Acum 6 luni echipa națională de fotbal se afunda într-o criză din care nu mai părea să iasă. Criticile la adresa selecționerului erau mai aprige ca oricând, iar suporterii vedeau un viitor negru în care trebuia să ne mulțumim cu rezultate submediocre în competițiile internaționale. „Românii nu au valoare.” „Ăsta ne e nivelul, mai mult nu se poate,” se auzea din gurile comentatorilor și marilor analiști de la TV.
Miracol sau rațiune?
Care este cauza unei schimbări aproape la 180 de grade, după doar 6 luni? Aceeași echipă condusă de același antrenor nu avea capacitatea să se concentreze la poziționare în anticiparea intenției adversarului, mingea sărea din atacanți ca din lemne, nu se reușeau preluări, pase simple, intercepții, presinguri de succes. Exact aceste lucruri funcționează atât de bine acum.
L-am văzut pe Nicușor Bancu prelungind din prima cu capul o pasă în lung de linie prin care a pus jucătorul din flanc într-o poziție foarte bună de atac, de zici că el era Roberto Carlos. Nicolae Stanciu calma jocul la mijloc întorcându-i pe armeni pe toate fețele, de zici că se antrenau la șprinturi în zig-zag. Ați văzut contra-atacul acela, când a scăpat Alex Mitriță singur? Ce pase din prima, ce devieri… Vă mai amintiți contra-atacul cu Argentina din ’94, când a marcat regele Hagi și striga Țopescu la TV? Cam așa… Eh, acum e Armenia, nu Argentina, dar capacitatea de a combina în viteză nu a crezut nimeni acum șase luni că o avem. Și ce șuturi am văzut – acel drop al lui Cicâldău scos la limită de lângă bară sau șutul lui Răzvan Marin de la distanță.
Păi ce s-a întâmplat? Erau niște incapabili lipsiți de talent conduși de un antrenor care nu are ce căuta acolo la începutul anului și acum domină startul meciului cu Germania și îi face pe armeni să arate din nou ca o echipă de lumea a treia, frustrată de faptul că agresivitatea verbală nu îi e de ajuns să câștige? Au învățat ai noștri fotbalul în șase luni? Sau poate că atunci erau atacați de toți fataliștii și înfuriații de serviciu, depășiți mental de proiectul și mentalitatea lui Rădoi pe termen lung, iar acum, după ce cu noroc mai mult au ieșit cu viață din iureșul mass-media, ideile și caracterul imprimate de Mirel Rădoi se cristalizează și pun bazele unei echipe de fotbal?
Rațiunea lui Rădoi și planul său de a impune o mentalitate a reușit. Pentru că am văzut în ultimele două partide că tocmai din punct de vedere mental, unde aveam o mare problemă, echipa este unde trebuie și este doar meritul selecționerului. A înfruntat presa, criticile și a impus propriul stil în fața părerilor care mai de care mai prostești sau chiar ridicole, dar fără greșeală, vehemente.
Mitriță din nou decisiv
În condițiile în care nici Claudiu Keșeru nu a impresionat pe poziția atacantului central unde continuăm să avem o problemă, au trebuit să iasă colegii la rampă. De la partida cu Norvegia de pe vremea lui Contra, Mitriță nu a mai fost decisiv pentru noi. Cu Armenia a șocat asistența, reușind să câștige prim planul în aer cu apărarea adversă, deși are doar un metru jumate înălțime. Mingea a intrat în poartă și cam asta a fost istoria partidei. Ocaziile mari și clare ne-au aparținut, cea mai clară fiind lovitura liberă executată de Ianis Hagi, care a fost respinsă în bară de portarul armean.
Mijlocul terenului a fost dominat de ai noștri, care au fost puși în dificultate doar la începutul reprizei secunde, când orgoliul armenilor a părut foarte rănit – încercarea moarte n-are. Ai noștri au revenit însă la conducerea jocului relativ repede și printre remarcați au fost Nicolae Stanciu și Alex Cicâldău, care au calmat foarte des jocul și au inspirat siguranță. Răzvan Marin și Ianis Hagi au completat tabloul jucătorilor care le-au dat mari bătăi de cap armenilor și care au făcut să pară că, în ciuda scorului minim, diferența de valoare dintre echipe a fost foarte mare în favoarea noastră.
Șocul de la conferința de presă
Mirel Rădoi a anunțat la conferința de presă că va părăsi echipa după ultimele partide din grupă. Motivul dat de selecționer este ritmul foarte lent în care se mișcă viața unei echipe reprezentative, cu meciuri foarte rare, cu timp redus de lucru cu jucătorii. Pe undeva este de înțeles că un antrenor tânăr are nevoie de mai multă muncă pentru a progresa și a-și pune în aplicare ideile și conceptele. Dar oare nu este păcat că reușita spectaculoasă la nivel de mentalitate să nu fie pusă în aplicare până la capăt și să prelungească măcar până la finele turneului final, în caz că se va califica?
Era interesant să îi vezi pe jurnaliști la conferința de presă încercând să îl complimenteze pe Rădoi și să îl convingă că poate ar trebui să rămână după ce erau pregătiți să îl crucifice în primăvară. Deja vu… Răzvan Lucescu…
Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit, alătură-te comunității de fani Premier League din România pe Facebook, abonează-te la newsletter-ul nostru, care vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp, și urmărește-ne pe Facebook, Instagram, YouTube și Discord.
Fizician român pierdut în Pădurea Neagră, caută izvorul Dunării să îl aducă înapoi în țară. Este, în ciuda locației actuale, un simpatizant al lumii latine. Pasionat de fotbal și de Roma antică, scrie despre fotbal din plăcere.
