Și au mai rămas opt. În acest preview de Liga Campionilor voi începe cu o scurtă recapitulare a ceea ce s-a întâmplat în optimi. Un mic ghid de utilizare: pentru că am scris destul de mult, se poate sări la titlurile/meciurile de interes. La final mi-am exprimat, la fel ca în fiecare an înainte de sferturi, părerea despre cine va câștiga trofeul.
Prăbușirea imperiului Qatarez
Cetățenii orașului care a inventat această competiție europeană de anvergură nu vor avea bucuria de a o câștiga nici în ediția cu numărul 68. A fost primul an în care am crezut că va fi posibil acest lucru de când mă uit eu la fotbal. Însă riscul l-am considerat de la început a fi prețul pe care clubul l-a plătit pentru a îl păstra pe Kylian Mbappe. Și anume poziția în conducere care i-a fost oferită. Jucătorul emblemă în jurul căruia a fost gândit tot proiectul nu a gestionat corect situația în care a fost pus. În cele din urmă s-a dovedit faptul că era o responsabilitate prea mare pentru el.
Christophe Galtier nu a reușit nici el să stăvilească îndeajuns caracterele din vestiar. Caracterul cel mai problematic consider că s-a dovedit a fi chiar al lui Mbappe. Aducerea lui Leo Messi a fost o decizie foarte inspirată. Strategia a fost una chiar după modelul după care a fost inspirată cariera argentinianului. Începuturile lui la Barcelona au fost marcate decisiv de un anume Ronaldinho, cel mai bun jucător al lumii la acea vreme. Messi chiar și-a dorit să ajute proiectul parizian și eu nu mă îndoiesc pentru nici un moment de motivațiile lui. Dar Mbappe nu a reușit să înțeleagă situația și a ținut morțiș să fie el liderul suprem în vestiar. Messi l-a lăsat și am văzut cu toții ce a ieșit.
Controverse pe Stamford Bridge și nici o reacție de la Liverpool
În afară de partida de la München, au mai existat câteva dueluri care merită menționate. Pe Stamford Bridge, Chelsea a reușit să o întoarcă pe Borussia Dortmund, învingând cu 2-0. Controversa cea mai mare s-a legat de penalty-ul repetat al celor de la Chelsea. Însă din punctul meu de vedere, pe toată durata partidei impresia a fost că arbitrul a dat un 10% în favoarea echipei gazdă. Meritele de calificare ale londonezilor sunt cu siguranță puse sub semnul îndoielii. Vor avea însă șansa cei de la Chelsea să dovedească contrarul chiar mâine pe Santiago Bernabeu.
Că tot vorbim de stadionul celor de la Real Madrid, acolo a avut loc și returul optimei de finală în care Liverpool ar fi trebuit să ne ofere o noapte europeană de vis. După 2-5 pe Anfield, a existat speranța unui rezultat spectaculos, a unei lupte spectaculoase. Nu a fost cazul, Real Madrid trecând într-un mod suveran peste acea partidă.
În rest aș mai oferi mențiuni de onoare celor de la FC Porto pentru lupta deosebită din returul cu Inter. Se poate spune că au avut mare ghinion că partida nu a ajuns în prelungiri, sau chiar că nu au câștigat-o în 90 de minute. De asemenea Napoli a arătat foarte bine și abia așteptăm să îi vedem în duelurile puternice din fazele superioare. Să începem cu preview-ul acum.
Cel mai echilibrat duel
Manchester City – Bayern München (marți, ora 22:00)
Iluzia spulberată de clubul bavarez
Nu știu cine și-ar fi putut imagina înainte de pauza internațională că la Bayern există probleme. Echipa câștigase autoritar cea mai dificilă grupă a competiției. Apoi a eliminat fără drept de apel pe Paris Saint Germain. Și asta în anul în care speranțele francezilor au fost mai mari ca niciodată. Poate doar faptul că nu erau decât foarte aproape de primul loc în Bundesliga să fi fost motivul? Nu știu ce să zic, dar am să las câteva din părerile comunității de fani bavarezi să ne elucideze.
