3 iulie 1994 – România vs Argentina 3-2! Au trecut 28 de ani…

Au trecut 28 de ani de la cel mai mare succes al României pe scena fotbalului internațional. Pe 3 iulie 1994, România învingea Argentina, atunci vicecampioana mondială, cu 3-2 și se califica în sferturile de finală ale Cupei Mondiale din Statele Unite. Unii spun că a fost cel mai bun meci din istoria Cupelor Mondiale.

Victoria cu 3-1 în fața Columbiei din primul meci al grupelor a fost primul moment în care un parcurs bun al României la turneul final a devenit realitate. Golul memorabil al căpitanului Ghoerghe Hagi a fost catalizatorul unei serii de meciuri excelente ale României, care s-a calificat în optimile de finală câștigând grupa A după ce a învins cu 1-0 țara gazdă, SUA, dar a pierdut cu 1-4 în fața Elveției.

A urmat un meci de o intensitate extraordinară în căldura de pe Rose Bowl din Pasadena, unde în fața a peste 90.000 de spectatori, România a eliminat-o pe Argentina grație golurilor lui Ilie Dumitrescu și Hagi. Câteva zile mai târziu, România a fost învinsă de către Suedia după loviturile de departajare, sferturile de finală rămânând cea mai bună performanță a echipei naționale la un turneu final mondial.

Istoria fotbalistică a Bulgariei, țara noastră vecină, este similară din punctul acesta de vedere. Învinsă de Nigeria cu 0-3 în primul meci din grupe, Bulgaria s-a calificat în optimile de finală după victorii 4-0 cu Grecia și un remarcabil 2-0 cu Argentina, înainte de a trece de Mexic la loviturile de departajare și învingând Germania cu 2-1 în sferturi. Cu Hristo Stoichkov jucând un rol similar lui Hagi și conducând echipa, Bulgaria a ajuns astfel în semifinale, unde a fost învinsă de Italia, 1-2.

„Îmi amintesc aproape totul despre acea Cupă Mondială, care pentru Bulgaria a culminat cu locul patru în lume,” spune Dimitar Berbatov. Fostul jucător al Bulgariei avea doar 13 ani la acel turneu, însă ține minte foarte bine tot ce s-a petrecut în acea vară. „Meritam să ne calificăm în finală, însă acel meci cu Italia a fost ciudat. Arbitrul a luat multe decizii împotriva noastră, așa că am pierdut. În final, locul patru a fost o mare realizare, totuși. După meci îmi amintesc că ieșeam pe stradă fluturând steaguri, mașinile claxonau și erau o mulțime de artificii.”

Ne putem aminti scene similare și în România, odată cu performanțele echipei naționale de la acea Cupă Mondială. „România a avut și ea un turneu grozav în acel an,” spune Berbatov. „Îmi aduc aminte cel mai mult de Hagi, care e un prieten bun al lui Stoichkov – amândoi stângaci. Stângul lui Hagi era incredibil, iar ca statură semăna cu Maradona. Amândoi aveau aceeași viziune pe teren, și semănau prin marcarea golurilor, pasele decisive, felul în care improvizau pe teren și tot ce îți mai poți dori de la un jucător grozav de fotbal.”

Hagi nu a avut ocazia să joace contra lui Maradona în acel meci dintre România și Argentina, după ce argentinianul a testat pozitiv pentru efedrină și a fost suspendat de la Cupa Mondială după primele două meciuri din faza grupelor. Hagi, în schimb, a făcut un turneu extraordinar, marcând și oferind o pasă decisivă în partida cu Argentina. Berbatov îl admira încă de atunci pe căpitanul României.

„Nu există dubiu că Hagi este cel mai bun jucător pe care l-a dat România. Mereu mi-a plăcut să-l urmăresc jucând, pentru că mereu făcea lucruri neobișnuite pe care îmi plăcea să le văd într-un meci. Gheorghe Popescu era, de asemenea, un fundaș grozav și un alt prieten bun al lui Stoichkov. Știa cum să se apere și gândea mereu cu doi-trei pași înaintea celorlalți jucători.”

Atât pentru Bulgaria, cât și pentru România, Cupa Mondială din 1994 a reprezentat momentul de vârf al fotbalului echipelor naționale, cel puțin până în prezent. Fără să se întâlnească pe gazon, întrebarea firească pe care ne-o putem pune este care dintre cele două ar fi câștigat într-un meci direct, iar Berbatov ne răspunde, mai mult sau mai puțin obiectiv.

