Cum a crescut Atalanta, de la Serie B până la sferturile Ligii Campionilor?

Atalanta Bergamo trăiește în aceaste zile, probabil, cea mai frumoasă perioadă din istoria clubului. Denumită și echipa zidarilor („I muratori” în italiană), această poreclă pare definitorie pentru proiectul urmat cu încăpățânare în ultimul deceniu de această remarcabilă echipă mică, devenită între timp… mare.

Cărămidă cu cărămidă, conducerea Atalantei „a zidit” o echipă care nu încetează să uimească prin performanțele recente, reprezentând o încântare atât pentru suporterii fideli, cât și pentru publicul larg care apreciază fotbalul.

Există cel puțin două motive pentru care Atalanta a reușit să atragă simpatia fanilor din întreaga lume.

În primul rând, aprecierea publicului larg provine din faptul că această echipă și-a definit/redefinit propria identitate pe teren, a unei echipe cu un stil ofensiv, obișnuită să-și urmeze nestingherită stilul de joc, atacând și reușind să marcheze indiferent de adversar. În actualul sezon, echipa din Bergamo a marcat 98 de goluri (ceea ce nu a reușit nici echipa Lazio antrenată de Simone Inzaghi, cu 89 goluri marcate în 2017/2018, nici Maurizio Sarri la Napoli, care a marcat 94 goluri în sezonul 2016/2017), având cel mai bun golaveraj din Serie A (98 goluri marcate/48 goluri primite). Inter, cea de-a doua clasată după numărul de goluri marcate, se poziționează la o distanță considerabilă, marcând doar 81 goluri (însă primind doar 36). Stilul de joc ofensiv al Atalantei părea consolidat încă din sezonul trecut, când tot Atalanta a fost echipa cu cele mai multe goluri marcate, 77 (46 goluri primite), însă doar a treia echipă după golaveraj, după Juventus și Napoli.

Totuși, fără a încerca să diminuez meritele echipei din Bergamo, consider că trebuie subliniat faptul că Serie A nu mai e nici pe departe campionatul în care știam că se înscrie cel mai greu, în care fiecare gol înscris reprezenta cu adevărat o mică performanță. Serie A nu mai are de mult timp prea mult de a face cu stilul „catenaccio”, înregistrând în acest sezon cea de-a doua medie de goluri după Bundesliga (3,04 goluri pe meci în Serie A, față de 3,21 în Bundesliga în sezonul recent încheiat 2019/2020). Mai mult, liga italiană a reușit în acest sezon să-l ofere pe cel de-al treilea ei câștigător al Ghetei de aur, Ciro Immobile (după Luca Toni, Fiorentina – 31 goluri 2005/2006 și Francesco Totti, Roma – 26 goluri 2006/2007), care a înscris de 36 de ori în acest sezon.

Cel de-al doilea motiv pentru care Atalanta a atras aprecierea fanilor provine tocmai din modelul definit de această echipă. Fără a avea un potențial financiar impresionat, Atalanta a arătat că se poate construi o echipă competitivă, o echipă care poate învinge giganții din campionatul Italian. Chiar dacă Serie A a mai pierdut din competitivitate în ultimul deceniu (Juventus câștigând în ultimii 9 ani), nu este tocmai facil să concurezi cu echipe care investesc sume considerabile în transferuri (vezi Tabelul 2). Stilul de joc ofensiv al Atalantei și ascensiunea spre Champions League s-au clădit în liniște, într-un climat favorabil performanței sportive, asigurat de conducerea acestui club. Merită remarcată strategia consecventă și răbdătoare a conducerii, care a sprijinit echipa în mod paralel pe mai multe planuri.

Fără a avea pretenția de vă a împărtăși „cheia” succesului din spatele performanței recente a acestui club, vă voi prezenta pe scurt câțiva factori care au contribuit la succesul recent al acestei echipe.

Îngăduința noii conduceri față de antrenorii angajați a garantat stabilitate și consecvență în viziunea privind viziunea tactică.

Unul dintre factorii care cred că merită menționați, îl reprezintă îngăduința și răbdarea noii conduceri față de antrenorii angajați, garantând stabilitate și consecvență în viziunea privind viziunea tactică. Cred că managementul a avut o importanță majoră în a asigura echipei un climat prielnic de dezvoltare, încă din iunie 2010, când Antonio Percassi a cumpărat Atalanta, devenind președinte. Începând cu 2010, Atalanta a avut doar 3 antrenori (în contrast, în timp ce lucram la elaborarea articolului, Maurizio Sarri era concediat de la Juventus după doar un an, deși câștigase titlul cu Juventus, fără a-i fi acordată posibilitatea de a-și forma un lot potrivit pentru filosofia sa de joc).

