Eduard-Ionuț Macovei debutează pe Tackle.ro cu previziuni din presezon pentru Chelsea 2022/2023!

Pe data de 29 mai 1453, unul dintre cele mai mari imperii din istorie, Imperiul Roman, își dădea ultima suflare sub loviturile armatei lui Mahomed al II-lea il Fatîh, „Cuceritorul”. Capitala Constantinopolis căzuse, iar astfel se încheia o întreagă eră din existența de mai bine de două milenii a acestei civilizații.

Sărim peste timp și, la 569 de ani și o zi de la acest eveniment, un alt „The Roman Empire”, așa cum ne transmite un banner de pe Stamford Bridge, clădit de către Roman Abramovich la Londra, își încheia existența. După mai bine de 19 ani în care a condus cu o mână de fier și a schimbat pentru totdeauna atât istoria acestui club, cât și fața fotbalului mondial, patronul rus ceda oficial, pe data de 30 mai, controlul lui Todd Boehly și partenerilor săi, Mark Walter și Hansjörg Wyss, fețele consorțiului care prelua, astfel, frâiele clubului londonez.

Acest anunț din 30 mai a fost întâmpinat cu bucurie de către fanii „albaștrilor”, deoarece punea capăt extrem de multelor suspiciuni cu privire la viitorul clubului. De la începutul conflictului din Ucraina, Chelsea a început să sufere din ce în ce mai multe sancțiuni „pe linia patronului”, dacă pot spune astfel. Pentru o perioadă, situația părea fără ieșire, însă, personal, nu cred că s-a pus niciodată problema ca acest club să intre în faliment sau să aibă probleme cu adevărat serioase.

La vremuri noi, oameni noi, vorba cântecului, astfel că Todd Boehly nu a stat pe gânduri foarte mult și a operat câteva modificări importante în board-ul de conducere. Rând pe rând, Bruce Buck, Marina Granovskaia și Petr Cech, personaje foarte importante în ultimii ani, mai ales Granovskaia și Cech, au părăsit clubul. Aceste permutări la nivelul conducerii stau ca dovadă a faptului că unele lucruri, cel puțin, vor fi făcute altfel decât până acum. Dacă va fi bine sau rău, vom vedea cu timpul.

Cum s-a prezentat Chelsea în sezonul 2021-2022

Sezonul 2021-2022 a debutat cu o mare doză de optimism în rândurile echipei. Cu doar câteva luni înainte, Chelsea se încoronase pentru a doua oră regina Europei, după ce plecase aproape în fiecare manșă eliminatorie drept outsider, ca să nu mai spun de finala disputată în fața celor de la Manchester City. „Vinovat” de acest lucru absolut uimitor a fost Thomas Tuchel, aducerea sa fiind, în opinia mea, una dintre cele mai inspirate decizii din ultimii 10 ani. După ce a preluat echipa de la Frank Lampard, demis după o serie catastrofală pe 26 ianuarie, Tuchel a făcut, pur și simplu, minuni cu aceeași jucători care păreau rupți de orice realitate. Chelsea a început să practice un joc plăcut ochiului, vibrant, dar, în același timp, foarte solid din punct de vedere defensiv. Din acest motiv, vestea că Thomas Tuchel a fost confirmat și după terminarea sezonului 2020-2021, a fost primită cu deosebită bucurie de fanii celor de la Chelsea.

În perioada de transferuri din vară, Chelsea a adus doar trei jucători. Primii doi au venit ca back-up-uri (portarul Marcus Bettinelli și mijlocașul spaniol Saul), însă perla Coroanei a fost mutarea lui Romelu Lukaku, pentru care s-au plătit nu mai puțin de 113 milioane de euro, cel mai scump transfer din istoria clubului. La acel moment, se părea că echipa de pe Stamford Bridge va fi o candidată cu șanse destul de mari la campionat, care să se bată până la final pentru câștigarea acestuia, un lucru întărit și de startul bun de sezon: 5 meciuri fără înfrângere și un singur gol primit – 4 victorii, printre care amintesc cele cu Arsenal (2-0) și Spurs (3-0), ambele obținute în deplasare și un egal cu Liverpool, 1-1. A urmat apoi o mică sincopă, un 0-1 cu Man City, pentru ca mai apoi Chelsea să mai cunoască gustul înfrângerii abia după 8 meciuri, un 2-3 cu West Ham.

