România la EURO: Faceți loc noii generații

România s-a calificat la EURO. De foarte mult timp nu am mai trăit cu așa mari emoții un meci al echipei naționale de fotbal la seniori. Ultima dată cred că a fost la partida de la Copenhaga din 2003. Atunci am jucat bine, aveam nevoie de victorie. Am avut 2-1 dar cu nerușinatul ajutor al arbitrului Urs Meier, danezii ne-au egalat. La vreo două minute după ce expiraseră minutele de prelungire arătate de la margine și după un henț clar.

Pentru a trăi cu emoții un meci al naționalei este nevoie să se îndeplinească mai multe condiții. Una din ele este ca echipa să aibe șanse la victorie. Să jucăm îndeajuns de bine încât să chiar credem că ne putem califica. Apoi meciul trebuie să aibă o miză imediată foarte mare. Și nu în ultimul rând, meciul trebuie să fie echilibrat. În afară de partida cu Danemarca au mai existat și altele. Victoriile cu Anglia de la turneele finale din 1998 și 2000. Partida cu Slovenia de acasă din toamna lui 2001. În principiu percepția echipei noastre trebuie să fie îndeajuns de bună încât să îți pese de rezultat. Iar acest tremurat în picioare nu l-am mai simțit la acest nivel de foarte mult timp. L-am simțit la naționala mică în 2019, dar la cei mari au trecut 20 de ani.

Încrederea din vestiar

Înaintea meciului de la Felcsut, Eduard Iordănescu a avut un discurs revelatoriu. Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la conferința de presă a fost asumarea. În contrast cu multe alte momente importante din istoria recentă a fotbalului nostru, Iordănescu a spus „suntem pregătiți”. Discurs susținut și preluat și de Ianis Hagi. Naționala a avut o singură voce, unită. Și ne transmitea că trebuie să avem încredere în ei la acest meci.

Acest „suntem pregătiți” nu a mai fost „echipa este în curs de reconstrucție”. Nu a mai fost „sperăm la un rezultat bun, dar nu suntem încă la nivelul la care am dori”. Nu a mai fost „nivelul fotbalului de la noi a scăzut mult și nu trebuie să avem așteptări”. Toate scuzele și circumstanțele atenuante au fost lăsate deoparte. Naționala ne-a transmis un mesaj curajos pe care nu l-am mai auzit demult. ”Suntem pregătiți”, și apoi ne-au și dovedit asta. Atitudinea, un lucru care ne-a lipsit de multe ori, a fost atuul principal cu Israel. Jucătorii și echipa tehnică au dat dovadă de maturitate, determinare, ambiție.

Pare că am atins un punct zero de restart și abordarea echipei noastre ne încurajează să sperăm. Să sperăm că suntem din nou la un nivel la care să fim de temut. Eu, unul, am mai mare încredere în această nouă generație decât în echipele care ne-au reprezentat la Euro în 2008 sau în 2016.

Nu este o întâmplare

La fel cum orice proiect de succes nu este o întâmplare, nici rezultatul acesta nu consider că este. Politicile defectuoase ale cluburilor de fotbal românești din anii 90′ și 2000 au distrus încet și sigur valoarea fotbalului nostru. Până când un anumit personaj venerat de toată suflarea fotbalistică de la noi a început o „muncă titanică”, cum a numit-o chiar el. Și anume o muncă de a reconstrui ceva ce fusese distrus.

În anul 2009 Gheorghe Hagi a creat Viitorul fotbalului românesc. La propriu și la figurat. Munca lui a avut rezultate extrem de rapid. Echipele sale de juniori au dominat mult timp campionatele naționale. Până când celelalte cluburi au realizat că nu își pot permite să nu îi urmeze exemplul. În 2017 a câștigat campionatul național la seniori. Iar în 2019 o echipă națională de tineret dominată de jucători formați la academia dobrogeană ajungea în careul de ași al competiției continentale. Am scris și atunci o cronică după meciul cu Anglia câștigat cu 4-2 pe care te invit să o citești aici. Emoțiile pozitive au fost foarte mari și atunci.

Întârzierea afirmării naționalei de seniori

După marele succes din 2019 cu toții ne așteptam să se nască imediat o nouă generație de aur. Speranța la a folosi din nou această sintagmă pentru a descrie o nouă generație a devenit repetitivă și obsesivă pentru lumea fotbalului autohton. Însă procesul a fost încetinit mult. Imediat ce Cosmin Contra a promovat un grup mare de jucători de la tineret la echipa de seniori, au apărut și problemele.