Imediat după șocanta veste în toiul nopții că Julian Nagelsmann va fi demis pentru a fi adus Thomas Tuchel, o mulțime de fani din Germania au luat cu asalt paginile de social media care au făcut anunțul. Pe lângă glumele că încă nu este 1 Aprilie, mulți din fanii locali s-au arătat dezamăgiți nu doar de veste, dar mai ales de modul cum s-a realizat întreaga acțiune. Unul din cele mai populare comentarii ale postării de pe Sky Deutschland s-a referit în mod direct la faptul că poate este timpul ca directorul sportiv să renunțe.
Aici este vorba de Hasan Salihamidzic, același personaj de care spuneam în articole recente că are un mod de a conduce clubul care nu se potrivește cu cultura locală. Tensiunile din sânul conducerii mai scăpaseră în presă și cu alte ocazii. Dar recunosc că nici eu nu mă așteptam la o mișcare atât de nesăbuită a bosniacului. Comentariile comunității bavareze au acuzat lipsa de profesionalism a felului în care a fost tratată situația. În condițiile în care antrenorul a aflat din media faptul că și-a pierdut job-ul, iar înlocuitorul său era deja anunțat. Unii chiar acuzau lipsa de unitate a conducerii, care dacă ar fi existat, asemenea scurgeri de informații în toiul nopții nu ar fi fost posibile.
Șansele lui Bayern
În presa din România și nu numai, se vorbea după demiterea lui Nagelsmann despre faptul că Bayern și-a pierdut identitatea prin decizia abruptă pe care a ales să o facă. Lipsa de ”nemțesc” din felul în care s-a realizat schimbarea de antrenor. Balcanismul deciziei a fost subliniat mai apoi și de declarația lui Salihamidzic din presă ”nu am mai văzut niciodată un Bayern cu atât de puțină dorință de luptă, cu atâta slăbiciune în duelurile unu-la-unu, cu o mentalitate atât de slabă. Bayern înseamnă altceva”.
Declarația bosniacului vine doar pentru a încerca să justifice public o decizie pentru care se aștepta să fie criticat. Este evident o decizie impulsivă, de genul celor cu care ne-au obișnuit patroni autohtoni, mai degrabă decât cei din campionate de talia Bundesligii. O posibilitate favorabilă însă pentru Bayern ar fi ca acest director sportiv să se simtă cu musca pe căciulă. Mai ales după reacția fanilor la acest eveniment. Dacă ar face un pas înapoi și l-ar lăsa măcar pentru o perioadă scurtă pe Tuchel să facă ce trebuie, există posbilitatea ca începutul mandatului său să aibă rezultate pozitive.
Diferența față de Chelsea 2021
Mulți ne gândim poate la modul în care Tuchel a reușit în 2021 să o preia pe Chelsea într-o situație asemănătoare și să îi ghideze către trofeul suprem. Există însă două diferențe mari. Una din ele este evidentă și anume momentul preluării echipei. La Chelsea a făcut-o cu câteva luni mai devreme în sezon și ar putea avea un impact acest lucru. Deși dacă ne aducem bine aminte, Chelsea s-a schimbat aproape instantaneu și a început să câștige meciuri foarte dificile sub comanda lui.
A doua diferență este însă una mai mare și cu efecte probabil mai puternice. Este diferența dintre directorul sportiv pe care îl avea Chelsea, mâna dreaptă a lui Roman Abramovic, Marina Granovskaia, și Hasan Salihamidzic. Calitățile rusoaicei pe postul pe care l-a ocupat în angrenajul echipei londoneze din 2021 au fost probabil decisive pentru cât de bine și de liniștit a putut lucra Tuchel la Londra. Spre deosebire de acea situație, la Bayern a picat pe mâna unui director sportiv care, o repet, își impune des punctul de vedere cu pumnul în masă. Relația lui Salihamidzic cu Tuchel ar putea fi foarte complicată, dacă ne uităm la caracterele celor doi. Dacă bosniacul nu va face un pas înapoi, este posibil să existe tensiuni încă de la început.
În plus față de elementele enumerate, surse ale presei din Germania raportează o ruptură a vestiarului generată de înlocuirea lui Nagelsmann. Pentru această ruptură nu putem găsi un alt responsabil decât tot pe Salihamidzic. Jobul lui Tuchel este și aici mai complex decât și-ar dori. Stilul lui de a conduce poate însă să le dea speranțe la un vestiar reunit. Dar problema de pe treapta superioară lui Tuchel în organigramă nu este înlăturată. Și acest lucru se va vedea probabil în curând.
Duelul tactic Pep Guardiola vs Thomas Tuchel
În condiții ideale meciul din seara asta este unul extrem de așteptat. Și asta pentru că avem față în față doi exponenți ai unor stiluri tactice ce pot oferi spectacol. Fotbalul tiki-taka al lui Pep va înfrunta gegenpress-ul nemțesc. Tuchel este unul din discipolii acestui stil și are un mare avantaj datorită acestui fapt. Dacă am face o schemă de tip ”piatră-foaie-foarfecă” pentru tipurile de tactici existente, atunci antidotul cel mai bun al construcției de la fundași ar fi cu siguranță gegenpress-ul. Și de aici avantajul tactic pe care îl are Tuchel. Vezi meciuri rămase în istorie ca Brazilia – Germania 1-7 sau Barcelona – Bayern 2-8.
Avantajul pe care îl are Guardiola este însă experiența duelurilor cu Liverpool din Anglia. De menționat că Klopp rămâne și după înfrângerea de pe 1 Aprilie, singurul antrenor care a jucat mai mult de 10 partide împotriva lui Pep și are mai multe victorii decât acesta în confruntările directe. Asta spune multe despre cât de mari îi sunt lui Pep dificultățile când întâlnește acest stil de joc. Iar acum joacă împotriva unei echipe care are acest stil în sânge încă de pe vremea legendarului Jupp Heynckes.
Mintea lui Pep și cultura echipei
În această situație, este evident că Pep se va gândi din nou la un plan de joc original. Este genul de meci în care se poate lovi de acea problemă de ”overthinking” de care a mai fost acuzat și în trecut. Am mai tratat acest subiect. Consider că mai degrabă, Pep are probleme în a fi înțeles ca stil și ca om de echipa lui, decât faptul că tacticile sale ar fi uneori greșite. Când inovează tactic, când se abate de la calea pe care a impus-o în toți acești ani la City, atunci se mai împotmolește în diferențele culturale dintre el și elevii săi. Nu trebuie neapărat să se întâmple asta diseară, dar este o posibilitate destul de mare.
Iar problemele raportate prin presa din insulă pe care le-ar avea cu Erling Haaland ar putea ieși la iveală într-un asemenea duel. Mai ales problemele dintre cei doi când vine vorba de tactică. Desigur că Haaland poate foarte ușor să ignore orice simte pentru Guardiola și tactica lui și să ia mingea cu el până în poartă, doborând apărarea nemților ca pe niște popice. Pentru că da, este confirmat științific că este robot.
Lăsând gluma la o parte, duelul este unul foarte interesant și probabil atracția săptămânii de Ligă. Consider însă că cele două echipe nu sunt favorite principale la trofeu, indiferent de care dintre acestea va accede în semifinale.
Probabila ”surpriză”
Benfica Lisabona – Inter Milano (marți, ora 22:00)
Roger Schmidt vs Italia
Pentru antrenorul neamț al celor de la Benfica nu ar fi prima victimă italiană în această ediție de Ligă. Ne aducem aminte cum Benfica a câștigat ambele dueluri din grupă cu Juventus. Fără punctele de penalizare Juventus ar fi pe locul doi în Italia. Astfel că performanța portughezilor nu este de neglijat. Iar acum adversara pare să treacă și printr-o perioadă nefastă. Înlocuirea antrenorului Simone Inzaghi pare iminentă. În România există speranța să vedem unul dintre compatrioții noștri pe banca nerazzurrilor. Cristian Chivu, fost campion european cu Inter sub comanda lui Jose Mourinho, este considerat printre favoriții să preia postul.
Pe banca portughezilor există nu numai stabilitate. Există speranță. Portughezii pot spera la o performanță foarte mare în acest sezon. Atingerea semifinalelor competiției ar fi de vis pentru Benfica și Roger Schmidt. Iar acest vis este mai mult decât realizabil în fața unui Inter în derivă.
Antrenorul de la Lisabona a fost subiectul principal al analizei mele dinaintea optimilor de finală. Asemănările cu Heynckes mă fac să îl consider un posibil viitor antrenor legendar. Meciul din seara asta este un test care ar trebui să îi fie la îndemână. Calificarea portughezilor ar putea fi considerată o surpriză dacă ne gândim la numele și tradiția celor două echipe. Dar pentru mine în situația actuală surpriza ar fi mai degrabă calificarea lui Inter. Mă aștept la o reprezentație de gală din partea Benficăi în această seară. Poate chiar și la un rezultat care să tranșeze calificarea. De menționat însă că Inter m-a mai surprins și în trecut când a avut cuțitul la os (exemplul victoriei cu Barcelona din grupe).
Ce se întâmplă la Inter?
Proiectul lui Steven Zhang de la Inter a întâmpinat mai multe dificultăți în ultima vreme. Unele din ele au fost provocate de perioada de joc fără spectatori din pandemie. Altele de climatul politic de la el de acasă. Atmosfera de familie unită pe care o aveau înaintea pandemiei a fost ușor stricată de aceste probleme. Nu spun că unitatea a fost stricată. Dar cu siguranță atmosfera este mai dificilă acum.
În condiții grele este întotdeauna nevoie de lideri care să inspire. În Roma antică în perioade în care republica era în mare pericol, se alegea un dictator. Rolul dictatorului era de a conduce Roma către siguranță. Desigur că acesta ar fi trebuit să aibă un caracter deosebit, o carismă ieșită din comun și să mai fie pe deasupra și un strateg desăvârșit. Să aibă soluțiile tehnice și să își inspire armata și să o motiveze.
Perioada grea de la Inter ar avea nevoie probabil de un asemenea dictator. Simone Inzaghi cu siguranță nu are alura acestui rol. Numele perfect ar fi desigur Diego Simeone. Și ar fi cu atât mai perfect cu cât el a mai făcut o dată în viața sa trecerea de la Atletico la Inter. Era în 1997 când era jucător. Și ce Inter superb a prins atunci cu Robbie Baggio și Ronaldo! Dacă ar renunța la salariul astronomic pe care îl are momentan poate că ar putea să pună umărul la revenirea în elita Europei a nerrazzurilor.
Măcel pe Santiago Bernabeu?
Real Madrid – Chelsea (miercuri, ora 22:00)
Frank Lampard
Deloc surprinzător, Graham Potter a fost demis de noul patron vedetă al Premier League. După cum am prevăzut, Chelsea va trece printr-o perioadă de frustrări majore până când domnul Todd Boehly va primi educația culturii fotbalistice europene. Nu este însă garantat că o va și accepta, omul fiind american. Și știm cu toții cât de mare este mândria acestora în legătură cu metodele lor.
În locul lui Potter a sosit ca interimar Frank Lampard. Abramovic îl aducea pe Lampard în 2019 la Chelsea în încercarea de a copia metode văzute la alte cluburi. Moda făcută celebră de Barcelona și Real Madrid cu Pep Guardiola și Zinedine Zidane. Proiectul însă nu a reușit atunci. Echipa avea un joc spectaculos dar neconstant și suferea mult în apărare. Între timp Lampard a mai avut o experiență nefericită la Everton. Numirea lui surprinde într-un fel, iar felul în care se iau decizii la Chelsea pare caracterizat de un singur cuvânt: haos. Șansele ca Lampard să schimbe echipa în bine în câteva zile sau săptămâni nu sunt mari.
Lotul uriaș și lipsa conceptului în privința construcției echipei îi vor face viața foarte grea. Duelul cu Real Madrid vine cum nu se putea mai rău pentru londonezi. Și din acest motiv prezic că ar putea urma un dezastru pentru albaștri. Calificarea cu Dortmund nu a fost una neapărat meritată, iar acum vine nota de plată.
Ce poate face greșit Carlo Ancelotti?