Din punctul meu de vedere, la acel meci s-a jucat tot sezonul. Nu știu dacă a fost înfrângerea cea care a scos la iveală diversele probleme din sânul echipei, însă este clar faptul că Chelsea a început să aibă mari probleme. Mai mult decât atât, cam prin aceeași perioadă, a izbucnit scandalul cu Lukaku, care a declarat pentru Sky Italia faptul că nu este mulțumit la Chelsea și își dorește să se întoarcă la Milano. Din acel moment, situația lui Lukaku a devenit una instabilă – din atacantul world class de care aveam nevoie ne mai rămăsese doar un jucător care își dorea cu disperare să plece, iar această stare de fapt s-a transmis și altor jucători. Atmosfera a devenit apăsătoare, jucătorii păreau că nu se simt în largul lor. Probabil din aceste motive, la care se adaugă și faptul că Chelsea nu a avut nici un meci amânat pe motivul îmbolnăvirilor cu COVID 19, echipa a început să sufere – foarte multe puncte pierdute cu echipe de mjilocul clasamentului sau din zona retrogradării, puncte pierdute în ultimele secunde ale meciurilor sau din cauza unor greșeli personale cauzate de oboseală sau lipsă de concentrare.

De asemenea, situația îngrijorătoare de la club, pe care am amintit-o mai sus, pare să fie afectat performanțele echipei în a doua parte a sezonlui, cu precădere după mijlocul lui martie. Egalul cu Brighton și înfrângerile, în opinia mea, absolut catastrofale cu Arsenal (2-4) și Brentford (1-4), ambele pe Stamford Bridge, au pus capac acestui sezon. Totuși, trăgând linie, Chelsea a reușit să își îndeplinească obiectivul – o clasare în top 4, terminând pe locul 3, la o distanță mare de City și Liverpool, cu o linie de clasament care arăta astfel: 21 de victorii, 11 egaluri, 6 înfrângeri în 38 de meciuri și un golaveraj 76-33. Chelsea a avut a treia cea mai bună apărare și al treilea cel mai bun atac din Premier League, după primele două echipe menționate mai devreme.

În FA Cup și în Carabao Cup (Cupa Ligii), Chelsea a ajuns până în finală, acolo unde a dat peste Liverpool de fiecare dată. La capătul unor meciuri spectaculoase, Chelsea a pierdut ambele finale la penalty-uri (10-11 în Cupa Ligii), respectiv 5-6 în FA Cup. Un amănunt interesant este faptul că toate meciurile dintre cele două, în toate competițiile, s-au terminat la egalitate.

În Champions League, Chelsea a făcut o figură frumoasă, deși a pierdut șefia grupei după 3-3 la Sankt Petersburg. Tot răul spre bine, totuși, în optimi au avut un adversar facil, Lille, de care au trecut fără mari dificultăți. Meciurile cu Real Madrid din sferturile de finală ale competiției au fost absolut minunate, mai ales în retur, când, la un moment dat, Chelsea a condus cu 3-0, asta după ce, în tur, fusese învinsă cu 3-1, ultimul gol al madrilenilor fiind înscris după o greșeală uriașă a lui Mendy. Deși în retur Chelsea a jucat un fotbal încântător, ca de multe ori de-a lungul sezonului, oboseala și lipsa unui dram de noroc și-au spus cuvântul.

Totuși, Chelsea a reușit să câștige două trofee, inclusiv singurul care îi lipsea din palmares – Campionatul Cluburilor, unde a dispus de campioana Americii de Sud, Palmeiras, cu 2-1 (după prelungiri). Celălalt trofeu câștigat a fost Supercupa Europei, adjudecat în dauna spaniolilor de la Villarreal (7-6 după penalty-uri).

