
În lumea fotbalului britanic, parcursul echipei Newcastle United din sezonul tocmai încheiat al Premier League se poate rezuma la 3 cuvinte: determinare, reziliență, pasiune.
La începutul sezonului am scris de ce cred eu că Newcastle United va fi o echipă de urmărit și nu cred că m-am înșelat, ba mai mult, mi-au depășit cu mult așteptările și nu sunt singurul. Am încheiat atunci cu câteva întrebări și curiozități la care voi răspunde în rândurile ce urmează.
Cea mai mare înfrângere: Aston Villa – Newcastle United 3-0
Meciurile din care a lipsit Sean Longstaff au fost cele mai grele din acest sezon. Recunosc ca nu mă așteptam la evoluții atât de bune din partea lui, după ce l-am considerat în trecut ca fiind unul dintre cei mai lenți mijlocași din Premier League. Lipsa lui s-a văzut în acest meci unde Newcastle United a pierdut complet mijlocul dominat de McGinn, Douglas Luiz si Ramsey, iar Schar și Botman au fost depășiți de incursiunile din careu ale lui Watkins. Așa cum a menționat și Eddie Howe după meci, aceasta înfrângere a venit într-un moment potrivit, servind ca o trezire la realitate înainte de cea mai importantă perioadă a sezonului când trebuie să știi ce e de făcut pentru a trece peste momente similare, următorul meci fiind cel cu Tottenham de acasă.
Cea mai mare victorie: Newcastle United – Tottenham 6-1
Am avut prilejul de a fi prezent pe St James’ Park la ceea ce urma să fie cea mai mare victorie a lui Newcastle din 2011 încoace, și nu exagerez cu nimic când spun că primele 20 de minute, în care scorul a urcat pana la 5-0, au fost cele mai frumoase minute de fotbal trăite de mine. A fost o lecție de fotbal ofensiv și fluiditate în ultima treime a terenului, Newcastle dând senzația că nimic nu le poate sta în cale și că pot marca din orice fază de gol. Assist-ul cu exteriorul al lui Willock, șutul de la distanță al lui Murphy, calmul lui Joelinton într-o situație de unul-la-unul cu Lloris și ușurința cu care Isak finaliza fazele, au întregit un adevărat festin fotbalistic, în timpul căruia mă înfruptam cu ideea că Newcastle poate aspira la locurile de Champions League. Cireașa de pe tort a venit atunci când suporterii strigau Shoot ! în momentul în mingea ajungea la Nick Pope.
Jucătorul sezonului: Kieran Trippier
Nici nu pot exprima în cuvinte cât de important e Trippier pentru Newcastle United. Este primul jucător adus de Eddie Howe de când s-a instalat la cârma echipei, iar impactul lui în vestiar și în stilul de joc al echipei este evident. Este fundașul cu cele mai multe șanse de gol create pe tot parcursul sezonului (110), depășit în clasamentul general la acest capitol doar de Bruno Fernandes (119). Experiența lui la nivel înalt a ridicat standardul și nivelul de încredere al coechipierilor în antrenamente și a propulsat Newcastle către prima participare în Champions League din 2003 încoace.
Sfârșitul de sezon mă duce cu gândul la 2016, când, în timp ce Leicester se bucura de câștigarea titlului, Newcastle retrograda in Championship. Derulând pe repede înainte șapte ani vedem că situația de acum cu totul alta, iar asta nu arată altceva decât că, în întunericul retrogradărilor lui Leicester, Leeds și Southampton, există speranța că se poate mult mai bine.
A fost, de departe, cel mai palpitant sezon de Premier League pe care l-am văzut în calitate de suporter al Coțofenelor, unul plin de emoții și cu cele mai frumoase coregrafii în tribune. Sunt conștient că este foarte probabil ca această performanță să nu se repete și în sezonul viitor, dat fiind faptul că echipa va juca din trei în trei zile iar Liverpool, Chelsea și Spurs vor fi cu mult mai motivate în meciurile împotriva noastră.
Sunt sigur, în schimb, de un lucru: o să mă bucur al naibii de mult să aud imnul Champions League pe St James’ Park.
Numai bine,
Andrei Macavei