Analiză

Analizăm decizia istorică din Premier League: fereastra de transferuri se va închide înaintea debutului de sezon!

Fereastra de transferuri în Premier League urmează să fie modificată. Schimbarea se poate explică foarte simplu: perioada de transferuri se va închide înaintea primului meci al sezonului.

E o ştire care a creat şi probabil va crea suficientă cerneală. Mă rog, megabiţi…

Pentru început, este foarte important să notăm, pe scurt, câteva fapte, fără să comentăm, deocamdată, implicaţiile:

  • Decizia a fost supusă la votul celor 20 echipe din actualul sezon: 14 au votat pentru, 5 împotriva (Manchester United, Manchester City, Watford, Swansea şi Crystal Palace) şi doar Burnley s-a abţinut.
  • Fereastră se va închide în joia de dinaintea începerii campionatului, la ora 17h00, ora Marii Britanii.
  • Nu intervine nici o schimbare la vânzările de jucători: cluburile nu vor mai putea cumpără nici un jucător, dar vânzările se vor putea efectua până la 31 august, că şi până acum.
  • Nu se specifică nici o regulă pentru împrumuturi – disclaimer: nu am găsit nici o informaţie despre asta, nicăieri, aşadar că nu vom atinge acest subiect deloc.
  • Dezbaterile s-au susţinut la nivel înalt în Februarie şi Iunie 2017, iar propunerea a fost votată pe 7 septembrie, în urmă concluziilor trasate în acele întâlniri.

Acestea sunt faptele, punctele constante, în jurul cărora dezbatem. Păreri au fost exprimate peste tot, ele probabil vor continuă să curgă în toată luna septembrie. Trebuie să ţinem cont că e foarte probabil că la finalul fiecărei conferinţe de presă după meciurile etapei a patra, care începe mâine, fiecare manager de club va fi întrebat despre părerea să. Ne aşteptăm la opinii extrem de diferite, însă şi pe o paletă foarte variată – în opinia mea, vom avea şi atitudini vehemente, poate chiar ieşiri nervoase, vom vedea.

De aici şi mai departe, e loc de analiză.

Din start, e musai să agreem agreăm asupra celei mai evidente concluzii: Premier League dovedeşte un curaj nebunesc! Strict în liniile eticii şi ale corectitudinii sportive, într-un sport ce devine inundat de bani şi business, această decizie constituie cel mai puternic pilon al fair-playului. În prezent, există două tipuri de echipe: cele care se bat la top 4-6 şi restul. Primele au strategii de transferuri şi de clădire a echipelor ce nu permit întârzierea transferurilor. Există exemple ce mă contrazic, desigur – în acest an, Chelsea şi Liverpool au făcut afaceri târziu în întunericul lui 31 august – dar excepţiile confirmă regulă. Celelalte, în special echipe ce vor juca la locurile 14-20, folosesc primele 3-4 etape care încap între începerea campionatului şi 31 august pentru evaluarea efectivului. Meciurile din presezon nu vor fi, în nici o paradigmă, o metodă mai eficientă decât meciurile oficiale, pentru a calibra lotul. Aşadar, s-a pus lacătul pe perioada de graţie pe care managerii o aveau pentru a înţelege cu ce lucrează, de fapt.

Altfel, cluburile engleze s-ar putea regăsi în situaţia foarte incomodă de a planifică una şi a juca altă; concret, plecarea unui jucător post-mercato va fi pansată cu ce e deja în curtea managerului. Înlocuirea unui cadru înfipt adânc în angrenajul echipei se va dovedi un foarte dur test al strategiei de transferuri şi al viziunii pe termen mediu. În orice caz, o schimbare, cu siguranţă, nu va surveni; aceea a imprevizibilului în dorinţa jucătorului. Dacă judecăm după rapiditatea cu care până şi un adolescent de 18 ani ajunge să-şi dorească lumea şi încă o planetă la picioare, garanţia de a putea păstra un jucător devine un pariu. Unul dificil. Clauză de reziliere a contractului nu reprezintă o soluţie, întrucât ea nu va introduce nimic altceva decât compensaţia financiară. Există şi posibilitatea introducerii clauzelor absurde, de minimum 50-60 de milioane de lire pentru orice jucător aproape sigur de primul ’11. Dar acest fapt nu ar face decât, la un moment dat, să ajute ridicolul să străpungă şi mai puternic în sarabanda transferurilor şi sumelor cheltuite. Cred că putem fi de acord că afacerile “Neymar”, “Dembele”, “Mbappe”, “aproape Coutinho” şi “aproape Lemar” au făcut destul rău vara asta. Ba, probabil, ireversibil.

Or, dacă e să ne luăm după una din motivaţiile lui Richard Scudamore, preşedintele EPL, una din motivaţii s-a învârtit în jurul ideii de a tăia din lăcomia agenţilor care, mirosind sângele panicii unui club presat de timp şi nevoie, negocia favorabil pentru clubul vânzător şi, mai ales, pentru el însuşi. E de notorietate cum, în ultimii 4 ani, comisioanele agenţilor au devenit reale puncte nevralgice de negociere – cel mai bun exemplu este transferul lui Pogba la United. Un alt motiv solid a fost faptul că tot spectacolul declanşat între începerea campionatului şi “Deadline Day” elimina pasiunea brută pentru fotbal şi aruncă instituţia sportului rege în cancan şi adrenalină superficială. Incertitudinea şi scandalul din jurul unor cazuri celebre au transformat luna august în una tabloidizată, nicidecum de fotbal. Faceţi un exerciţiu simplu: încercaţi să număraţi de câte ori au trebuit Klopp sau Wenger să răspundă mai degrabă la zvonurile de transfer decât la întrebările despre începutul de campionat al echipelor lor. Presă a reuşit, căci totuşi acolo zace vină, să trimită fotbalul în rândul din spate, lăsând scenă dezbaterilor, calculelor şi scânteilor cauzate de înfruntările dintre cluburi, jucători, impresari şi zvonistica.

În final, trebuie să observăm şi câteva lucruri interesante. Mai întâi, Mourinho s-a declarat unul din susţinătorii efervescenţi ai acestei reguli, dar Ed Woodward – directorul sportiv al lui United – a votat contra regulii. Singurul motiv cu adevărat valabil ar fi că Ed e supărat că nu va mai putea afaceri de tipul Fellaini, dar diferenţa dintre abordări e una cel puţin bizară. Apoi, conform mai multor declaraţii date de-a lungul verii în The Guardian, Pep Guardiola a spus răspicat că această chestiune trebuie manageriată de însăşi UEFA, aşadar impusă pe întregul continent. Motivaţia? Afacerile din jurul transferologiei (drepturi de autor!) devin lungi, obositoare şi creează ridicol financiar. Aşteptările par a fi că elită europeană se va îndrepta către acelaşi orizont, deşi probabil că vor aştepta studiile impactului asupra campionatului englez.

Per ansamblu, rămâne demn de menţionat că cele două tăişuri sunt foarte ascuţite. Pe de-o parte, această nouă regulă obligă la o mai multă disciplină şi responsabilitate. Cluburile engleze trebuie să înceapă să planifice meticulos, din timp şi foarte atent, cu management de risc şi planuri de rezervă. Aici e partea de beneficiu, căci acest tip de abordare are numeroase avantaje. Pe de altă parte, aceleaşi cluburi engleze devin pionieri ai unui sistem ce, acum, poate să se propage sau poate să devină un dureros fiasco. Realitatea şi impactul se vor putea evalua abia vara viitoare, căci acum învârtim discuţii în jurul unor teorii şi bănuieli pentru că, din exteriorul Angliei nimeni nu va fi oprit să cumpere. Vor fi echipele engleze la mâna marilor prăduitori europeni…? Vor putea cluburile să justifice încăpăţânarea de a vinde un jucător pentru că el nu poate fi înlocuit şi, deci, trebuie să fie conservat? Apropo, ce moment mai bun să începi decât la anul?! E Campionat Mondial, competiţia care aruncă fotbalul în cea mai mare incertitudine a valorii fotbalistice a jucătorului…

Există avantaje concrete pentru suporteri. O dată, vei şti foarte bine cum să-ţi creionezi echipa la Fantasy Premier League, căci nu vei mai avea de-a face cu o luna de incertitudine. Şi e şi mai puţin riscant să fie nevoie să-ţi corectezi – sau, dacă eşti fanatic, să arzi în flăcări – tricoul cel nou cu numele jucătorului tău preferat, care s-a hotărât să plece. Cu bilet doar “dus”, deh…

Ca-ntoteauna, orice în fotbal e pentru fani, nu-i aşa?!

Urmărește-ne pe Facebook, Twitter și pe canalul de Youtube  pentru a fi la curent cu tot ce contează în Premier League!

Tags

Citește și

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close