Chelsea și Real Madrid s-au întâlnit des în ultimele sezoane de Ligă. Anul trecut a triumfat Realul și apoi a câștigat trofeul. Iar acum doi ani Chelsea, care la rândul lor au cucerit trofeul cu Tuchel pe bancă. Spre deosebire de anii trecuți, acum duelul pare extrem de dezechilibrat. Chiar Liam Twoney de la The Athletic menționa faptul că misiunea pare imposibilă pentru Chelsea. Acest lucru poate însă fi un dezavantaj pentru Real.
În ultimele sezoane Real a reușit să învingă adversari foarte puternici. A părut să se bucure la maxim de toate partidele mari în care a jucat. Karim Benzema a fost magistral, iar restul echipei de campioni s-au ridicat și ei la mare înălțime. Problema a fost însă pentru Real întotdeauna cu echipe mai mici. Paradoxal, Chelsea este în acest duel o echipă mică. Un antrenor dat afară pe ușa din dos de la Everton și o adunătură de jucători lipsiți de orizont. Mason Mount vrea să plece din cauza haosului. Alții stau cuminți și încasează banii. Dar nimeni nu vede un sens comun a ceea ce se întâmplă.
Șansa lui Chelsea ar fi însă tocmai acest haos. Lampard are ceva de demonstrat și este o șansă uriașă. Jucătorii lui Chelsea au fost criticați pe bună dreptate, dar acum le pot închide gura criticilor. Este ca un meci al unei echipe de pe prima poziție din clasament cu una care se luptă la retrogradare. Motivația echipei mici este enormă. Dar asta poate să se întâmple doar dacă Lampard unește vestiarul. Și dacă Ancelotti își subestimează adversara. Misiunea este mai grea decât pare, chiar și numai Lampard să unească vestiarul. Iar Realul este absolut ucigătoare în ultima vreme. De aceea eu prezic o victorie pentru echipa spaniolă. Și ca la Benfica, probabil o calificare tranșată încă din tur.
Duelul italian
AC Milan – Napoli (miercuri, ora 22:00)
Jocurile psihologice ale lui Pep
Ne este probabil cunoscut tuturor duelul psihologic de la distanță dintre Guardiola și Spalletti. Guardiola a complimentat peste măsură echipa din Sudul Italiei. Spalletti a răspuns dur, acuzându-l pe spaniol că încearcă să îi destabilizeze echipa. La conferința de ieri, Pep l-a înțepat din nou pe Spalletti, spunând că este foarte sensibil. Un lucru este clar, lui Pep îi este teamă de Napoli. Și pe bună dreptate. Însă faptul că acesta se concentrează pe un duel cu un antrenor pe care l-ar întâlni abia în finală, în condițiile în care următorul adversar îi poate crea mari probleme, nu este tocmai recomandat.
Țintarul meciurilor le dă o șansă deosebită celor de la Napoli să se califice în finală. Partea lor de tablou conține două echipe din Milano pe care le domină în Serie A și o revelație, Benfica. Desigur că nici un meci nu este câștigat înainte de a fi jucat. Dar Napoli este cu siguranță favorita pe hârtie să ajungă în finală.
Capcană în meciul de campionat?
Știm cu toții că italienii sunt maeștrii când vine vorba de șiretenie. La urma urmei sunt una din națiunile cele mai inovative când vine vorba de tactică și strategie din istorie. Dacă ar fi să luăm în considerare acest sezon fără ultimele câteva săptămâni, Napoli ar fi favorită clară cu AC Milan. Argumentele împotriva acestui fapt s-ar datora exclusiv unor evenimente recente din campionat. Cel mai evident eveniment este înfrângerea clară pe propriul teren chiar împotriva Milanului. 0-4.
Dacă un fan AC Milan ar avea nevoie de un argument că echipa lui poate trece de Napoli, l-ar avea cu vârf și îndesat. Dar un prim gând care mi-a venit în minte chiar înainte de duelul lor din campionat a fost următorul. Înaintea unui turneu final european sau mondial, echipele mari evită duelurile cu adversarele puternice pe care le pot întâlni în primele faze ale competiției. De ce? Pentru că este foarte greu să îți depășești tactic adversarul de două ori la rând. Mai ales când prima dată când îl întâlnești îți folosești cele mai bune idei.