Ca sistem de joc, antrenorul Thomas Tuchel a implementat un joc solid din punct de vedere defensiv, în cele mai multe dintre meciuri acesta folosind sistemul 3-4-2-1, cu „benzile” Reece James și Ben Chilwell (a cărui accidentare din meciul de CL cu Malmo a complicat foarte mult situația noastră) foarte ofensive pe faza de atac, dar capabile să se retragă și să transforme sistemul într-un 5-3-2 impenetrabil, cu Havertz coborând din postura de vârf în linia de 2 din spatele său pe faza defensivă. De asemenea, echipa a practicat, în majoritatea meciurilor, un fotbal plăcut ochiului, fiind capabilă să înțeleagă și să se adapteze la sisteme noi de joc din mers, să joace pozițional sau pe contraatac, în funcție de profilul adversarului, chiar în timpul desfășurării partidelor.

În ceea ce privește echipa tip, Thomas Tuchel nu s-a bazat pe un 11 constant, fiind, de multe ori, nevoit să improvizeze sau să aleagă alți jucători în funcție de accidentări sau suspendări. Dacă ar fi însă să numesc o echipă standard, aceasta ar fi următoarea:

Mendy – Azpilicueta (Christensen), Thiago Silva, Rudiger – James, Chilwell (Alonso) – Kante, Kovacic – Mount, Havertz (Pulisic) – Lukaku (Werner, Havertz).

Așa cum se poate observa, primul 11 s-a modificat permanent, în majoritatea meciurilor fiind folosiți alți jucători. Sincer să fiu, nu îmi aduc aminte două meciuri care să grupeze fix aceeași 11 jucători.

Jucătorii care m-au impresionat în mod deosebit au fost Thiago Silva și Reece James, Reece fiind extrem de constant și încântător pe tot parcursul sezonului. De cealaltă parte, atitudinea și profesionalismul lui Thiago Silva care, la 37 de ani, a jucat un fotbal ireal, merită o mențiune specială.

Cum va arăta Chelsea în sezonul 2022/2023?

Așa cum am precizat și mai sus, la Chelsea începe o nouă eră, cu un nou patronat, care, aparent, vede altfel fotbalul. Zvonurile din presă, dar și cele din anturajul echipei, spun că Todd Boehly vrea să urmeze exemplul conaționalilor de la Liverpool și să îi ofere lui Tuchel mână liberă la transferuri, pe sistemul Jurgen Klopp. Din punctul meu de vedere, dacă este adevărat, acest lucru este un mare pas înainte pentru Chelsea, cunoscută în trecut pentru transferuri făcute doar de dragul de a fi făcute și care nu rezolvau probleme, ci le creau.

Una dintre cele mai mari pierderi suferite de către Chelsea a fost plecarea, sub formă de jucător liber de contract, a lui Antonio Rudiger la Real Madrid, un jucator care a trait o transformare miraculoasă sub bagheta lui Tuchel. De la un jucător care nu mai prindea echipa cu Lampard, Rudi a devenit sub Tuchel unul dintre cei mai buni fundași din lume. O altă pierdere însemnată este și plecarea, tot sub formă de jucător liber, a lui Andreas Christensen. Ambele pierderi ar fi putut fi, probabil, evitate, însă sancțiunile impuse de către guvernul britanic, precum și incapacitatea board-ului de a ajunge la un consens cu jucătorii și agenții înainte de aceste sancțiuni au contribuit din plin la aceste două erori mari, din punctul meu de vedere.

O altă plecare, benefică de această dată, este împrumutul lui Romelu Lukaku la Inter pentru doar 8 milioane de euro. Deși Chelsea a făcut o mulțime de transferuri păguboase de-a lungul anilor, nu cred că există unul mai nereușit decât repatrierea belgianului. Sosirea acestuia a destabilizat într-o atât de importantă măsură echipa încât mi se pare că este o decizie înțeleaptă cedarea acestuia înapoi la marea sa dragoste, așa cum a declarat de nenumărate ori, Inter Milano.

Din punctul meu de vedere, unul dintre punctele slabe ale noastre în acest sezon va fi legat de defensivă – ori inabilitatea de a aduce un fundaș sau doi de clasă, ori timpul îndelungat care va trebui parcurs până când se va crea o chimie de genul celei dintre Thiago Silva, Rudiger si Christensen. De asemenea, lipsa unui atacant clasic (dacă nu va fi achiziționat unul), cred că cântări greu pe parcursul sezonului.

La puncte tari, cred că mijlocul este piatra de temelie și cel mai puternic compartiment al nostru. Jucatori precum Kova, Kante, Mount sau Gallagher, care a făcut un sezon excepțional la Palace și cu siguranță va fi păstrat în lot, sunt printre cei mai buni din Premier League, iar prezența lor în echipă nu poate fi decât benefică. Însă, de departe, cel mai important atu al nostru este Thomas Tuchel, un antrenor de clasă mondială, care se bucură de toată încrederea suporterilor (a mea cel puțin).

Transferuri la Chelsea

Plecări:

  • Antonio Rudiger (Real Madrid – liber)
  • Andreas Christensen (liber de contract, șanse destul de mari să semneze cu Barcelona)
  • Charly Musonda, Jake Clarke-Salter, Danny Drinkwater (toți liberi de contract).
  • Romelu Lukaku (imprumut Inter, 8 milioane euro)
  • Faustino Anjorin – (imprumut, Huddersfield)

Achiziții:

  • Raheem Sterling – achiziționat de la Man.City pentru 51 milioane de lire
  • Kalidou Koulibaly – achiziționat de la Napoli pentru 35 milioane lire
  • Gabriel Slonina – achiziționat de la Chicago Fire pentru 8 mil. lire.
  • Carney Chukwuemeka – achiziționat de la Aston Villa pentru 15 mil. lire.
  • Connor Gallagher (revenit din imprumutul de la Crystal Palace)
  • Armando Broja (revenit din imprumutul de la Southampton)
  • Emerson Palmieri (revenit din imprumutul de la Lyon)
  • Michy Batshuayi (revenit din imprumutul de la Besiktas)
  • Ethan Ampadu (revenit din imprumutul de la Venezia)

Prioritatea numărul 1 a fost, desigur, achiziționarea a cel puțin unui fundaș central de top, dacă nu chiar doi. Până la urmă, Chelsea a transferat unul dintre jucătorii pe care i-a dorit de mai multe ori de-a lungul anilor, senegalezul Kalidou Koulibaly, pentru 35 de milioane de lire. Un jucător experimentat și valoros, Koulibaly este un transfer reușit, din punctul meu de vedere, dar rămâne de văzut dacă se va adapta la ritmul și rigorile Premier League.

Ținta principală de mult timp este însă francezul Jules Kounde, de la Sevilla, un jucător pe care Chelsea a vrut să îl cumpere și în iarnă. După o telenovelă mai îndelungată decât Tânăr și neliniștit, francezul a semnat cu Barcelona, catalanii fiind un soi de ‘’bestia nerra’’ pentru Chelsea în această fereastră de transferuri, asta după ce ne-au ‘’furat’’ de sub nas doi jucători – Raphinha și Kounde. După acest hijacking de zile mari, Chelsea a ajuns din nou de unde a plecat – tot trebuie să transfere încă un fundaș, atenția lor fiind îndreptată acum asupra francezului Wesley Fofana, de la Leicester, dar și asupra lui Milan Skriniar (Inter). Cel mai probabil nu se va transfera nimeni până la data începerii sezonului, dar cu siguranță va mai veni un fundaș central până la închiderea ferestrei de transferuri. Care va fi acesta, rămâne o mare necunoscută în acest moment.

Alte variante vehiculate au fost Josko Gvardiol (Leipzig), Matthis de Ligt (Juventus, care a ajuns la Bayern), Bremer (AC Torino, care a fost cumpărat de Juventus) sau Nathan Ake (Man City).

Celălalt transfer, probabil cel mai interesant dintre toate, a fost cumpărarea, cu 51 de milioane de lire, a lui Raheem Sterling, venit de la Manchester City. Un jucător foarte bun, care nu mai are nevoie de nici o prezentare și nici de o perioadă de adaptare în Premier League, Sterling a fost ținta principală a lui Tuchel pentru compartimentul ofensiv în această vară. Personal, nu sunt un mare fan al lui Sterling (de gustibus), dar cred că este o afacere foarte bună, atât din punct de vedere financiar, cât și sportiv.

De asemenea, Chelsea a făcut două transferuri interesante, mai mult pentru viitor, după părerea mea:

1. Portarul american Gabriel Slonina (18 ani), transferat de la Chicago Fire pentru 8 milioane de lire, care va rămâne la fosta sa echipă până la finalul sezonului din Statele Unite Slonina a devenit cel mai scump portar sub varsta de 19 ani transferat vreodată, după ce a doborât recordul deținut până de acum de Sébastien Frey (în sezonul 1998-1999).
2. Mijlocașul englez Carney Chukwuemeka, cumpărat de la Aston Villa pentru 15 milioane de lire. Antrenorul Thomas Tuchel a precizat că ar avea nevoie de el imediat, adică că va fi păstrat în lot, dar cel mai probabil tânărul de doar 18 ani va fi împrumutat cel puțin un sezon.

Alte ținte interesante pentru Chelsea au fost mijlocașii Ousmane Dembele și Raphinha, ambii ajunși la Barcelona (Dembele a semnat un nou contract, în timp ce Raphinha a fost cumpărat de la Leeds cu 52 milioane lire sterline). De asemenea, Chelsea și-a mai manifestat interesul pentru mijlocasul ivorian al lui PSV Eindhoven, Ibrahima Sangare, dar și pentru olandezul Frenkie de Jong, de la Barcelona. Din categoria zvonurilor „it’s a Chelsea thing”, îl nominalizăm pe cel care îl are în vizor pe Neymar, un jucător care este dat la Chelsea în fiecare vară. În ultima perioadă, Chelsea și-a manifestat interesul pentru olandezul Denzel Dumfries, de la Inter, dar și pentru fundașul stânga Marc Cucurella, de la Brighton. Se pare că Chelsea este dispusă să plătească 40 de milioane de lire + fundașul Levi Colwill.

O altă prioritate este prelungirea contractelor care expiră la finalul sezonului a unor anumiți jucători, precum Jorginho sau Kante. Dar prelungirea contractului lui N’Golo Kante trebuie să fie făcută cât mai repede, chiar dacă mijlocașul francez nu s-a mai ridicat sezonul trecut la nivelul său obișnuit.

La capitolul zvonuri despre plecări, aparent Hakim Ziyech și, mai puțin, Pulisic, își doresc să plece. Marocanul este dorit cu insistență de Stefano Pioli, antrenorul lui AC Milan. În ultima perioadă s-a vorbit foarte mult despre o posibilă plecare a lui Werner fie la Real Madrid, fie la Juventus sau chiar o revenire la RB Leipzig. De asemenea, se poartă discuții cu Napoli pentru un împrumut al lui Kepa la echipa italiană.

Echipa probabilă Chelsea 2022/2023

Cred că Tuchel va rămâne fidel sistemului 3-4-2-1, pe care l-a folosit de nu mai puțin de 26 de ori în Premier League sezonul trecut, dar este posibil să încerce și un sistem 4-3-3 sau chiar un 4-1-4-1.

Mendy – Koulibaly, Thiago Silva, Skriniar (Fofana/alt fundaș)* – James, Chilwell – Kante, Kovacic – Mount, Havertz, Sterling.

*Dacă unul dintre ei va fi achiziționat

Previziune din presezon – In Tuchel we trust!

Dacă vor fi aduși doi fundași centrali buni și un atacant, Chelsea se va bate să prindă o poziție în top 4, dar nu cred că este îndeajuns de puternică încât să câștige campionatul. Noi, ca fani, trebuie să avem încredere în antrenor și în jucători și să ne temperăm oarecum așteptările. Dar, în Premier League, nu se știe niciodată! 😀

Este un nou început pentru Chelsea, o nouă eră. Dacă va fi la fel de plină de succese, asta rămâne de văzut!

Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit,  alătură-te comunității de fani Premier League din România. Newsletter-ul nostru vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată.