recent renovată, cu un total de 81.000 de locuri, a fost aleasă pentru a găzdui meciul de deschidere, unul dintre meciurile semifinale, dar și finala.

Creșterea costurilor cu 600 milioane de dolari a urcat ”prețul” global de găzduire a turneului la 11,8 miliarde de dolari. Din această sumă, Guvernul Rusiei va contribui cu 390,2 miliarde de ruble (6,7 miliarde de dolari), în timp ce 91,9 miliarde de ruble (1,5 miliarde de dolari) vor proveni de la guvernele regionale, iar 195,8 miliarde (3,4 miliarde dolari) de la companii private sau de stat. Decretul lui Medvedev nu a indicat exact motivul ultimei majorări a costurilor. Cu un an în urmă, costurile pentru găzduirea Cupei Mondiale crescuseră încă o dată cu 4,7 miliarde de ruble (81 milioane de dolari).

Potrivit lui Igor Nikolaev, suma care a fost cheltuită pentru Cupa Mondială depășește bugetul federal pentru asistență medicală cu peste 20%. Din păcate, istoria ne spune că efectele de ”mahmureală” ale găzduirii Cupei Mondiale n-au putut fi evitate în alte țări precum Africa de Sud. Aceștia au ajuns să cheltuie pentru organizarea turneului 3,8 miliarde de dolari, o sumă ce era de 10 ori mai mare decât cea planificată în bugetul inițial. În plus, întreținerea celor cinci stadioane construite s-a dovedit a fi foarte costisitoare, mai ales datorită faptului că stadioanele generează venituri insuficiente pentru a plăti costurile de întreținere, cu atât mai puțin profitul. Va fi la fel și în Rusia?

”Dar FIFA dă vreun ban, frate?”

FIFA va acoperi costurile totale opraționale ale Cupei Mondiale, care sunt estimate la peste 2 miliarde de dolari. FIFA, organizație care suferă grav la capitolul imagine, insistă că nu încasează bani de la guvernul Rusiei doar spagă și că folosește doar banii generați din vânzarea drepturilor de televizare ale Cupei Mondiale și din drepturile de marketing.

FIFA se menține la distanță în ceea ce privește investițiile țării gazdă, afirmând vehement că investițiile în infrastructură nu sunt direct legate de costul Cupei Mondiale și că Rusia va beneficia mai multe decenii de investițiile făcute în străzi, aeroporturi sau sistemele de telecomunicații, iar ca atare, acestea nu sunt doar costurile legate de Cupa Mondială. Istoria a contrazis-o însă în cazul Africa de Sud.

Cu ce rămân rușii?

Când tragi linie și faci calcule, ți-e puțin greu să înțelegi ce i-a înmânat pe ruși să facă investiții de o asemenea anvergură. Care a fost catalistul pentru ca o țară cu atâtea probleme să cheltuie peste 10 miliarde de euro pentru a putea organiza campionatul mondial? Da, știu, investițiile rămân, dar asta pare că a devenit un clișeu. Mondialul din Africa de Sud sau Olimpada de la Soci sunt un contra-exemplu bun. A fost și altă ”miză” spatele implicării masive a lui Putin și altor magnați ruși în influențarea alegerii Rusiei ca țară gazdă?

Teoria mea e că fotbalul e mai mult decât un joc. Aduce fericire și speranță. Tot bagajul de entuziasm și toată pozitivitatea din jurul unui astfel de turneu nu poate decât să aducă un plus enorm de capital de imagine pentru o Rusie care suferă din acest punct de vedere. Acesta poate fi singurul adevărat câștig pentru ruși.

Cum zicea Simon Kuper în Soccernomics:

In truth, hosting international football tournaments doesn’t make you rich at all.  The reason countries are so eager to host is an altogether different one: hosting makes you happier.

Surse: fifa.com; rusletter.com; foto: mirror.co.uk

Urmărește-ne pe Facebook, Twitter și pe canalul de Youtube pentru a fi la curent cu tot ce contează în Campionatul Mondial și nu numai.

Tags

Alex Avram

Alex works in the IT Industry, he's an avid reader who likes to find beauty in football. He supports Arsenal FC. Based in Iasi, Romania, he's a coffee lover and a fan of almost everything that has a guitar and a British accent. @alexxx_avr.

Citește și

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close