Din acest motiv mi se pare foarte posibil ca Spalletti să își fi păstrat cele mai bune idei despre cum să învingă Milanul pentru meciurile din Ligă. Nu cred că a vrut să chiar piardă partida din campionat. Dar cu siguranță nu și-a scos așii din mânecă pentru un meci aproape fără miză. Dacă Milanul cade în capcană, le va fi foarte greu să își revină.
Nimic nu m-ar bucura mai mult decât să văd un duel între antrenorii revelație ai sezonului de Ligă în semifinale. Luciano Spalletti vs Roger Schmidt. Ce dublă ar fi! Dar până acolo vor trebui depășite echipele din Milano, care cu siguranță nu își vor vinde ieftin pielea.
Anul lui Napoli?
S-a vorbit foarte mult despre performanța fotbalului italian de a avea din nou trei echipe în sferturi. Liga Campionilor este un trofeu interzis italienilor din 2010 de la Interul lui Jose Mourinho. Singura perioadă mai lungă de secetă pentru fotbalul italian s-a înregistrat în perioada 1970-1984. Poate că a venit momentul să se încheie această perioadă, și nu văd o echipă mai potrivită să o facă decât acest Napoli al lui Spalletti.
Nu este în nici un caz un an cu o favorită clară. O aleg pe Napoli pentru frumusețea poveștii. La fel ar fi și Benfica. Puternică mai este și Real Madrid. Dacă ar fi să dau o ordine a favoritelor, consider că Napoli ar fi principala, apoi Real Madrid și Benfica.
Napoli are un antrenor care i se potrivește mănușă și un joc foarte spectaculos pentru o echipă italiană. Cu toate astea nu și-a pierdut identitatea dată de națiunea din care face parte. Este o evoluție naturală, de adaptare la noile realități tactice ale vremurilor. Luciano Spalletti a avut nevoie de celebra lui vacanță la țară pentru a pune lucrurile în ordine. Și rezultatul ar putea fi primul trofeu de Ligă pentru Italia din 2010 încoace.
Sloganul uneia dintre facțiunile de ultrași ai napoletanilor este „estranei alla massa”. Care înseamnă ”în afara normelor”. Este un slogan care se potrivește perfect cu acest sezon istoric pentru echipa lor.
Restul pretendentelor
Real are însă capacitatea să distrugă orice echipă, oricând. Am văzut ce a făcut anul trecut când nimeni nu credea că poate să treacă de majoritatea adversarilor pe care i-a întâlnit. Nu numai că i-a învins, dar a făcut-o și revenind aproape de fiecare dată din dezavantaj. Ancelotti se bucură de fotbal, la fel o fac și elevii săi și se vede și este frumos.
Benfica este binecuvântată cu un antrenor care, cum am povestit într-un articol din trecut, are o deschidere rară pentru educații și culturi total străine și în general antipatice celei în care a crescut el. După modelul Heynckes ar putea deveni mare. Dacă va cuceri Liga cu Benfica ar primi o aură și mai mare decât a lui Heynckes, sau chiar și a lui Mourinho după finala din 2004.
În continuare nu cred că City sau Bayern vor câștiga. Într-un editorial tactic de o complexitate deosebită, John Muller de la The Athletic spunea că Guardiola ar trebui să facă niște compromisuri tactice pentru a câștiga Liga. Se referea și el în mod direct la relația cu Haaland. Iar la Bayern cred în continuare că clubul trebuie să își recapete identitatea pentru a cuceri Liga. Și nu o poate face cu Salihamidzic în conducere.
Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit, alătură-te comunității de fani Premier League din România pe Facebook, abonează-te la newsletter-ul nostru, care vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp, și urmărește-ne pe Facebook, Instagram, YouTube și Discord.
Fizician român pierdut în Pădurea Neagră, caută izvorul Dunării să îl aducă înapoi în țară. Este, în ciuda locației actuale, un simpatizant al lumii latine. Pasionat de fotbal și de Roma antică, scrie despre fotbal din plăcere.
