Este pauză la Bournemouth – Liverpool. M-am bucurat de o repriză de fotbal frumos, dintr-un meci care, deși (statistic vorbind) are o castigatoare clară, Liverpool, este foarte disputat. Cele 3 puncte pot merge în ambele direcții. De fapt, urmărind partida, revin la ganduri mai vechi apropo de acest sport. Uneori, diferențe care pot părea mici, pot duce la rezultate foarte diferite.
Liverpool este in avantaj la pauză, iar asta dintr-un gol marcat din poziție de offside. Totuși, ceea ce mi-a atras atenția a fost faza care a dus la primul gol. În acel moment, jocul nu anunța absolut nimic. Liverpool erau chiar departe de poarta adversă, atunci când accelerează la mijlocul terenului. Salah combină cu Firmino, care șutează de la distanță, deși nu avea un culoar clar. Șutul este puternic și bine poziționat, iar Begovic, un portar decent în Premier League, respinge în față, de unde vulpea Salah reacționează primul și trimite balonul în plasă. Simplu.
Câteva minute mai târziu, Bournemouth combină similar la marginea careului celor de la Liverpool, Milner e tras către centru și King este singur în partea stângă. Brooks pasează pe culoarul perfect, dar pune prea multa forță și King trebuie să alerge către marginea careului, în loc să șuteze. Faza s-a stins.
Citește aici povestea mea: cum am început să fiu Cormoran.
A început repriza a doua. Nici nu ne-am dezmeticit bine, că Salah scapă într-o cursă solitară cu 2 fundași ai cireșelor, către poarta adversă. Este calcat pe picior din spate, destul de rău, dar nu cade. O fi din pricina egoismului de care este uneori acuzat? Sau poate calculează șansele de reușită între o lovitură liberă de la marginea careului și șutul lui, chiar dacă mai are un adversar în față? Nu vom ști ce a gândit, dar știm că a facut 0-2. What does the fox say?
La un moment dat, Bournemouth a avut o combinație frumoasă în marginea careului advers și, la fel ca în prima repriză, în loc să se încheie cu un șut către poarta lui Alisson, se sfârșește cu Mousset alergând către marginea careului, dupa o pasă imprecisă. Până la final, scorul ajunge la 0-4. Iar Liverpool a meritat clar victoria. A dominat la toate capitolele și a fost echipa mai pozitiva.
Mi-a plăcut acest meci, dar așa cum am spus anterior, m-a făcut să mă gândesc la fotbal în sine și la diferențele dintre jucători și dintre echipe. La fel ca în economie, acest fenomen de multiplicare (compounding), împreună cu o durată de timp suficient de mare, duce la rezultate radical diferite.
În cazul fotbalului, e vorba de abilitățile „tehnico-tactice” ale jucătorilor. Dar în același timp, sunt convins că jucătorii care se mențin câțiva ani la cel mai înalt nivel al Premier League stau foarte bine la acest capitol. Sunt convins că atât Brooks, cât și King pot să dea pase perfecte. Le mai rămâne să lucreze doar la concentrare și timing.
În ziua de azi, când jocul este atât de intens și de rapid, lipsa de concentrare are efecte imediate. Un moment de neatenție poate fi sinonimă cu un gol primit sau poate să transforme o fază periculoaă într-una banală. Totodată, „hyper-concentrarea” pe durata celor 90 de minute este rasplatită cu trofee. Tot ce îmi mai doresc pentru sezonul în curs este ca această concentrare totală să țină un sezon întreg pentru Liverpool.
Sursa foto: PremierLeague.com
Dacă îți place ce citești pe Tackle.ro, ne găsești și pe Facebook, Instagram, Twitter, Youtube și Soundcloud.
