Imnul Ligii răsună din ce în ce mai pregnant pe măsură ce ne apropiem de meciurile cu miza cea mai mare. Au mai rămas 8 echipe, acele echipe care la momente cheie au știut să își gestioneze resursele și să își depășească adversarul. Am văzut cum superstarurile Parisului s-au prăbușit din nou ”inexplicabil”, am văzut cum puștii lui Ajax au clacat în fața unei misiuni aparent mai ușoare decât acea semifinală de coșmar cu Tottenham, am mai văzut și cum Barcelona a distrus Madridul.. pardon, asta nu a fost în Ligă, dar merită menționat un moment cu atâta însemnătate, în care se vede ce poate face un proiect frumos, un proiect cu identitate în care toate detaliile umane sunt puse la punct și sunt legate într-un tot unitar cu atâta armonie. Ce păcat că Barcelona a ieșit înainte de vreme, nu? Dacă ar mai fi fost în competiție sunt sigur că ar fi avut și Xavi o șansă foarte mare să copieze debutul lui Zidane, care a preluat echipa lui de suflet și a făcut-o instant campioană europeană.
Am ajuns la o fază a competiției în care putem spune că am analizat destul parcursul combatantelor, le cam știm punctele tari, punctele slabe, și este momentul să analizăm șansele acestora de a face diferența. A face diferența prin acele detalii care ne spun în ce măsură proiectele cluburilor sunt corecte și au identitate, sau din contră, se bazează pe o tratare superficială a factorului uman din angrenajul unui club, sau pur și simplu, pe o teorie falsă, pe o hartă falsă a realității.
Configurația meciurilor este una foarte specială, pentru că observăm că toate duelurile au în componență o echipă anglo-saxonă și una dintr-o țară latină. Una dintre aceste echipe este un mic impostor, Manchester City fiind o echipă condusă de un antrenor latin după modelul catalan, încercând un fusion de culturi ce încă nu a dat roade la cel mai înalt nivel. În cele ce urmează voi analiza duelurile și șansele echipelor implicate să ridice trofeul la final.
Manchester City – Atletico Madrid (marți, ora 22:00)
Pep Guardiola a driblat cu talent întrebările presei cu privire la legendarele lui sesiuni de ”overthinking” (gândit mult și prost, pe românește) de dinaintea meciurilor foarte importante din Ligă. Deși nu consider că acesta este motivul pentru care a pierdut multe din duelurile acestea, iar asumarea vinei în acest fel este doar un exemplu cum să fii liderul unui grup, au existat în sfârșit, și probleme în modul în care echipa înțelegea ce își dorește el de la ea. Scot în evidență aici doar un lucru: la Barcelona nu a fost niciodată celebru pentru ”overthinking”, ci pentru trofee, inclusiv Liga Campionilor.
Este un moment care a reprezentat o problemă în mulți ani până acum și doar anul trecut City a reușit să spargă bariera sferturilor de finală pentru prima dată. Faptul că îl întâlnește pe Diego Simeone și a lui Atletico Madrid nu îi face viața deloc mai ușoară. Anul trecut a dat de un Dortmund fără prea mari pretenții în această competiție, dar acum are un adversar nu doar foarte experimentat, dar la fel de sătul de lipsa acestui trofeu în ultimul deceniu.
Simeone, generalul absolut al madrilenilor, liderul maxim al unui grup care nu îi iese din vorbă și nu îl trădează sub nici o formă, se află pentru a nu știu câta oară în fața unei performanțe majore. Cum ar fi ca el să îl învingă pe Guardiola? Cum ar fi ca Atletico să se califice și să spulbere din nou visele cetățenilor la acest trofeu? Ar fi o surpriză? Poate că nu așa mare. Dacă analizăm stilul de joc al celor două echipe, Atletico pare echipa perfectă care să taie în carne vie pe contraatacuri rapide, obținute după posesii prelungite ale adversarei.
Atletico știe să sufere și știe să lovească la momentul oportun. Manchester City s-a mai confruntat în trecut cu astfel de adversari și a fost des pusă în dificultate. Fie că e vorba de Liverpool, fie că e vorba de Tottenham. Am văzut și pe Lyon reușind ceva asemănător. Anul acesta Guardiola pare să îndrepte modul de construcție a echipei mai mult către o identitate britanică, adaptată la filozofia lui. Cu o linie de atac în care oricând se pot regăsi Phil Foden, Jack Grealish sau Raheem Sterling, Manchester City nu a aliniat niciodată o echipă cu mai multe piese de bază din insulă, de când îl are pe Guardiola pe bancă.
Va fi un duel de excepție, tactic, fizic, psihologic. Va fi cu siguranță cel mai demn de urmărit duel din această fază a competiției. Aceste două echipe au cu siguranță un cuvânt greu de spus când vine vorba de câștigătoarea trofeului. Pentru Simeone este un moment important, deși chiar o victorie nu îi poate garanta trofeul, existând și alte echipe care îi mai pot crea probleme. Are însă o sete deosebită atunci când vine vorba de a elimina echipe englezești, iar anul acesta pare că acestea vor fi principala durere de cap. Să fie anul lui în sfârșit? L-aș plasa cu o mică șansă în plus față de Guardiola în acest duel.
Benfica – Liverpool (marți, ora 22:00)
Pentru mine, principala favorită la trofeu în acest moment, Liverpool, are un duel ce numai cu noroc o echipă îl poate avea în faza asta a competiției. Să dai de Benfica în sferturi pare o misiune ușoară. Nu este chiar o misiune ușoară, dar cu siguranță una căreia Jürgen Klopp îi va da de cap.
Englezii au reintrat cu avânt într-o luptă la titlu în Anglia care părea pierdută după critica lună Decembrie, iar astăzi au în față poate cel mai accesibil adversar din această fază a competiției în Ligă. Pare a fi un an bun pentru Klopp, un antrenor care merită să intre în istorie, un antrenor care merită să stabilească alături de acest club englez o hegemonie care să rămână în statistica acestui sport. Fotbalul a reținut întotdeauna numele uriașe ale fiecărei epoci, prin succesele la nivel european pe care acestea le-au avut.
În era modernă oameni de legendă ca Zinedine Zidane, Jupp Heynckes, Jose Mourinho sau Pep Guardiola au reușit să capete o anumită imortalitate din acest punct de vedere. Poate merită și Klopp să fie printre ei. De când a sosit la Liverpool, a fost evident că este vorba de o potrivire perfectă. Neamțul venea după o experiență traumatică la Dortmund unde crease o mașină de fotbal care se prăbușise sub propria-i greutate. În Liverpool a atins culmi care i se păreau imposibile, și a gustat în sfârșit succesul suprem. Greutățile care au apărut după aceea au fost și ele depășite. Nu văd o nevoie de mai multe dovezi că acest om merită.
Cu Benfica va izbândi.
Chelsea – Real Madrid (miercuri, ora 22:00)
Anul trecut duelul dintre cele două a fost un duel care părea să decidă campioana Europei. Majoritatea se gândeau la Real Madrid, dar se pare că a fost Chelsea. Și încă ce clar! Ne aducem aminte ce dezastru a fost echipa spaniolă în fața unei echipe a lui Thomas Tuchel care i-a umilit din toate punctele de vedere pe spanioli. Aceștia veneau însă după o perioadă foarte grea pentru suflarea latină, care după cum am invocat în articolul de final de sezon, a suferit mai mult de pe urma pandemiei.
Gestionarea mai deficitară a situației, a condus la un dezastru pentru echipele spaniole și italiene spre exemplu. Italienii au două sezoane consecutive deja în care nu au echipă în sferturile de finală. Este un dezastru de proporții pentru Serie A, dezastru nemaivăzut de 20 de ani. În acest context, o calificare a madrilenilor acum ar fi o gură de aer importantă pentru suflarea fotbalistică latină de pe continent.
Din păcate, singura șansă pe care o are Madridul aici ar fi ca haosul administrativ de la Chelsea să le acapareze acestora atenția mult prea mult. Ceea ce pare că a găsit Thomas Tuchel ca soluție la problemele actuale ale clubului londonez, este sacrificarea meciului din weekend. Situația grea prin care trece clubul îi dă bătăi de cap antrenorului german, care încearcă să jongleze cu bile mult mai mari decât cele cu care era obișnuit. Este conștient că le va scăpa pe jos și a ales să le scape în weekend cu Brentford, pentru că acolo pierdea mai puțin pe termen lung.
Atunci când sacrifici pregătirea unui meci cu o echipă în care tocmai a fost recrutat zeul de servici, Christian Eriksen, îți asumi că există o posibilitate să fii umilit. Să ne aducem aminte că și în preajma meciurilor din fazele superioare ale Ligii de anul trecut, Chelsea s-a mai încurcat vizibil, dar tot a triumfat în final și a umilit antrenori care păreau mult superiori neamțului de la Londra. Din acest motiv, consider că Chelsea are o șansă bună să învingă, și chiar să elimine Realul. Dar mă îndoiesc momentan că, în condițiile administrative date, Chelsea are ambientul necesar să triumfe în această competiție.
Villareal – Bayern München (miercuri, ora 22:00)
Pare a fi un meci random din grupe în care Villareal mai speră să prindă o calificare in-extremis, iar Bayern e deja calificată mai departe. Este însă un meci din sferturile de finală ale competiției. Unai Emery și-a demonstrat abilitățile de killer și a furat o calificare ce părea clară pentru Juventus. A reușit în final să dea jaful perfect, a lovit în ultima echipă italiană cu șanse la trofeu, a scufundat (în mod ironic) ultima navă italiană de pe oceanul fotbalistic european din acest sezon. Submarinul galben a luptat eroic, dominată în multe momente, a suferit, dar a triumfat.
Soarta i-a adus în fața unui adversar care este atât respectabil, dar și pasibil de a fi și el jefuit în același mod în care a fost și Juventus în optimi. Bayern München nu mai are aproape nici un motiv să fie considerată invincibilă. Julian Nagelsmann a dovedit că nu este la fel de copt pe cât îl considerau unii, iar climatul de la club îi poate da bătăi de cap. Liniștea și siguranța de pe vremea lui Heynckes sau din perioada cu Hansi Flick, nu mai există.
Nagelsmann este un tânăr care și-a luat un avânt considerabil, dar câteodată pare că se crede prea experimentat, prea devreme. Imaginația și poeticul din jocul echipei lui Heynckes, disciplina și dăruirea din cel al echipei lui Flick, niciuna nu par să se mai regăsească în jocul echipei din capitala Bavariei la nivelul la care erau acestea. Bayern nu este la nivelul la care poate lua Liga, iar Nagelsmann va trebui să coboare cu picioarele pe Pământ, dacă va dori să zboare mai aproape de nori. Cu siguranță nu va reuși o performanță demnă de istoria clubului în acest sezon, chiar și dacă va izbuti în cele din urmă să îl elimine pe hoțul de Emery.
Pronosticul final
Dintre toate echipele prezente în această fază a competiției, doar 3 par să aibă șanse la titlul continental. Liverpool, Atletico Madrid și Manchester City. Ultima o cotez cu ultima șansă și nu cred că va reuși nici în acest an să se impună. Lupta pentru identitatea pierdută a apostolului Guardiola în ținuturile britanice ar putea chiar lua sfârșit dacă o nouă campanie va fi sortită eșecului. Dacă nu, atunci merită măcar un premiu pentru perseverență. Dintre Liverpool și Atletico este greu de ales, mai ales pentru că generalul de pe banca spaniolilor le-a administrat o eliminare timpurie în 2020, o eliminare care a părut greu de anticipat, dar nu era.
Problema cu Atletico este că poate oricând fi eliminată de Chelsea sau Real Madrid în semifinale, ceea ce ar face-o pe Liverpool aproape automat campioană. Ceea ce este cu adevărat păcat în acest moment al competiției este faptul că Barcelona nu mai este aici. Chiar dacă pare unpic trasă de păr, povestea unui trofeu pentru catalani, care să salveze fotbalul latin, nu ar fi fost deloc una imposibilă. La felul în care arată echipa spaniolă, aș spune că ar fi fost clar favorita competiției în acest moment. Dezinvoltura fascinantă cu care se desfășoară forțele acestora este absolut demnă de admirație.
O ultimă mențiune pentru echipe cu șanse la trofeu ar fi Chelsea, dar cu șanse relativ mici, șanse reduse nu numai de problemele administrative legate de nesiguranța viitorului proiectului, dar și de anumite greșeli pe care Tuchel pare că le-a făcut. Deși a venit la o echipă parcă făcută după chipul și asemănarea lui, a reușit să arate o ușoară lipsă de înțelegere a faptului că nu globalizarea este direcția succesului. Transferul lui Romelu Lukaku a fost cu siguranță ceva ce toată lumea a văzut ca pe o lovitură perfectă, dar nu pare nici pe departe să fie acesta cazul. Ba chiar acest transfer a dus la tensiuni în vestiar, care sunt un dezavantaj major în condițiile din acest moment de la club.
Așa că singura întrebare care mai rămâne este: Atletico sau Liverpool? Cu riscul de a avea din nou principala mea favorită eliminată imediat după exprimarea pronosticului, voi alege echipa lui Simeone. Pare din nou să aibe circumstanțe bune și cred în puterea unității unei echipe latine, a pasiunii pentru liderul lor dedicat cu toată ființa lui echipei.
Dacă ți-a plăcut ce tocmai ai citit, alătură-te comunității de fani Premier League din România pe Facebook, abonează-te la newsletter-ul nostru, care vine în fiecare vineri, pe e-mail și pe Whatsapp, și urmărește-ne pe Facebook, Instagram, YouTube și Discord.
Fizician român pierdut în Pădurea Neagră, caută izvorul Dunării să îl aducă înapoi în țară. Este, în ciuda locației actuale, un simpatizant al lumii latine. Pasionat de fotbal și de Roma antică, scrie despre fotbal din plăcere.
