
Ce săptămână de fotbal european ne așteapă! Avem două zile entuziasmante de vizionat, poate chiar mai entuziasmante decât am fi crezut chiar și cu 4-5 zile înainte. Pe scena primăverii europene intră campioana în exercițiu, Real Madrid. De la aceeași oră, revelația sezonului european, Napoli. Iar miercuri eternul pretendent, Pep Guardiola cu a lui Manchester City. Ca să nu mai spun de Liverpool, care ne-a arătat un alt fel de fotbal în ultimele partide.
Meciul săptămânii:
Liverpool – Real Madrid (marți, ora 22:00)
Jürgen Klopp și Liverpool
Voi face din nou referire la începutul lui Klopp la clubul din Merseyside. A fost mariajul perfect încă de la început. Din punct de vedere psihologic, Klopp avea nevoie de Liverpool, iar Liverpool de Klopp. Știm cu toții ce a urmat, poate cea mai de succes perioadă din istoria clubului. Cu siguranță cea mai bună din fotbalul modern. Pentru Klopp a fost, de asemenea, apogeul carierei de până acum, încoronându-se pentru prima dată campion al Europei la nivel de club.
Problemele au început să apară și acum două sezoane, dar mai ales în acest sezon. Echipa a arătat de nerecunoscut, iar Klopp părea într-o stare psihică greu de gestionat. Toată lumea vorbea de blestemul celor 7 ani. Deși dacă ne uităm și calculăm mai atent, colaborarea se află la al optulea an. Însă desigur problemele păreau să fie foarte similare. Îmi aduc aminte și la Dortmund cum Klopp nu reușea să își explice ce se întâmplă, iar acum situația părea similară. Liste lungi de accidentați, lipsă de încredere în joc, lipsă de încredere de pe banca tehnică.

Rupe Klopp blestemul?
Vizionând finala din Mai, Klopp spune că a fost groaznic de urmărit. Era un meci pe care îl putea câștiga. Dar ce l-a uimit cel mai tare era cum Real Madrid nu și-a pierdut niciodată încrederea, sugerând faptul că el nu reușește cu echipa lui același lucru. Dacă există însă o pereche, un mariaj, tehnician-club, care să poată depăși orice problemă, atunci cu siguranță Klopp-Liverpool este unul din ele.
Experiența de la Dortmund l-a ajutat poate pe tehnician să analizeze mai profund problema. Iar acum echipa pare să joace din nou un fotbal pe care nu mai credeam că îl poate. Însă la fel cum a spus în timpul conferinței, meciul cu Real Madrid este ocazia perfectă să confirme. A cerut și ajutorul publicului, pe care îl va primi necondiționat, iar revanșa pentru finala din Mai pare acum mult mai realizabilă decât părea chiar și acum câteva zile. Klopp este un om deosebit și Liverpool un club deosebit. Orice suporter neutru își dorește ca mariajul să continue și să aibe un final fericit. Să rămânem believers, să nu devenim doubters.
Monstrul Real
După sezonul trecut ar trebui să fie mai clar ca niciodată. Atunci când Real Madrid are un lider potrivit pe bancă, este extrem de greu de oprit. Era o vorbă la turneele finale că pe Italia trebuie să o scoți neapărat, când ai ocazia. Altfel nu mai scapi de ei, și poate și câștigă. Poate nu e tocmai o coincidență faptul că actualul tehnician al clubului madrilen este italian. Carlo Ancelotti a condus o echipă ce nu părea senzațională către victorii absolut incredibile. A avut cel mai greu drum către trofeu posibil, dar a triumfat fără să își ridice vreun moment și a doua sprânceană.
După revenirea de formă a echipei engleze, pare că vom avea un meci deosebit pe Anfield. Două din cele mai de succes echipe din ultimul deceniu în Liga Campionilor. Ambii antrenori își iubesc cluburile la care activează și nu își doresc vreun moment să se afle în alt loc. Acestea sunt premisele unui duel incendiar și asta cred că vom avea. Real Madrid nu are cel mai bun sezon, dar nu cred că va conta asta. Pentru Klopp miza este mare. O victorie în această dublă îi poate salva sezonul. La Real Madrid în schimb, Ancelotti nu are presiune. Jucătorii săi par momentan să se bucure de fotbal, iar latinii pot fi foarte periculoși în asemenea condiții. Să înceapă odată partida!

Echipa sezonului vs Frankfurt:
Eintracht Frankfurt – Napoli (marți, ora 22:00)
Maestrul Spalletti
Povestea celor doi ani petrecuți de Luciano Spalletti la o fermă în superba Italie rurală ne este cunoscută majorității. Nu îmi pare o surpriză faptul că omul s-a întors cu o minte clară și odihnită. Ai văzut vreodată cum arată Italia rurală? Este un dezmăț al simțurilor. Imagini superbe, mirosuri de struguri, gustul vinului italian.. Și toate astea pe plaiurile cu una din cele mai frumoase istorii ale lumii antice. Pe aceleași meleaguri pe care mari împărați sau dictatori romani își savurau vinul în nopți calde de vară, Spalletti făcea probabil același lucru, studiind însă și fotbal pe lângă. Ce viață..
Simpatia mea deosebită pentru stilul de viață latin mă face un mare fan al ideii ca Napoli să ia trofeul anul acesta. Nimic nu reprezintă mai mult Italia și istoria ei decât un mare general inspirat de frumusețea țării, venit să conducă oastea la război. Asta pare povestea maestrului Spalletti și a echipei napoletane care distruge tot ce îi stă în cale. Italienii sunt renumiți ca mari strategi. Imaginați-vă acum unul care s-a retras din activitate doi ani de zile pentru a studia în detaliu care este cea mai bună strategie.

Singurul defect al scenariului este chiar romantismul pe care îl emană. Idealismul poveștii mă face să îmi pară prea frumoasă să devină adevărată. Este însă o notă subiectivă aceasta. Zilele trecute am auzit chiar un pundit englez, Micah Richards, menționând echipa italiană drept favorita lui la titlu. Dacă și un englez într-un mediu atât de public spune asta, ei bine, poate nu este chiar așa un scenariu idealist.
Omologul germanic
Oliver Glasner, antrenorul austriac de la Eintracht Frankfurt, nu pare nici el de neglijat. Este primul manager austriac de la Ernst Happel care cucerește un titlu european. A ieșit din cea mai disputată grupă din toamnă pe locul doi și continuă visul european al Frankfurtului. Cât de mare poate fi acest vis însă?
Dacă nu ar fi dat peste una din cele mai în formă echipe de pe continent, poate ar fi avut șanse mai mari să realizeze o surpriză. La urma urmei, în primele luni de mandat, deși nu a obținut rezultate prea bune, unul din rezultate a fost o victorie chiar împotriva echipei emblemă a Germaniei. Eintracht a impresionat sub conducerea lui în Europa, eliminând până și Barcelona lui Xavi în drumul către trofeul Europa League.
Name-dropping
Dacă ne uităm la numele de care este legată ascensiunea austriacului, putem identifica cel puțin două care impresionează. Unul din ele este Ralf Rangnick. Pare uneori că tot ce e bun din fotbalul german la ora actuală este cumva legat de acest personaj, pe care ignoranța lui Cristiano Ronaldo a binevoit a-l numi ”necunoscut”. Al doilea nume este un personaj descoperit recent din fotbalul german, un anume Roger Schmidt. Inginerul de care vorbeam în articolul de săptămâna trecută, neamțul dispus să învețe cultura latină. Glasner i-a fost secund acestuia la RB Salzburg, una din echipele din proiectul Red Bull manageriat de sus de Rangnick. La fel ca Schmidt, Glasner are și el studii superioare, finalizând cu succes un MBA la Universitatea din Hagen.
Dacă ar fi să facem o predicție despre viitorul lui Oliver Glasner, bazat pe oamenii care i-au fost mentori, ar trebui să avem așteptări destul de mari de la el. În meciul decisiv din grupe l-a învins pe Ruben Amorim, unul din managerii promițători ai Portugaliei și lumii latine. Poate că nu are o echipă capabilă să depășească pe Kvaradona & Co., dar cu siguranță nu va fi ultima dată când îi voi menționa numele într-un articol de Liga Campionilor. Meciul cu Napoli va fi unul interesant, iar duelul antrenorilor unul demn de nivelul competiției. Dacă Spalletti și echipa lui nu vor intra subestimându-și adversarul, cred că vor lua o opțiune clară pentru calificarea în sferturi.

A doua surpriză germană?
RB Leipzig – Manchester City (miercuri, ora 22:00)
Leipzig – elementul de stabilitate local
Proiectul lui Leipzig este unul despre care am mai vorbit. Red Bull a investit mult în echipa germană și în Salzburg din Austria, iar rodul muncii lui Rangnick este vizibil în toată Europa. Salzburg l-a învins pe Jose Mourinho și pe a lui Roma săptămâna trecută, iar Leipzig dă piept cu unul din marii rivali ai portughezului, Pep Guardiola. Duelul pare unul dezechilibrat în favoarea englezilor, dacă ne uităm la cote și la istoria fotbalului din ultimii ani. Dar am mai spus-o și am să repet, fotbalul din Germania a crescut mult în ultimii ani.
Dacă Manchester City intră pe teren cu iluzia superiorității în fața lui Leipzig, va pierde. Și cred că nu ar fi greu să se întâmple asta. Marco Rose, managerul echipei germane, este la el acasă. Destinul nu îl putea aduce într-un loc mai potrivit unde să poată avea succes. Încă din start s-a putut observa impactul său la echipă, potrivindu-se mult mai mult cu identitatea culturală a grupului decât predecesorii săi. În Bundesliga este una din cele 6 echipe despărție de doar 5 puncte din fruntea clasamentului, care încă mai speră să intre în lupta de final pentru titlu. Ce sezon ne oferă Germania!
Marco Rose este un element de stabilitate la Leipzig. Conducerea clubului ar putea avea în persoana lui o soluție pe termen lung, un om alături de care să se poată construi mai departe pe bazele succeselor din sezoanele precedente. Pentru Rose partida cu Manchester City este probabil cea mai mare șansă de până acum să aducă un succes răsunător echipei din localitatea sa natală. Cred că acest lucru se va vedea și va fi definitoriu pentru viitorul lui de antrenor, nu doar rezultatul, dar mai ales felul în care se va prezenta echipa la o asemenea ocazie.

Slăbiciunea lui Pep
Manchester City și Liverpool, cele mai de succes două echipe ale Angliei în ultimul deceniu, trec prin perioade similare. Dacă la Liverpool Klopp ține mult la unitatea echipei și rezolvă problemele intern, Pep pare să se scape urgent de jucători care creează probleme în vestiar. Pep nu a fost niciodată un om confrontațional. Mărturiile lui Zlatan Ibrahimovic din perioada lui la Barcelona sunt o dovadă clară în acest sens. A ales în mai multe cazuri de jucători care voiau o nouă provocare, jucători care nu erau mulțumiți de celebra ”Pep roulette”, să îi lase să plece. Jucători importanți pentru angrenajul echipei cum ar fi Oleksandr Zinchenko, Gabriel Jesus sau Joao Cancelo au părăsit echipa din vară până astăzi.
Asta înseamnă însă că Pep o ia cumva de la capăt. Mai bagă o fisă, cum s-ar zice. Dacă echipa nu mai funcționează, în loc să plece el, pleacă echipa. Vine alta, nu e problemă. Poate următoarea o să îi ofere mai mult succes. Poate cu următoarea o să chiar reușească să cucerească și Liga Campionilor. Acesta este singurul trofeu pentru care mai poate fi judecat ca antrenor că nu a reușit să îl cucerească la City sau la orice echipă diferită de Barcelona.
Eșecul Foden?
Minusurile din strategia lui Pep sunt evidente. Problema lui nu este de formă, ci de fond. Forma este echipa, fondul este cultura fotbalistică. Guardiola a încercat din răsputeri să creeze o cultură fotbalistică asemănătoare Barcelonei. A încercat asta și la Bayern, dar și aici la City. De la Bayern a plecat mai repede pentru că nemților le-a devenit mult mai rapid antipatic. City îl iubește pentru că domină prima ligă engleză în majoritatea anilor. Cupa Mondială l-a încurcat anul ăsta, pentru că perioada în care făcea el diferența era chiar luna Decembrie. Atunci multitudinea de meciuri coroborată cu adâncimea lotului său îi ofereau un avantaj major.
Un element definitoriu pentru impunerea unei culturi locale asemănătoare Barcelonei era chiar Phil Foden. Jucătorul crescut de City cu educația lui Guardiola ar fi trebuit să devină un prim mare rezultat al școlii lui Pep în Manchester. Deși a primit un rol mai evident în echipă la startul sezonului, Foden a pierdut cumva momentum-ul și nu prea mai reușește să influențeze decisiv soarta echipei. Reafirmarea unor jucători precum Ilkay Gündogan sau Riyad Mahrez nu sunt un semn foarte bun pentru ce dorește Guardiola să realizeze cu City.

Deznodământ
Pep nu are un Leo Messi și nu a reușit nici să și-l creeze în varianta britanică. Kevin de Bruyne este un playmaker de mare clasă, însă nu are nici devotamentul și nici spiritul micuțului argentinian. Episodul de la Cupa Mondială va fi greu de uitat și spune multe despre caracterul lui. Rămâne un jucător cu niște pase geniale, dar atât. Iar Guardiola are nevoie de mai mult. Însă chiar și asta pare a fi o problemă a echipei, faptul că toate problemele din ultimii ani se învârt în jurul faptului că lui Guardiola tot timpul îi lipsește ceva. Pe când problema poate că este chiar Pep.
Erling Haaland părea ”cheat-ul” de care avea nevoie City pentru a depăși problemele de la finalizare. Mulți spuneau că îi lipsea vârful clinic. Omul care să marcheze din multitudinea de ocazii uriașe pe care le creează un fotbal de posesie ca al lui. Se pare însă că nu a fost adevărat decât până când Haaland a decis că nu prea îl place pe managerul spaniol. Am intuit această posibilă problemă de la acea îmbrățișare pe care i-a dat-o Pep lui Haaland undeva la începutul sezonului, după ce l-a schimbat. Haaland a părut rece la gestul pur latin al antrenorului său. Ba chiar a părut că Haaland se simte stânjenit. Acest lucru se simte din ce în ce mai mult, iar un nou episod Ibrahimovic este mai mult decât posibil.

Partida de mâine cu Leipzig va fi o măsură importantă a forței tot mai șubrede a proiectului City. Chiar și o redresare pe final de sezon sau un nou titlu în Premier League nu cred că o pot salva pe City de problemele de fond pe care le are. Pare în continuare departe de titlul european și cred că va rămâne așa. Cel puțin atât timp cât Guardiola va rămâne principal. Și toate astea fără să pun la socoteală problemele pe care le poate avea din cauza fair play-ului financiar.
Duelul latin al săptămânii
Inter Milano – FC Porto (miercuri, ora 22:00)
Moment de răscruce pentru Inter
Inter Milano este o echipă care a crescut mult pentru mulți ani. Problemele financiare din ultimii ani au creat însă situații greu de înghițit pentru echipa italiană. Antonio Conte a părăsit echipa, fiind dezamăgit de susținerea financiară a patronilor. Romelu Lukaku a plecat pentru o perioadă în Anglia, tot din considerente financiare. Deși s-a întors, a fost destul timp plecat încât să își piardă forma deosebită. Simone Inzaghi nu conduce rău echipa, dar Inter nu este o forță europeană majoră momentan. Nici nu dă semne că va fi prea curând.
Dacă antrenorului îi lipsește măreția sau nu, rămâne de văzut. Momentan Inter nu arată a echipă ce poate domina pe cineva. Pandemia a fost un pas destul de mare înapoi în proiectul chinezilor, dar ei par totuși să fi acționat corect și poate că pe termen lung Inter își va reveni la forma de temut din ultimii ani. În stadiul actual însă și o partidă pe teren propriu cu FC Porto se poate dovedi mai grea decât pot duce.
FC Porto și promisiunea ratată
Acum câțiva ani când am văzut că Sergio Conceicao este primul antrenor cu procente de victorie asemănătoare lui Mourinho la Porto, m-am entuziasmat. Speram să văd echipa realizând din nou surprize în Europa, luptând cu dăruire pentru propria identitate, cum o făceau cu Jose. Între timp însă, admirația pentru fostul internațional s-a mai diminuat. Rezultatele sale nu mai sunt la fel de grozave nici intern în Portugalia. A fost dominat și de Ruben Amorim, dar și de Roger Schmidt.
Ceea ce urmează pentru FC Porto este greu de intuit. Partida cu Inter pare una mai mult decât accesibilă. Este un meci echilibrat, dar nu exclud în nici un caz o victorie portugheză. Pentru ambele echipe este o dublă importantă. Pentru ambele echipe la acest moment în timp, sferturile de finală ale Ligii Campionilor ar fi un obiectiv bun de sezon. Cel puțin înaintea meciului de mâine, pare la fel de probabil pentru ambele. Eu aș merge pe FC Porto însă ca ușoară favorită.

Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit, alătură-te comunității de fani Premier League din România pe Facebook, abonează-te la newsletter-ul nostru, care vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp, și urmărește-ne pe Facebook, Instagram, YouTube și Discord.