Primul dintre aceștia, Stefano Colantuono, a condus echipa timp de cinci sezoane, promovând chiar din primul an, după câștigarea ligii secunde italiene (Serie B) în sezonul 2010/2011. Acesta nu era primul mandat al lui Colantuono la Atalanta. Anterior, în perioada 2005-2007, acesta reușise, de asemenea, promovarea prin câștigarea Serie B, însă a părăsit banca tehnică după primul sezon în Serie A. Cea mai bună clasare a fost obținută de Stefano Colantuono în ultimul său sezon la Atalanta, și anume poziția 11, în sezonul 2013/2014. Edoardo Reja, succesorul lui Stefano Colantuono pe banca tehnică a Atalantei, a venit după câteva sezoane bune la Lazio, cu care reușise să obțină locurile 5, 4 și 9 (sezoanele 2010/2012, respectiv 2013/2014). Odată ajuns pe banca tehnică a Atalantei, Edoardo Reja a fost aproape de retrogradare în primul sezon (obținând poziția 17). În cel de-al doilea sezon s-a descurcat mult mai bine, clasându-se pe locul 13 (sezonul 2015/2016).

Mandatul lui Gian Piero Gasperini avea însă să aducă cele mai mari performanțe ale acestui club (locurile 4, 7 și de două ori poziția 3 în doar 4 sezoane 2016/2020). După 8 ani în care a antrenat echipa de tineret a clubului Juventus (1994/2003) și un scurt mandat la Inter, încheiat prematur în perioada iunie-septembrie 2011, nu păreau a fi foarte multe argumente care să prevestească performanța pe care avea să o arate Gasperini la Atalanta. Cele mai bune rezultate obținute de acesta au constat în clasarea pe locurile 4 și 6 cu Genoa (în 2008/2009, respectiv 2014/2015), după două mandate destul de lungi 2006/2011 (când Genoa promovase tot sub conducerea acestuia în primul său sezon, 2006/2007), respectiv 2013/2016.

Cu o medie de 1.82 puncte pe meci, sezoanele petrecute la conducerea echipei din Bergamo au fost cele mai reușite din cariera lui Gasperini și, cu siguranță, din istoria recentă a clubului Atalanta. Încununarea acestei performanțe s-a realizat prin obținerea primei calificări în Champions League.

În primul ei sezon în Champions League Atalanta părea să confirme așteptările pesimiste care gravitează, de obicei, în jurul debutantelor. Înfrângerea cu 4-0 în primul meci, contra echipei Dinamo Zagreb, confirma faptul că Champions League e un alt fel de competiție, alimentând temerile existente. Dificultățile au continuat, iar Atalanta  se vedea fără niciun punct, după cele trei meciuri din turul grupelor. Totuși, după un egal cu giganul Manchester City, Atalanta a reușit să-și redreseze parcursul, învingându-le atât pe Dinamo Zagreb, cât și pe Shakhtar Donetsk, într-o confruntare decisivă pentru calificare, în Ucraina. Mai mult, traseul european al Atalantei continuă, spre încântarea suporterilor acestei echipe și în general a susținătorilor jocului ofensiv. După ce nu i-a acordat aproape nicio șansă Valenciei în optimile de finală (scor general 8-4 în favoarea Atalantei), echipa din Bergamo urmează să înfrunte PSG în turneul final din cadrul Champions League organizat în Portugalia.

Cu riscul de a dedica nedrept de puține rânduri performanțelor lui Gasperini, echipei și strategiei de joc ofensive, voi continua prin a prezenta câteva alte elemente care au susținut ascensiunea echipei din Bergamo, considerând că elementele tactice merită să fie analizate în detaliu, în alte articole viitoare dedicate explicit acestui subiect.

Atalanta a găsit și metode alternative de a intra în inimile suporterilor

Alături de stabilitatea băncii tehnice, conducerea a urmărit să creeze o sinergie față de suporteri, achiziționând stadionul în 2017 pentru o sumă modestă, aproximativ 8,6 milioane de Euro. În scurt timp după această achiziție, au adoptat un plan de modernizare a arenei, care prevede realizarea unor investiții de 40 milioane de Euro până în anul 2021. Acest plan prevede îmbunătățirea standardelor de calitate, astfel încât arena să poată găzdui partidele din Champions League, inclusiv o extindere a capacității de la 21700 la 23370 de locuri. De asemenea, denumirea arenei s-a schimbat din „Stadio Atleti Azzurri d’Italia” în „Gewiss Stadium”.

Modernizarea stadioanelor sau construcția unor stadioane noi a reprezentat una dintre prioritățile echipelor importante din Europa (de exemplu, Juvenus, Arsenal, Tottenham), întrucât, pe de o parte, îmbunătățesc condițiile de pregătire și de joc ale echipelor. Pe de altă parte, investițiile în modernizarea stadioanelor asigură suporterilor o experiență completă atunci când asistă la meciurile echipelor favorite, crescând disponibilitatea acestora de a veni la stadion și, implicit, susținerea echipelor favorite.

Spre deosebire de alte ligi importante din Europa, stadioanele din Italia nu aparțin cluburilor de fotbal, ci se află în proprietatea autorităților locale. În prezent, singurele excepții sunt Juventus Torino (Alliantz Arena), Udinese (Dacia Arena) și Sassuolo (Mapei Arena). În mod inevitabil, proprietatea publică a stadioanelor lasă sarcina investițiilor tot autorităților locale/centrale, demotivând cluburile în a realiza investiții importante în infrastructură. Probabil că ultimele investiții majore în stadioanele de fotbal din Italia au fost realizate cu mult timp în urmă, înaintea campionatului mondial găzduit de Italia în 1990. Din cauza lipsei investițiilor, respectiv a infrastructurii degradate, suporterii par a fi tot mai puțin dispuși să meargă la stadioane.

O comparație a numărului mediu de spectatori care au asistat la meciuri în sezonul 2019/2020 scoate în evidență atractivitatea scăzută a stadioanelor din Serie A, care deține cel mai scăzut număr mediu de spectatori, chiar și după ce ajustăm acest cifre în funcție de capacitatea efectivă a stadioanelor. Din acest punct de vedere Atalanta se află pe poziția a 6, reușind să atragă, în medie, 17681 spectatori, adică aproximativ 83% din capacitatea stadionului (În sezonul 2019/2020 Atalanta a vândut 15031 de abonamente).

Prezența la stadioane și prețurile biletelor în principalele campionate de fotbal din Europa

Nr. mediu de spectatoriCapacitatea medie a stadioanelorRata medie de ocuparePreț mediu abonament (£)Preț mediu bilet (£)
Premier League393734055396,73%51628,5
Bundesliga409364486491,56%15913
La Liga291603796976,09%20521
Serie A270183969471,12%22916

Notă: Ligue 1 a fost exclus pentru că datele privind numărul de spectatori prezenți la meciuri nu erau disponibile. Prețurile medii ale biletelor/abonamentelor sunt exprimate în lire sterline și se referă la cele mai ieftine opțiuni disponibile. (sursă date: SoccerSTATS.com și The European Football Index)

Poate că îmbogățirea experienței trăite de suporteri în cadrul stadioanelor (de ex. prin confortul scaunelor, prin apropierea tribunelor de gazon pentru îmbunătățirea vizibilității, prin diversificarea serviciilor de catering etc.) nu este o condiție suficientă pentru garantarea vânzării tuturor biletelor disponibile (căci un alt factor fundamental îl reprezintă valoarea jucătorilor și jocul prestat de echipele favorite), însă, fără îndoială, va contribui la creșterea atractivității suporterilor față de experiența de la stadioane.

Înstrăinarea suporterilor afectează cluburile din mai multe puncte de vedere. Pe de o parte, îi va priva pe jucători de acel imbold pe care-l pot oferi suporterii în meciurile de pe teren propriu (trebuie menționat faptul că există și o legătură inversă, adică o performanță mai bună a echipei poate atrage fanii la stadion). Totodată, în mod cert, prezența scăzută a spectatorilor în tribune se reflectă și în bugetele echipelor. Ultimul raport Delloitte – Annual Review of Football Finance 2020 – arăta faptul că, în sezonul precedent, Serie A și Ligue 1 au fost ligile care au colectat cele mai mici procente din venituri din prezența la stadioane a suporturilor (doar 11% – Matchday revenues).

Nu în ultimul rând, trebuie precizat faptul că, în mod ironic, în ciuda condițiilor precare de pe stadioane, prețurile biletelor și abonamentelor din serie A nu sunt nici pe departe cele mai ieftine. Conform The European Football Index, abonamentele din Serie A sunt, în medie, chiar mai scumpe decât cele din La Liga sau Bundesliga (vezi Tabelul 1). Însă experiențele de pe stadioanele italiene lasă, în prezent, mult de dorit și cred că există un potențial enorm neexploatat. Un prieten îmi povestea recent experiența dezamăgitoare pe care a avut-o pe stadionul San Paolo din Napoli, unul dintre cele mai mari și mai încărcate de istorie stadioane din Italia.

Pe lângă infrastructura învechită, mizeria și oferta sărăcăcioasă de gustări & băuturi îți pot reteza rapid entuziasmul de a mai reveni pe stadion. În ciuda acestor lucruri, jocul prestat de echipa antrenată de Maurizio Sarri reușea să strângă, în medie, peste 43050 de spectatori din cele 60240 disponibile în sezonul 2017/2018, demonstrând amploarea fenomenului fotbalistic pe care clubul Napoli nu reușește să-l exploateze. Și dacă la nivel european și mondial se caută soluții pentru îmbogățirea experienței trăite de suporteri în cadrul stadioanelor, ce mai mare parte dintre cluburile italiene nici măcar nu reușesc să asigure suporterilor unele condiții rudimentare.

Pe lângă jocul spectaculos prestat și a investițiilor realizate în infrastructură pentru a îmbogăți experiența oferită în cadrul stadioanelor, Atalanta a găsit și metode alternative de a intra în inimile suporterilor. Încă din 2010, Atalanta oferă câte un tricou cadou fiecărui nou născut din Bergamo. Fiind chiar ideea președintelui Antonio Percassi, prin proiectul „Neonati Atalantini”, în cei aproape 10 ani, au fost dăruite aproximativ 90000 de tricouri. Deși costurile sunt infime, având în vedere bugetele cluburilor din principalele ligi profesioniste de fotbal, acesta reprezintă o inițiativă apreciabilă. Acest gen de inițiative au potențialul de a extinde simpatia generată în rândul suporterilor și a potențialilor suporteri, consolidând susținerea față de acest club și, în general, închegarea întregii comunității din Bergamo prin conturarea unei identități locale, fie ea una fotbalistică.

Management financiar apreciabil

Activitatea privind transferul de jucători realizată de principalele echipe din Serie A în ultimele 5/10 sezoane (milioane Euro)

EchipăBalanță 2015/2020Balanță 2010/2020
Genoa111.29192.90
Udinese69.67189.09
Atalanta84.4581.58
Napoli-169.35-268.95
Inter-329.70-347.69
AC Milan-403.19-449.80
Juventus-286.67-451.89

sursă date: TransferMarkt

Nu în ultimul rând, managementul financiar și, în special, cel privind transferurile (care reprezintă, de obicei, fluxurile cele mai importante din bugetele echipelor) a fost, de asemenea, unul apreciabil. O simplă comparație scoate în evidență potențialul financiar mult mai mare a echipelor de tradiție din Serie A, care, beneficiind de venituri din surse alternative mai ridicate, au putut investi mult mai mult în aducerea de jucători.

La polul opus, Atalanta a arătat că se pot obține performanțe remarcabile dacă se găsește un echilibru între jucătorii aduși crescuți din cadrul academiei, jucătorii aduși prin transferuri și jucătorii vânduți. Prin urmare, rezultatele obținute de Atalanta sunt cu atât mai apreciabile cu cât observăm balanța financiară pozitivă a activității de transfer, atât în ultimul deceniu, cât și în ultimii 5 ani, ce coincide, în mare măsură, cu mandatul lui Gasperini. Tabelul 2 prezintă, alături de Atalanta, echipele cu cele mai mari balanțe ale transferurilor. Dacă Juventus și AC Milan sunt echipele cu cele mari deficite, Genoa și Udinese sunt cele mai performante, după acest criteriu (bineînțeles, probabil că rezultatele bune obținute de Gasperini ca antrenor al echipei Genoa au avut o contribuție importantă la vânzările realizate de acest club).

Activitatea de transfer realizată de Atalanta în mandatul de antrenor al lui Gian Piero Gasperini   (cifrele reprezintă mil. Euro)

2016/20172017/20182018/20192019/2020
Venituri din transferuri41,3386,0425,0698,40
Cheltuieli privind transferurile14,3455,1154,0057,20
Balanță26,9930,93-28,9441,20
Cel mai scump jucător achiziționatAlberto Paloschi – 6,7 (Swansea)

 

Marten de Roon – 13,5

(Middlesbrough)

Duvan Zapada – Preț împrumut:

14.00 (+12.00 2019/2020) (Sampdoria)

Luis Muriel – 20,1 (Sevilla)
Cel mai scump jucător vândutMattia Caldara – 19,0 (Juventus)Alessandro Bastoni – 31,1 (Inter)Jasmin Kurtic – 5,30 (Spal)Dejan Kulusevski – 35,0 (Juventus)

sursă date: TransferMarkt

Dacă analizăm mai amănunțit activitatea de transferuri a Atalantei, remarcăm faptul că în ultimele 4 sezoane (perioada în care Gasperini s-a aflat pe banca tehnică), Atalanta a înregistrat excedente în 3 din cei 4 ani, vânzând jucători importanți către liderii financiari din Serie A, precum Juventus, Inter sau AC Milan. Adoptând o politică de transferuri cumpătată, Atalanta a preferat să promoveze jucători tineri, pe care apoi să-i vândă la prețuri mai ridicate (de exemplu, Franck Kessié, achiziționat de la Stella Club (Coasta de Fildeș) pentru 1.5 mil., a fost vândut la AC Milan pentru 32 mil. Euro; Bryan Cristante transferat de la Benfica pentru 5 mil., a fost vândut la AS Roma pentru 26 mil. Euro).

Această politică a fost întreținută și cu ajutorul academiei, care a oferit un sprijin important în promovarea unor jucători valoroși (de exemplu, Alessandro Bastoni fiind vândut la Inter pentru 31,1 mil. Euro; Mattia Caldara, transferat la AC Milan pentru 35 mil. Euro).

În privința achizițiilor, Atalanta și-a menținut politica cumpătată, evitând transferurile de anvergură. Prin urmare, pe lângă promovarea jucătorilor tineri, Atalanta s-a orientat către jucători care, din diverse motive, nu erau suficient exploatați sau nu au reușit să se integreze la cluburile de care aparțineau. Un exemplu în acest sens îl reprezintă cei doi atacanți achiziționați, respectiv Duvan Zapata și Luis Muriel, cele mai importante transferuri din ultimele două sezoane, împreună valorând 46 milioane de Euro. Randamentul acestora la Atalanta a fost unul extrem de bun. Dacă în sezonul recent încheiat fiecare dintre cei doi înscrisese câte 18 goluri, Zapata reușise să înscrie chiar mai multe în sezonul trecut (23 de goluri), primul în tricoul Atalantei.

Vă las pe dumneavoastră să judecați dacă achiziționarea acestora a fost una inspirată sau nu. Rolul jucat de acești doi jucători în tactica lui Gasperini, inclusiv a căpitanului Alejandro Dario „Papu” Gómez de la Metalist Kharkiv (în 2014, pentru 4.47 mil. Euro) și a lui Josip Ilicici de la Fiorentina (în 2017, pentru 5.75 mil. Euro) merită, fără îndoială, amintite și analizate în detaliu în cadrul altor articole.

Concluzii

În final, vreau, din nou, să precizez că nu pot etala pretenția de a fi identificat „cheia” succesului pentru ascensiunea de invidiat pe care Atalanta a avut-o în ultimul deceniu. Pentru acest lucru trebuie realizate interviuri în detaliu cu reprezentanți ai conducerii, inclusiv actualul antrenor. Totuși, există câțiva factori ușor de sesizat din exterior, care au contribuit în mod concomitent la proiectul de ansamblu al clubului, proiect prin care Atalanta a reușit să atragă simpatia tuturor fanilor, devenind cea de-a doua favorită a tuturor pasionaților de fotbal.

Printre acești factori, am remarcat asigurarea unei stabilități pe banca tehnică, ceea ce permis omogenizarea echipei și conturarea unei identități de joc, implementarea unor acțiuni pentru a atrage suporterii și a le asigura o experiență autentică în cadrul stadionului, respectiv managementul financiar al clubului. Probabil că acestea nu sunt condiții suficiente pentru o ascensiune remarcabilă într-un campionat precum Serie A, însă, cu siguranță, sunt factori premergători, care pot clădi performanța sportivă în cadrul oricărui club… cărămidă cu cărămidă.

surse foto: atalanta.it

Dacă îți place ce citești pe Tackle.ro:

  1. Abonează-te la newsletter-ul nostru săptămânal, prin e-mail.
  2. Urmărește-ne pe FacebookInstagramTwitter și Youtube.
  3. Ascultă podcast-ul Tackle Show pe Apple MusicSpotifyAnchor.fm sau pe Google Podcasts.
Show CommentsClose Comments

Leave a comment