Căpitanii de atunci, Ciprian Tătărușanu și Vlad Chiricheș au intrat în conflict rapid cu liderii de la tineret. Am scris și atunci despre acest conflict și despre lipsa de viziune a căpitanilor noștri. Lipsa de leadership și lașitatea de care au dat dovadă cei doi atunci ne-a costat probabil calificarea la două turnee finale. În general teama că ar fi trebuit să recunoască faptul că au făcut parte dintr-o generație ratată și frustrarea asociată acestei temeri, i-au îndemnat pe mulți reprezentanți ai generației care apune să tragă cu dinții de locul în lotul primei reprezentative.

S-au invocat multe motive atunci, inclusiv că la vârsta lor nu e normal să își câștige deja locul la seniori. Evident o ticăloșie fără margini. Haideți să ne uităm la Spania de azi. Unde Lamine Yamal marchează la 16 ani goluri la națională. Naționala mare se construiește deja de ceva timp în jurul lui Gavi și a lui Pedri. Ambii aveau 18 ani la debutul Cupei Mondiale din Qatar unde au fost titulari. Echipa Franței promovează ca titulari puști ca Warren Zayre-Emeri, Anglia la fel.

Conflictul tacit dintre Hagi și Stanciu

Unul dintre oamenii generației care apune este Nicolae Stanciu. Un fotbalist despre care am spus de mai multe ori că nu a mai jucat un fotbal frumos și elegant de când activa la FC Vaslui. Diferența dintre el și Ianis este uriașă. Este o diferență uriașă la nivel de talent. Este o diferență uriașă la nivel de viziune a jocului, a capacității de a folosi ambele picioare. Și așa mai departe. Pe scurt, Hagi ar trebui să fie numărul 10, atât ca rol, cât și pe tricou.

Dar Stanciu, dintr-un egoism ce sacrifică nivelul echipei naționale, ține cu tot dinadinsul să rămână omul principal la echipă. Să nu îți recunoști limitele și faptul că este timpul să faci un pas în spate este și asta o dovadă de lașitate. Este nevoie de curaj și calități de lider adevărat pentru a face acest lucru. Stanciu și alții câțiva nu dau dovadă de acest curaj. Curajul de a preda ștafeta și de a nu trage cu dinții de evitarea ratării carierei la națională, cu orice preț. Și prețul ar putea fi bucuria pe care o putem simți cu toții în fața unor rezultate mari ale naționalei mari.

În România – Kosovo, Hagi i-a pasat genial lui Florinel Coman, iar acesta a preluat perfect și a fost trântit în careu de adversar. Hagi a luat mingea să bată penalty-ul, dar Stanciu nervos, l-a certat și i-a luat balonul. „Cum a putut domnule Hagi să îndrăznească să ia balonul să bată, când eu sunt căpitanul?” Este un moment reprezentativ pentru întreaga generație a lui Stanciu. „Cum îndrăznesc domnule obraznicii ăștia mici să fie mai buni ca noi?” Ca să nu mai zic că Stanciu a ratat.

Schimbul incomplet încă de generații

Faceți loc noii generații. Acest lucru cred că este esențial. Pentru a trece de la generația distrusă de politica falimentară a cluburilor din anii ’90 și 2000 la generația inspirată de proiectul lui Gică Hagi. Nu sunt doar jucătorii formați de academia lui, dar și mulți alții inspirați de ei. Atunci când Hagi, Coman sau Cicâldău jucau la tineret, aceștia le-au inspirat și celorlalți colegi mentalitatea de învingător. Hagi senior i-a învățat că nu trebuie să se teamă de nimeni. Că nu suntem mai prejos de germani, englezi sau spanioli. Că românii au talent și se pot bate cu oricine.

Generația de tineret 2019 a arătat că se poate. A inspirat renașterea. Stanciu, Bancu sau Alibec vor lăsa în curând locul unor talente deosebite. Viitorul echipei arată bine și consider că vom avea rezultate din ce în ce mai mari. Jucători ca Florinel Coman, Olimpiu Moruțan, Denis Man, Marius Marin, Alexandru Cicâldău, Valentin Mihăilă sau Ionuț Radu sunt jucători care cu Israel nu au fost titulari dar ar putea oricând să fie. Despre valoarea fotbalului nostru am scris un articol mai demult în care cred încă. Te invit să îl citești și pe acesta aici.

Rezultatele și, mai ales, jocul echipei nu au fost extraordinare în această campanie. În unele partide am fost dominați copios de adversare. Cum s-a întâmplat cu Israel acasă, cu Elveția în deplasare sau chiar și cu Kosovo în deplasare. Jocul echipei nu arăta bine și este mult loc de mai bine. Însă cum am spus, pare că naționala, și Iordănescu mai ales, au atins un nivel superior de maturitate și de asumare către acest final de campanie.

Partida de la Felcsut

Meciul de la Felcsut poate rămâne în istoria fotbalului nostru ca un moment zero pentru o generație de excepție. De mult timp nu am mai jucat atât de bine un meci decisiv. Prima repriză a fost dominată de ai noștri, care au avut ocazii mari să intre chiar în avantaj la pauză. În repriza a doua din nou am jucat foarte bine și am avut ocazii mari.

Ianis Hagi a jucat excelent, fiind unul dintre cei mai buni de pe teren. Golul victoriei îi poate da coronița din iarba de la Felcsut, precum o primeau eroii armatei din Roma Antică. A fost poate cel mai curajos jucător de pe teren și cu siguranță o inspirație pentru colegii lui. Din punct de vedere tehnic, pasele și șuturile lui cu șiretul la firul ierbii au făcut diferența în multe momente. Culoarele pe care le găsește pentru pase și șuturi sunt neegalate în generația actuală la noi. Aceste calități ale lui ne-au adus golul de 2-1.

Un joc deosebit au reușit și Denis Drăguș sau Andrei Rațiu. Drăguș a fost foarte sigur în acțiuneile ofensive. Șutul de la primul gol a fost deosebit. Rațiu a arat flancul drept și a ținut de minge într-un mare fel. George Pușcaș s-a remarcat și el pozitiv dar nu aș spune că s-a vindecat. Nu a fost nici azi la nivelul la care a fost la tineret. Este însă pe drumul cel bun după depresia prin care a trecut de la transferul în Anglia.

O campanie ușoară?

Grupa României a fost una pe care mulți o consideră ușoară. Nu am avut granzi ai Europei, dar am avut Elveția. Nu consider că am avut noroc de faptul că elvețienii au conflicte interne în lotul echipei naționale. La Cupa Mondială din Qatar au ajuns în optimi, lucru reușit de doar 8 echipe europene. În preliminarii au dominat majoritatea partidelor.

La elvețieni au apărut conflicte tocmai din cauza scăpării printre degete a unor rezultate, nu invers. Lotul este unul foarte valoros iar rezultatele din grupă pot arăta faptul că poate grupa nu a fost una atât de ușoară. În grupa de calificare pentru Mondial am spus la fel, că ar fi ușor. Iar când Mirel Rădoi bătea la limită după un meci nebun Macedonia de Nord acasă, toată lumea spunea că suntem slabi că nu reușim să îi batem nici pe ăștia ușor. Consideram Macedonia de Nord ca fiind slabă. S-a dovedit că aceeași Macedonie de Nord urma să bată Germania în deplasare și apoi să elimine Italia la baraj, calificându-se la Mondial.

De multe ori considerăm că rezultatele echipei noastre sunt mult mai slabe decât sunt. Dar dacă am analiza adversarii ne-am da seama că poate cei care ne-au opus rezistență mare sunt defapt foarte buni. Israel a crescut mult în fotbal în ultima vreme. O vedem la nivel de club, dar și la națională. Naționala u20 a Israelului a luat bronz la Mondialul din 2023, eliminând Brazilia în sferturi. Sunt chiar curios cu cine va juca Israelul la baraj și ce rezultat va avea. Kosovo este și ea o națională foarte arțăgoasă și incomodă, ca toate naționalele slavice. O campanie de succes este o campanie de succes și nu cred că ar trebui minimizat acest succes.

Urmează Elveția

Partida cu Elveția nu este doar o sărbătoare. Prima poziție în grupa de calificare vine cu o miză foarte mare pentru tragerea la sorți a grupelor turneului final. Dacă ne vom clasa pe prima poziție, vom intra în urna a doua la turneul final, evitând o serie de câștigătoare de grupe preliminare.

Elveția a dominat majoritatea partidelor pe care le-a jucat în aceste preliminarii. Doar lipsa de concentrare i-a făcut să cedeze puncte. Este fără îndoială cea mai bună adversară din grupa noastră și o echipă de temut pentru orice adversar. Sunt chiar sigur că vor face o figură foarte bună și la turneul final. Din acest motiv meciul cu ei va fi un test important al maturității, al atitudinii de care au dat dovadă ai noștri cu Israel. Putem dovedi, mai ales printr-un joc bun, dar și prin rezultat, că nu este o întâmplare că suntem momentan primii.

Aștept cu nerăbdare partida, la care aș fi dorit să iau bilet la stadion. Dar este „sold out”. De când nu am mai avut un stadion „sold out” la un meci al echipei naționale? La stadion sau în fața televizorului, voi purta cu mândrie tricoul cu „Hagi 10” pe spate.

Hai România!

Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit,  alătură-te comunității de fani Premier League din România.