„Dacă Bulgaria întâlnea România în 1994, cred că am fi câștigat acel meci. Ar fi fost dificil, ambele echipe fiind extraordinare, însă cred că am fi câștigat la mustață. Cred că amândouă au surprins pe toată lumea, fiindcă erau două țări balcanice care au jucat un fotbal foarte bun și au demonstrat că au jucători grozavi.”

„Bulgaria și România sunt țări care respiră fotbal, precum Croația, Serbia sau Macedonia. Mereu avem jucători talentați. Din păcate, campionatele noastre naționale nu sunt la nivelul din Anglia, Italia sau Germania, și din acest motiv mulți fotbaliști tineri pleacă din țară pentru a demonstra cât de buni sunt.”

Dacă pentru români și bulgari, Cupa Mondială din 1994 a reprezentat un vârf nemaiîntâlnit, pentru brazilieni accederea în fazele superioare ale turneului final era ceva obișnuit. În drumul său spre al patrulea titlu mondial, Brazilia a fost neînvinsă. Rezultate de 2-0 cu Rusia, 3-0 cu Camerun și 1-1 cu Suedia în grupe au fost urmate de învingerea țării gazdă, SUA, cu 1-0 în optimile de finală, dar și de un meci memorabil câștigat cu 3-2 în fața Olandei în sferturi.

„Îmi amintesc în special de meciul nostru cu Olanda din sferturile de finală. Am câștigat cu 3-2. Golul din lovitura liberă a lui Branco din ultimele 10 minute a decis partida. Romario a trebuit să se ferească de minge, îmi aduc aminte foarte bine,” spune Rivaldo, pe vremea aceea un puști de 22 de ani care nu a prins lotul Braziliei pentru mondial.

Brazilia ar fi putut juca cu România în semifinale, dar istoria va ține minte numai o a doua confruntare cu Suedia, câștigată de data asta cu 1-0 de brazilieni. Un 0-0 în finala cu Italia a dus la loviturile de departajare, acolo unde celebra ratare a lui Roberto Baggio i-a adus titlul mondial Braziliei.

„Sunt sigur că România ar fi oferit un joc mai deschis și mai interesant decât Suedia în semifinale, din cauză că era o echipă ofensivă,” declară Rivaldo. „Probabil că Brazilia și-ar fi asumat rolul de favorită, în timp ce România ar fi jucat fără presiune și ar fi putut folosi acest lucru în avantajul ei pentru a produce o surpriză. Ar fi fost un meci entuziasmant, sunt sigur. Hagi era într-o formă grozavă, la fel ca restul echipei României și ar fi fost interesant să vedem un astfel de meci.”

„Îmi amintesc de echipa României, cu Gheorghe Hagi impresionând la acel turneu final. Aveam 22 de ani și îmi plăcea mult să îl urmăresc jucând într-o poziție similară celei pe care jucam eu. Acea echipă a României era foarte impresionantă. Îmi amintesc și de Popescu, un alt jucător excelent.”

Cu România învinsă în sferturile de finală, Brazilia a cucerit titlul mondial după o pauză de 24 de ani cu o generație de excepție. „Bebeto și Romario au fost excepționali la acel turneu și cred că au fost cei mai buni jucători, așa cum spun și majoritatea specialiștilor. Cei doi au făcut diferența pentru Brazilia, însă întregul lot a evoluat foarte bine,” mai spune Rivaldo.

Atacantul urma să joace un rol esențial în naționala Braziliei la următoarea Cupă Mondială, cea din Franța din 1998, însă își amintește bucuria eliminării Argentinei de către România, din SUA.

„Sigur că rivalitatea pe care o poartă Brazilia cu Argentina a dus la bucurie din partea noastră atunci când România a reușit să elimine Argentina din turneu. Brazilienii își doresc mereu să vadă Argentina eliminată, la fel cum și invers, argentinienii și-ar dori ca Brazilia să nu obțină rezultate bune. E normal că brazilienii au sărbătorit acea victorie a României în fața Argentinei.”

Acel meci rămâne și astăzi unul de referință pentru fotbalul românesc, la penultima prezență a echipei naționale la o Cupă Mondială. Cel mai bun meci din istoria turneelor finale? Poate da, poate nu. Cel mai bun meci al României la un turneu final? Cu siguranță!

Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit,  alătură-te comunității de fani Premier League din România. Newsletter-ul nostru vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp.